UN ALTFEL DE Plugușor pe 2013!

UN ALTFEL DE Plugușor

Aho, aho, copii și frați
Dacă vreți sș m-ascultați
O altfel de-urare bună
S-aveți parte totdeauna!

S-a trezit mai nou și leul
Și dolarul, și-euroiul 
C-am poftit cu sufleţelu’
Să v- urez ca Băselu…
Din nou la o ţară-ntreagă,
Are cine să nțeleagă…
Ca să știți că făr de minte
Sunt doar proștii c-un dinte...

Ia mai urați măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi!
 Hăi...hăi.... hăi.....

Vă urez de prin nămeţi
S-aveţi apă ca să beţi,
Să glumiţi cu multă vervă,
Să mâncaţi făr de rezervă!


Iarnă e, şi-afară-i frig,
Dar guvernu-i cel mai “big”,
Şi sperăm că “Ponta forever”
Ne-o pofti măcar c-un leber,
Şi-om avea zile cu plată,
Ca să mai votăm o dată.
Ne-o pofti pe nepoftite
La salarii nesimţite.

Iară dragii pensionari
Or pofti la bugetari,
Şi de-o fi concediere,
În loc de conciliere,
Credem că este frumos
Să ne punem pene-n dos,
Să ieşim cu ele afară
C-am fost traşi iarăşi pe sfoară,
În cinci ani a câta oară?

Iar de treceţi de Crăciun
Vă dorim un an mai bun,
Şi de nu ar fi sinistru,
Să ajungeţi chiar ministru,
De ce nu, la Apărare,
Semne bune anul are…
Lucru’ acum perfect posibil,
Până ieri neverosimil.

Ia mai urați măi flăcăi
Și sunați din zurgălăi!
 Hăi...hăi...hăi.....

Şi vă mai dorim oral
Un stomac bicameral.
Să trăiţi în beneficiu
Împreună cu Patriciu,
Ceilalţi, noi, să stăm aici,
Tot cu-n Mare Licurici
Să o s***m pe-ndelete,
De păcate să ne ierte.
Iar pentru c-am fost cuminţi,
Vom mai strânge-un pic din dinţi,
Şi-acceptăm c-a fost erată,
Dar şi-aşa mai vrem o dată.

La anul şi la mulţi ani,
Și mai fără de jnapani
Securiști, spioni cocliți
Interlopi, parlamentari
Vameși,indiscreți,golani
Pițipoance,cocalari triști

Că doar o dată-i Revelionu
Sânt Vasile și-Anu Nou
Si la anu' cand venim
Tot asa sa va gasim
Fericiti si plini de baniLa anul si La Multi Ani 


                                                 Zadkielix alias D.M

Istoria celor două pietricele albastre

Introducere

Fiecare dintre noi este diferit. Fiecare este unic şi irepetabil. De aceea fiecare dintre noi are ceva de dăruit altora, ceva ce nimeni altcineva nu are. Fiecare are un loc şi o misiune ce i-au fost încredinţate şi de care va trebui să răspundă. Fiecare este un dar unic al lui Dumnezeu pentru omenire.

Un laureat al premiului Nobel a scris: Când vom muri şi vom merge în cer, ne vom întâlni cu Creatorul nostru. El nu ne va întreba: „De ce n-ai devenit Mesia? De ce n-ai descoperit un medicament împotriva cancerului? De ce n-ai devenit o personalitate a vieţii publice?”. El ne va întreba: „De ce nu ai fost tu însuţi?”.

Aceasta este responsabilitatea fiecărui om. Istoria celor două pietricele albastre ne ajută să descoperim tocmai acest adevăr atât de important. Două pietricele, cam de mărimea unei castane, zăceau în prundişul unui vesel pârâu de munte. Se aflau laolaltă cu celelalte pietre de acolo, unele mai mici, altele mai mari, dar erau diferite de toate celelalte, pentru că erau albastre. Când bunul soare le dezmierda cu razele sale, ele străluceau de parcă ar fi fost două bucăţi de cer căzute pe pământ.

Cele două pietricele ştiau că sunt cele mai frumoase dintre toate celelalte aflate în pârâu şi să lăudau de dimineaţa până seara: Noi suntem copiii cerului! , strigau, când una, când cealaltă, pietrelor obişnuite aflate în preajmă. Păstraţi distanţa! Noi avem sângele albastru! Nu avem de-a face cu voi!

