Vocatia de tragic si de doliu al acestui popor

 In primul rand vreau sa-mi exprim compasiunea fata de cei trecuti la cele vesnice, intr-un mod atat de violent!
 Dumnezeu sa-i odihneasca!
 Dar, ceea ce veti lectura mai jos nu este ceva lacrimogen!
Este clar, fara de nicio discutie!
Avem un anume talent de a ne pune cenusa in cap, de a boci si mai ales de a ne da in spectacol!
 Totul e eprmis chiar incurajat de aceasta conducele rosie, acesti neo-comunisti ce conduc (chipurile) omenos, in goana lor de a castiga simpatie si capital electoral!
 Mi s-a facut greata de a-l mai auzi si a-l mai vedea la televizor pe prim-plagiatorul acestei tari ce , inainte de catastrofa juca cu spor si sarg baschet iar dupa , in stilul sau pasiv a declarat doliu national...
Bine, omeneste e de inteles! El participa afectiv la drama, cu o privire de actor , pierduta...

Am totusi de faqcut o recomandare, asa mai transanta, fara a jigni sau a persifla pe cineva!E chiar un mesaj ce se vrea a fi receptat, daca tot nu va fi inteles!

Asadar,pentru toate televiziunile, ziarele si site-urile , oamenii, blog-urile etc care au profitat de tragedia din Muntenegru si au publicat lista cu pasagerii autocarului prabusit inainte de anunturile oficiale.... Gata,fratilor!MAI USOR CU BOCITUL!

Cred ca mascarada asta ar trebui optrita! Ajunge cu smiorcaiala asta  ieftina!

 In definitiv a  fost un accident rutier. Nimic mai mult. 

Dar acest lucru nefericit a fost mana curata  pentru politicienii care si-au soptit in ticalosia lor ca e ocazia sa profite electoral!

Parca si si aud cum isi zic ei, satisfacuti:

" Mai oameni buni, steagul ala coborit in berna v-a acoperit si voua ochii si nu mai distingeti negrul de alb?"

 

Nici macar doliul national cu un steag negru de 237 de mii de km patrati nu poate acoperi mizeria asta tipicromaneasca. Romania a reusit „performanta” ca in aceeasi zi sa coboare, decorata de biserica, si in berna si in bezna.

Pe final vreau sa punctez ceea ce a lasat psoteritatii C.D. Darlington:
" In primele stagii ale societatii umane, oamenii au inceput sa-si ingrijeasca mortii", iar "iluminatul" de Engels , a zis, ceva mai inainte ca :"Omul nu a ajuns om , pana nu a mancat carne"...
S-ar parea ca societatea romaneasca este in acel stadiu, de incipienta! Chiar daca nu va..."renaste" cultul mortilor si romanii se mananca -chiar daca figurativ- intre ei aceasta poveste tragica...m-a scarbit intr-asa masura incat am zis ca e bine sa ma exprim in aceasta postare!
Altfel, da, daca ar fi exista decenta necesara trecerii peste asemene momente NU AVEAM de ce anume sa mi exprim dezgustul!
 Altfel cu speranta ca nu v-am plictisit, pe final va recomand un articol mult mai clar si raspicat zis aici, a domnului Andrei Mantog de la singura si adevarata revista de umor din tara- Revista Kamikaze.
 A, era sa uit o dubla dedicatie dedicatie muzicala speciala pentru echipa de USL-amisti in frunte cu Ponta@ Co:
Prima ar fi aceasta:

Spitalul de Urgenta - Lasa-ne ( 2003 )

  
  http://www.youtube.com/watch?v=Q3SWjtcmzoc&list=PL19536353A6E51D0E

Iar cea de-a doua ar fi aceasta, un pic mai culta decat precedenta:

 

W.A. Mozart - Sequentia (Dies Irae) Requiem 

 http://www.youtube.com/watch?v=8MQf-86ikvM

  
 Cu deosebit respect,

                                 Zadkielix alias D.M

O altă dezinformare GROSOLANA DIN PARTEA OAMENILOR DE ştiinţă

Nu am putut sa ma abtin...De aceea, dupa lecturarea acetui material va invit si pe Dvs, cititorii blog-ului meu sa va exprimati convingerile, sa va dati cu parerea!
Totul pare desprins dintr-o lume bolnava, o lume fara de orizont in care ei-acesti cercetatori descopera fel de fel de aberatii ce ni le servesc