De fapt erau două pietricele insuportabile şi arogante, care îşi petreceau zilele gândindu-se numai la ceea ce s-ar fi întâmplat cu ele când cineva avea să le descopere. Desigur – îşi spuneau – vom fi puse într-un colier împreună cu alte pietre preţioase, aşa cum suntem şi noi. Şi visau împreună: Vom fi pe coroana reginei Olandei sau în inelul prinţului de Galia. Ne aşteaptă o viaţă frumoasă: case luxoase, baluri, petreceri. Vom ajunge până la capătul lumii. Într-o bună dimineaţă, pe când razele soarelui se jucau pe luciul apei cristaline, un om s-a aplecat, şi-a întins mâna şi a cules cele două pietricele albastre. Cele două pietricele erau nespus de fericite: Ura! – au strigat. Am plecat! Ce timpuri bune ne aşteaptă! S-au simţit cele mai norocoase pietre din lume. Nu aşteptau decât ca visurile lor să se transforme în realitate.

Au fost puse într-o cutie, împreună cu alte pietre colorate. Rămânem aici pentru puţin timp, şi-au spus, fiind sigure de frumuseţea şi valoarea lor neîndoielnică. Totuşi lucurile au fost altfel decât bănuiseră. Cele două pietricele au fost zdruncinate încoace şi încolo. Mereu au schimbat cutiile, au fost puse pe cântar şi pipăite insistent de mâini aspre. Au rămas în cele din urmă singure, parcă uitate, într-o cutiuţă.

Mai târziu, însă, o mână le-a luat şi le-a aşezat cu necuviinţă pe un zid, în mijlocul altor pietre, pe o suprafaţă de ciment foarte lipicioasă. Hei, fii mai delicat, strigau cele două pietricele albastre, suntem pietre preţioase. Drept răspuns, câte o lovitură de ciocan le-a fixat definitiv.

Revoltate au început să strige: Neciopliţilor, nepricepuţilor, bădăranilor, voi nu înţelegeţi cât suntem de importante? Cele două pietricele albastre ameninţau, plângeau, implorau. Dar n-a fost de nici un folos. Tot prizoniere în zid au rămas. Dezamăgirea şi amărăciunea le-a întunecat cu reflexe viorii. Timpul trecea încet iar cele două pietricele nutreau un singur gând: să fugă. Dar cimentul era tare şi imposibil de convins să le elibereze. Au zărit însă un firicel de apă ce se prelingea pe acolo şi l-au rugat: Strecoară-te sub noi, te rugăm, şi desprinde-ne de pe acest zid nenorocit!

Apa nu s-a lăsat mult rugată. Nu era nevoie de insistenţă căci era bucuria ei să se strecoare sub ziduri şi să distrugă cât mai mult. A trecut la lucru şi, uşor-uşor, a reuşit să se strecoare şi să fărâme câte puţin cimentul. După câteva luni de perseverenţă cele două pietricele au putut să se mişte. Într-o noapte umedă şi rece cele două pietricele au căzut pe pământ, eliberate în sfârşit din acea închisoare insuportabilă. Suntem libere – au strigat amândouă în culmea fericirii. Însă, jos fiind, au putut vedea zidul în care fuseseră fixate, acea puşcărie înaltă în care şi-au petrecut atâta timp. Şi, privind spre acel zid, nu mică le-a fost mirarea: lumina lunii ce străbătea printr-o fereastră lumina un mozaic superb. Mii de pietricele viu colorate şi aurite formau chipul Sfintei Fecioare Maria. Era cea mai frumoasă imagine pe care cele două pietre o văzuseră vreodată. Dar ceva îi lipsea…

Faţa, chipul blând şi dulce al Mariei, avea ceva neobişnuit. Părea oarbă, căci îi lipseau ochii. Oh, nu, au exclamat amândouă, dânduşi seama de grozăvie. Ele fuseseră tocmai ochii Mariei. Îşi imaginau acum cât de bine se potriveau acolo, cât de frumos trebuie să fi strălucit şi cât de mult trebuie să fi fost admirate de oameni. Regretau acum fapta lor nesăbuită dându-şi seama ce nechibzuite au fost. Dis de dimineaţă a ajuns acolo omul care făcea curăţenie în biserică şi, din neatenţie, a călcat pe cele două pietricele aflate la pământ. Supărat, le-a dat deoparte cu piciorul. Apoi, fiind încă întuneric, nu le-a deosebit bine şi le-a strâns cu mătura pentru a le arunca la gunoi împreună cu praful şi alte pietre neînsemnate.

Concluzie

Istoria celor două pietricele albastre are un sfârşit trist, pentru că ele nu au înţeles un mare adevăr. Se înşelau văzând în sine ceea ce nu era adevărat, fugeau de realitate rătăcind prin visuri. Din această cauză nu au descoperit frumuseţea şi bogăţia pe care o primiseră de la Dumnezeu. La fel ca şi ele, fiecare dintre noi are un loc al său în lume bine stabilit de Dumnezeu: unul poate fi ales pentru a fi un meşter bun, altul pentru a fi preot, iar o fată pentru a fi mamă a multor copii. Să nu uităm că fiecare dintre noi este aşezat de Dumnezeu acolo unde îi este locul şi că tocmai în acel loc, rânduit de Dumnezeu, este cel mai frumos şi mai potrivit să fie.

   Fie numele Domnului binecuvântat de acum și până-n veac!

                                                       Zadkielix alias D.M

Felicitarea mea de Crăciun

 Crăciun Fericit și un An Nou plin de realizări pe toate planurile!
Dumnezeu să ne binecuvinteze pe noi toți iar Lumina Sfîntă a Nașterii Mântuitorului să ne ocrotească pretutindeni!

            

                              Al Dvs,


                                         Zadkielix alias D.M

Ajunul Craciunului

Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.

Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit "dezlegare la peste", cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.

Dupa ceasul pranzului, spre seara, se obisnuieste sa se manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului Prorocului Daniel si al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.

In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare dulce, numita in popor "Scutele lui Iisus". Cu faina, apa si sare se framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca macinata.

Ajunul Craciunului, zi de colindat

Nasterea Domnului este anuntata in lume de crestini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, in dimineata de Ajun, fiind copiii si tinerii. Acestia sunt primiti de crestini cu mere, nuci, covrigi si cu acele turte numite "Scutecelele lui Hristos". Pentru ca pana dupa Sfanta Liturghie din ziua de Craciun este inca post, colindatorii trebuie si ei primiti cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului

Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.

Ajunul Craciunului modifica randuiala liturgica

In ajunul Craciunului se citesc "Ceasurile Imparatesti" si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia. In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.

Daca ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau dumnica, slujba numita "Ceasurile Imparatesti" se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind "zi aliturgica", adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie". Aceasta slujba a Ceasurilor este numita astfel deoarece, in lumea bizantina, la aceasta participau si imparatii, iar la noi se aduna in biserica toata familia domneasca.

Daca ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.

Ajunul Craciunului, prilej de bucurie si rugaciune

Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciunului si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic, savarsite in taina camerei fiecaruia.

"Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci."

"Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, slava Tie!"

preluare integrală de pe site ul crești-ortodox http://www.crestinortodox.ro/

                                           Zadkielix alias D.M

1 Decembrie-Ziua Națională a României

"...Marea Unire din 1918 a fost si rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măretia ei stă în faptul că desăvârșirea unității nationale nu este opera nici unui om politic, a nici unui guvern, a nici unui partid; este fapta istorică a întregii natiuni române, realizată ăntr-un elan țâșnit cu putere din străfundurile constiintei unității neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-l călăuzi cu inteligență politică remarcabilă spre telul dorit. [...] Marea Unire nu a fost rezultatul participării României la război. Nici partizani Antantei, nici cei ai Puterilor Centrale nu au avut în vedere revolutia din Rusia si destrămarea monarhiei austro-ungare. Rationamentul lor s-a înscris formulei traditionale a raportului de putere interstate: victoria Antantei ne va da Bucovina, Transilvania si Banatul,

victoria Puterilor Centrale ne va da Basarabia; o biruință o excludea pe cealaltă, astfel că nimeni nu vedea cum ar fi cu putință ca toate aceste provincii să intre aproape simultan în frontierele Vechiului Regat. [...] Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voință al națiunii române de a-și da armătura teritorial-instituțională care este statul national.[...] O necesitate istorică - națiunea trebuie să trăiască într-un stat național - s-a dovedit mai puternică decât orice guvern sau partid, culpabil de egoisme sau incompetențe, și, punând în mișcare națiunea, i-a dat acea forță uriașă ca peste toate adversitățile să dea viață aspirației sale: statul național." Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român, ed. Univers Enciclopedic, 1997, p. 301-302

Măcar azi să dăm dovadă că am fi alături de această țară în care trăim!!!
La Mulți Ani tuturor românilor de aici și de pretutindeni!
Dumnezeu să ne binecuvânteze pe noi toți și să ne apere de toată reaua întâmplare, de molime, de războaie, de sărăcie etc

 Iar, pe final aș dori să vă aduceți aminte de ceea ce a reprezentat noțiunea de a fi EROU! Această cutremurătoare simfonie (din care am selectat prima mișcare) aparținând unui Domn compozitor de o înaltă prezență și ținută- Șerban Nichifor să vă călăuzească și să vă încânte sufletele și simțirile!

La Mulți Ani, România!

                            
                                                                                                 Zadkielix alias D.M

Sfantul Apostol Andrei-Apostolul neamului românesc

Sfantul Apostol Andrei este sarbatorit pe data de 30 noiembrie. S-a nascut in Betsaida Galileia, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret, in nordul Tarii Sfinte. Din Sfanta Scriptura aflam ca era fratele lui Simon Petru. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Avand in vedere ca Andrei era evreu, nu stim cu certitudine daca numele Andrei era numele sau real (acesta fiind de origine greceasca). Potrivit cercetatorilor, numele Andrei era destul de prezent printre evrei, inca din perioada sec. II-III d.Hr.

Pentru romani, numele apostolului Andrei este legat de lupi. Se sustine ca acest nume -  Apostolul Lupilor - deriva din vechea denumire a dacilor, daoi, (lupi), dar si de la simbolul lor - lupul. Lupul era chiar un simbol al sanctuarelor Daciei. Legendele spun ca acest animal a fost alaturi de daci la caderea Sarmizegetusei si ca cel care era capetenia lupilor, l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei sprePestera care i s-a oferit ca adapost.

Sfantul Andrei - ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Andrei, inainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. Dorinta de a-L urma pe Hristos se naste in el, in momentul in care Sfantul Ioan rosteste cuvintele: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). Insa, chemarea sa la apostolie se face mai tarziu si este relatata de Sfantul Evanghelist Matei : "Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: "Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni. Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El" (Matei 4, 18-20).

Cand mai este Andrei mentionat in Scriptura?

Scriptura il descopera pe Andrei la inmultirea painilor si a pestilor (Ioan 6, 8-9) si dupa  invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, ii spune lui Hristos ca niste elini, veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, doresc sa-L vada (Ioan 12, 20 - 22).

Potrivit traditiei, teologilor si istoricilor,  Sfantul Apostol  Andrei a  fost  primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericeasca, Eusebiu de Cezareea (+ 339/340) afirma: "Sfintii Apostoli ai Mantuitorului, precum si ucenicii lor, s-au imprastiat in toata lumea locuita pe atunci. Dupa traditie, lui Toma i-au cazut sortii sa mearga in Partia, lui Andrei in Scitia, lui Ioan in Asia". Calendarul gotic (sec. al IV-lea) si Martirologiile istorice occidentale (sec. VIII-IX) sustin si ele ipoteza misiunii Sf. Andrei in Scitia. Traditia ca Sfantul Apostol Andrei a predicat la sciti a fost reluata si de scriitori bisericesti. De exemplu, calugarul Epifanie (sec. VIII), in "Viata Sfantului Apostol Andrei", afirma ca intre popoarele evanghelizate de el se numarau si scitii. Sinaxarul Bisericii constantinopolitane mentioneaza ca Andrei "a predicat in Pont, Tracia si Scitia". Dupa un alt izvor, pastrat in acelasi Sinaxar, Sfantul Apostol Andrei ar fi hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos (Varna de azi), pe ucenicul sau Amplias, pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 30 octombrie. Probabil este Amplias cel amintit de Sfantul Apostol Pavel in epistola catre Romani (16, 8). Prezenta colindelor, legendelor, obiceiurilor din Dobrogea, inchinate Sfantului Andrei, intaresc credinta ca acesta a vestit Evanghelia lui Hristos in tara noastra.

Moastele din Patras

Sfantul Andrei a murit ca martir la Patras. Desi noua ne este cunoscuta traditia care afirma ca Apostolul Andrei a murit pe o cruce in forma de X, se sustine ca aceasta traditie dateaza din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaste data martirizarii. Unii istorici il fixeaza in timpul persecutiei imparatului Nero, prin anii  64-67, altii in vremea persecutiilor initiate de Domitian (81-96).

In anul 357, moastele Sfantului Andrei au fost asezate in Biserica Sfintilor Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfintirii acestei biserici. Cardinalul Petru de Capua va duce moastele Sfantului Andrei in Italia, in catedrala din Amalfi, in timpul Cruciadei a IV-a. In anul 1462, in vremea papei Pius al II-lea, capul Sfantului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus in Catedrala din Patras, in biserica cu hramul Sfantul Andrei.

Pestera Sfantului Andrei

Pestera in care se crede ca a vietuit Sfantul Apostol Andrei, cat timp a propovaduit pe teritoriul romanesc, se afla la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judetul Constanta. In actuala biserica din pestera, in pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea apostolul Andrei. In vara anului 1944, Pestera transformata in biserica a fost sfintita de catre Episcopul Tomisului, Chesarie Paunescu. La scurt timp dupa aceasta, trupele rusesti invadatoare au distrus-o. Abia dupa 1990, prin ravna cuviosului monah Nicodim Dinca, biserica a fost refacuta si redata cultului. Astazi, mii de credinciosi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trait Apostolul Andrei.

Sfantul Andrei - Ocrotitorul Romaniei

Sfantul Sinod al Biserici Ortodoxe Romane a hotarat in anul 1995 ca sarbatoarea Sfantului Andrei sa fie insemnata cu cruce rosie in calendarul bisericesc, iar in anul 1997 Sfantul Andrei a fost proclamat "Ocrotitorul Romaniei". Ziua de 30 noiembrie a fost declarata sarbatoare bisericeasca nationala.

PRELUARE INTEGRALĂ de pe site-ul http://www.crestinortodox.ro/

Poezia superbissima

   Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic ,

                Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic ,
                A zis : Atenţiune ! Sunt foarte afectată !
                Tot circulă o vorbă , deloc adevărată
                Că omul ar descinde din buna noastră rasă .
                Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă !
                Şi , zău , savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneşte
                Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte !
                Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi ?
                Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război ?
                Am inventat , noi , cipuri şi alte drăcării ?
                Însemne sataniste , otrăvuri , şmecherii ?
                văzut-aţi pe vreunul , retras în jungla deasă ,
                Ca să scornească arma distrugerii în masă ?
                Tot ce lăsăm în urmă , când mai sărbătorim ,
                E biodegradabil . Natura o-ngrijim .
                Iar omul otrăveşte , în fiecare zi ,
                Păduri , câmpii şi ape , şi zările-azurii . . .
                N-avem starlete porno sau dive-travestiţi ,
                Şi , orişice s-ar zice , nu suntem troglodiţi !
                Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali ,
                Drogaţi , lacomi de sânge sau homosexuali ,
                Escroci , bandiţi , gherile sau vreo tutungerie ?
                În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie !
                Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă ,
                Nici terorişti , nici dogme , nici luptele de clasă . . .

   

                Cât am bătut eu jungla , scuzaţi , n-am observat
                În obştea maimuţească vreun cocotier privat .
                Urmând calea cea bună şi , evident , corectă ,
                Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă .
                În ierarhia noastră , cum e firesc şi drept ,
                Devine şef acela viteaz , agil , deştept ,
                Capabil viaţa obştei s-o ţină , s-o păzească ,
                De rele şi primejdii turma să şi-o ferească .

 

  
                Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană ,
                Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană .
                Pe când , priviţi ! La oameni , ferească Domnul sfânt ,

               Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt ,
                Corupţi , vicleni , jigodii , cu gura cât mai mare ,
                Nebuni după putere şi după bunăstare !
                De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei ,
                Contează doar averea şi înmulţirea ei .
                Nu veţi vedea vreodată , cât soarele şi luna ,
                O minte de maimuţă dospind în ea minciuna .
                La om , tot ce înseamnă minciună , intrigi , ură
                Sunt legi de referinţă , a doua lui natură .
                Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator ,
                N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator . . .

 

                Şi iată înc-un lucru din lumea mea frumos :
                La noi nu se întâmplă război religios ,
                Nici sfinte inchiziţii , nici libertăţi în lanţuri ,
                Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri ,
                Nici ordine mondială , şi nici naţionalism ,
                Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism . . .

                E-ADEVĂRAT CĂ OMUL , ACEST BIPED, GUNOI ,
                ARATĂ CA MAIMUŢA , DAR N-A DESCINS DIN NOI !

 Preluată integral de la un foarte bun amic

De aceea nu mă voi semna pe final

 O iarnă binecuvântată să aveți!

 

21 12 2012

Un călugăr lama de la mănăstirea Gyandrek, de lîngă Kailas, cunoscut drept Oracolul Shambalei, a trimis o declaratie la NASA in care spune că, pe 21 decembrie 2012, Pământul, împreună cu sistemul solar, va trece prin aşa-zisa “zonă zero” a galacticii, transmite Earth-chronicles.ru.

Potrivit tibetanului, pe 21.12.2012, la ora 6.00 conform meridianului Greenwich, întreg Pământul va fi cuprins complet de întuneric. Nu va mai fi lumină sau energie electrică, iar căile de comunicare vor total inutilizabile. Liniile de comunicare vor fi intrerupte si va dispare orice sunet. Pamantul in aceasta perioada de timp va trece prin zona zero. ,,Aceasta reprezinta o stare a spatiului unde se stinge si nu poate sa se raspandeasca nici un fel de energie. Dispare campul electromagnetic al tuturor obiectelor. Nu trebuie sa va ingrijorati sau sa va speriati’’,preintampina calugarul. Intunericul va fi insotit de flashuri iluzorice de lumina cosmica si va dura aproximativ 3-4 zile. Apoi lumina soarelui va reapare. ,,Animalele pamantului vor simti din timp venirea “intunericului cosmic” si se vor ascunde in vizuine” – spune calugarul. “Oamenii din orase nu vor presimti acest lucru si din aceasta cauza vor fi multe cazuri de pierdere a ratiunii. Multi oameni vor innebuni. Este posibil sa moara 10% din populatia pamantului.”

Oracolul Shambala in declaratia sa, a scris si cateva recomandari pentru pamanteni.

1.   Trebuie ca din timp sa va pregatiti pentru acest schimb de cicluri. Sa va terminati treburile pentru 2012 si sa nu incepeti altele. Sa va platiti datoriile.

2.   In 20.12.2012 sa luati copiii, documentele, banii cash si sa plecati din oras undeva in natura, la tara. Sa va faceti rezerve de produse si apa pentru doua luni, deoarece liniile de curent electric se vor reface incet.

3.   Sa aveti in casa provizii de apa si lemne pentru incalzire si lumanari pentru iluminat. Este bine sa plecati acolo unde exista o soba de lemne, deoarece din 21.12.2012 curentul electric va inceta sa mai existe.

4.   Legatura cu televiziunile se va intrerupe. In decursul “zilelor negre” sa inchideti geamurile si sa le acoperiti cu ceva intunecat. Sa nu va uitati in geamuri, sa nu credeti ochilor si urechilor voastre si sa nu iesiti in strada deoarece in aceasta stare energetica a pamantului veti putea vedea si auzi lucruri care in mod obisnuit nu sunt percepute si asta poate sa ii scoata din minti pe multi. Daca totusi va fi extrem de necesar de a iesi, nu plecati departe de casa deoarece va puteti rataci pentru ca nu veti putea vedea nici macar propria mana intinsa.

5.   Dupa aparitia Soarelui nu va grabiti sa va intoarceti in oras. Mai bine sa ramaneti pana la primavara undeva in natura.

Ieşirea deplină a Pămîntului din zona zero, potrivit tibetanului, se prevede a avea loc pe 7 februarie 2013. Atunci va avea loc restaurarea parţială a energiei electrice, a circulaţiei rutiere. Pînă la sfîrşitul lui martie, procesul de recuperare va fi complet.

Sfîrşitul lumii va modifica radical concepţia despre lume a oamenilor, consideră Oracolul Shambalei.

Aceasta va deveni mai spirituală. În ţările dezvoltate vor înflori diverse învăţături spirituale, ştiinţifice şi sisteme alternative de dezvoltare a individului şi a sănătăţii. “Acest lucru va fi cel mai important impuls spre un progres al omenirii, pentru o lungă perioadă de timp”, a concluzionat călugărul.

Nota : Eu personal, sunt convins ca in 21.12.2012 nu se va intampla nimic din cele scrise mai sus. Insa, atunci cand astfel de informatii sunt luate in seama de catre NASA, ma vad nevoit sa va aduc la cunostinta aceste informatii, cum am facut-o si pana acum. Sunt convins ca lumea se schimba si se va schimba in continuare, ca umanitatea se afla la o granita ideologica, morala, economica, etc. si ca lumea in curand va trece la o noua forma de guvernare globala. Sunt convins ca si pamantul cu intregul nostru sistem solar se deplaseaza in spatiu trecand dintr-o zona in alta si asta in mod evident va aduce cu sine transformari climaterice, energetice, vibrationale, care se vor manifesta evident atat asupra comportamentului nostru particular si social, cat si asupra constiintei noastre. Sunt constient ca Era Vulpii se termina, era in care a dominat minciuna, siretlicul, magia, etc. si incepe o era noua cu tot ce de aici rezulta – Era Lupului. Pana acum am trait 1600 de ani ca si cum ar fi fost noaptea. 2013 este ca si cum primele secunde ale rasaritului, dupa care Soarele, Adevarul, Noua Era, treptat se va ridica deasupra orizontului si treptat va deveni zi. Aceasta noua zi va dura 1600 de ani. Va fi ziua lupului. Cu toate acestea, poate ca nu este rau ca in casa sa existe un rucsac cu toate cele necesare si descrise mai sus, haine groase, incaltaminte rezistenta, documentele, chibrite, lumanari, un cutit, toporas, etc. pe care sa poti pune mana si sa pleci daca pamantul va da semne in acele zile ca ceva se intampla sau se pregateste. De regula, Pamantul da o multime de semne inainte ca ceva semnificativ sa se intample. Pasarile si animalele incep sa se comporte ciudat. Pamantul in sine vibreaza diferit inaintea marilor evenimente. Pana la urma, nici macar ingerii nu stiu cand si ce se va intampla in aceasta directie. Doar Dumnezeu stie.

Eu personal, nu ma ingrijorez, deoarece daca asa ceva se va intampla, nu de fenomen trebuie sa ma tem ci de oameni care pot sa isi piarda ratiunea, mintea si pot avea comportamente necontrolate.

                   

PRELUARE INTEGRALĂ VIA ANATOL BASARAB-

http://anatolbasarab.blogspot.ro/

                                 Zadkielix alias D.M

Despre Henry Heimlich

Henry Heimlich

In lume, peste 100.000 de oameni mor sufocati in fiecare an din cauza alimentelor sau a altor corpuri straine inghitite accidental si ajunse in trahee. Daca respiratia nu este reluata dupa doua minute, incep procese de distrugere ireversibila a creierului si moartea este iminenta. Datorita faptului ca victima nu poate vorbi, problema e posibil sa nu fie inteleasa sau sa fie interpretata gresit ca un atac de cord.

Dr. Henry Heimlich este un vizionar. El a creat Manevra Heimlich care a salvat vietile a mii de oameni inecati, sufocati cu mancare sau corpuri straine si victime ale astmului.

Manevra Heimlich este practic o solutie fara costuri in cazuri de urgenta si nu presupune o putere deosebita, echipament special sau antrenament de specialitate. In 1972, dr. Henry Heimlich a inceput sa investigheze mecanismul mortii accidentale prin sufocare. Acesta a explicat ca din motive fizice, lovirea unei victime sufocate in spate sau incercarea de scoatere a obiectului cu degetele, de obicei il duce pe acesta mai adanc in trahee.

CHIAR  DACA  RESPIRATIA  PERSOANEI  ESTE  COMPLET BLOCATA, O  CANTITATE  APRECIABILA  DE AER  RAMANE  IN  PLAMANI.

Acesta este motivul pentru care manevra are succes !

IN  TIMPUL MANEVREI, FACAND  COMPRESIE  ASUPRA  DIAFRAGMEI, ACEASTA  FORTEAZA  PLAMANII  SA  SCOATA  AERUL REZIDUAL  DIN  EI  SI  IN ACEST  FEL  CAILE  RESPIRATORII  SE  DEBLOCHEAZA.

Manevra Heimlich (manevra de salvare de la sufocare)

Manevra Heimlich in cazul adultilor si copiilor peste 1 an

Persoana care executa manevra se pozitioneaza in spatele persoanei care se sufoca si isi pune bratele in jurul taliei acesteia. Daca persoana care se sufoca sta in picioare, se pozitioneaza unul dintre picioare intre picioarele victimei pentu a o putea sustine daca aceasta isi pierde cunostinta.
Se pozitioneaza un pumn cu partea cu degetul mare pe abdomenul persoanei deasupra ombilicului, dar mult sub zona sanilor (sub stern).
Se apuca pumnul cu cealalta mana. Se impinge abdomenul rapid in sus, ceea ce poate determina obiectul sa sara afara. In cazul unui copil se impinge cu putere mai mica.
Manevra se poate repeta pana cand obiectul iese sau pana cand persoana isi pierde cunostinta.

Manevra Heimlich in diverse situatii

Manevra Heimlich la persoanele singure

Daca sufocarea apare la o persoana si nu este cine sa o ajute, aceasta isi poate aplica singura o apasare la nivelul abdomenului sau se poate apleca peste spatele unui scaun si sa apese puternic pentru ce obiectul sare afara.

Atitudinea la persoanelecare si-au pierdut cunostinta

Daca persoana isi pierde cunostinta, aceasta este asezata usor pe podea si se cheama ambulanta.
Se incepe resuscitarea cardiopulmonara, incluzand compresiunile la nivelul pieptului.
De fiecare data cand caile respiratorii sunt deschise, in timpul resuscitarii, trebuie verificata prezenta unui obiect in cavitatea bucala sau in gat. Daca se gaseste asa ceva, el trebuie scos.
Nu se fac apasari abdominale, cum ar fi manevra Heimlich.
Se continua resuscitarea cardiopulmonara pana cand persoana devine constienta sau pana cand soseste ambulanta.

Manevra Heimlich la sugari (copii mai mici de 1 an)

Se aseaza copilul cu fata in jos pe antebrat, astfel incat capul acestuia sa vina mai jos ca pieptul (toracele).
Se sustine capul copilului cu mana. Nu trebuie sa se acopere gura copilului sau sa se rasuceasca gatul acestuia.
Pentru a scoate obiectul se bate cu mana spatele acestuia de 4 ori, intre cei doi omoplati (scapule).
Daca nu se pot elibera caile aeriene, se sustine capul si se intoarce copilul pe coapsa, cu fata in sus si cu capul spre podea (in jos). Se aplica 2 sau 3 degete pe partea inferioara a sternului si se apasa de 5 ori de jos in sus.
Se cauta obiectul in cavitatea bucala a copilului. Daca acesta se vede trebuie scos. Se pot face doua respiratii gura la gura.
Daca bataile pe spate si apasarea pe piept nu scot obiectul trebuie chemata ambulanta si inceperea manevrelor de resuscitare respiratorie.
Se continua bataile pe spate, apasarile pe piept si respiratiile gura la gura, pana cand copilul da afara obiectul si incepe sa respire de unul singur sau pana cand soseste ambulanta

In 1984  Dr. Heimlich a primit  Albert Lasker Public Service Award pentru realizarile sale in salvarea de vieti prin Manevra Heimlich, aceasta tehnica simpla si practica care previne moartea prin asfixiere.

A inventat de asemenea:

·         Heimlich Micro Trach- un tub minuscul care ajuta pacientii sa respire sub anestezie locala si se foloseste si in reanimarea pacientilor cu emfizem pulmonar si fibroza chistica.

·         A inventat o operatie care aduce un nou esofag ( tub pentru inghitirea hranei) victimelor cu defecte din nastere si cancer.

·          Valva sa pentru piept a salvat mii de vieti in razboiul din Vietman.

     

Intre 13-19 aprilie 2008 a fost celebrata Saptamana Manevrei Heimlich. Dr. Henry Heimlich a vizitat Scoala Crestina din Cincinnnati, Ohio si a prezentat tehnica sa care a salvat sute de mii de oameni din lumea intreaga.

 Inainte ca metoda sa fie introdusa in 1974, asfixierea era a sasea cauza de deces accidental in SUA.

Henry J. Heimlich, M.D.

In aprilie 2005 s-a instituit  Premiul Henry J. Heimlich pentru Inovatii in Medicina.

Dr. Heimlich a inspirat cercetatorii si studentii la medicina sa sparga conventiile, sa gandeasca creativ si sa se concentreze pe ceea ce conteaza: salvarea de vieti.

 Cine doreste mai multe informatii le poate gasi pe site-ul Institutului Heimlich sau in alte surse de pe Internet.

http://www.heimlichinstitute.org/default.php

       A consemnat pentru Dumneavoastră,

                                  Zadkielix alias D.M

Adevăruri prin ochii americanilor

           
         Cotidianul american "New York Times" a publicat sâmbătă un articol despre situaţia din România şi despre scandalul legat de condamnarea şi tentativa de sinucidere a fostului premier Adrian Năstase. Autorul afirma că o parte a populaţiei vede acest episod drept o evoluţie a tinerei democraţii, în timp ce alţii susţin că este doar un spectacol pentru cetăţeni.
România este ţara unde orice motiv este suficient pentru a declanşa o dispută este una dintre concluziile pe care le trage încă de la începutul textului semnatarul articolulu

Totodată, "New York Times" îl citează în articolul intitulat "Blestemul corupţiei în Europa de Est" pe fiul fostului premier care afirma că toate acuzaţiile care i se aduc tatălui său sunt simple absurdităţi.

"Oricare ar fi adevărul, realitatea este că Adrian Năstase ocupă acum o celulă de patru metri pătraţi. Iar în ultimele sale postări pe blog, acesta povesteşte cum prizonierii alături de care trăieşte mănâncă varză şi cartofi, se confrunta cu şobolani şi au parte de doar două băi fierbinţi pe săptămână", citează "New York Times".

"Unii analişti spun că Ponta, prim-ministrul României şi un fost protejat al lui Năstase, a vrut să-l înlăture pe Băsescu de la putere înainte ca acesta din urmă sa poată ataca şi alţi membri de vază ai Partidului Social Democrat", relevă publicaţia de peste Ocean.

Corupţia, greu de ucis

Jurnalistul semnatar mai scrie că situaţia din cazul Năstase demonstrează cât de politizată este România şi cât de greu îi este să înainteze spre democraţii precum cele din Europa Occidentală. Articolul aminteşte şi despre temerile Uniunii Europene, care crede că acest nou membru nu prea are şanse să scape de corupţia moştenită de pe vremea comunismului.

Autorul nu uită să-i adauge la problemă şi pe vecinii bulgari, menţionând că ambele state sunt încă înafară spaţiului Schengen.

                                                                     

”România se chinuie să scape de reziduurile dictaturii lui Nicolae Ceauşescu. În ultimii şase ani, 4.700 de persoane au fost acuzate de corupţie, printre care 15 miniştri, 23 de parlamentari şi peste 500 de oameni ai legii”, mai scrie autorul.

"Sunt prea mulţi oameni din perioada comunistă, asemenea lui Adrian Năstase, care sunt încă la putere, lucru care a poluat clasa politică", o citează "New York Times" pe Monica Macovei, europarlamentar, care a precizat că tentativa sa de sinucidere a fost ”pur teatru”.

De asemenea, autorul a preluat celebra replică a fostului premier - "Să-mi numere ouăle!"- menţionând că formularea are un sens peiorativ, iar termenul "ouă" aparţine jargonului. În acelaşi context, în articol se aminteşte că fostul premier este cunoscut presei drept "Năstase Şapte Case"

                                              

                                       Zadkielix alias D.M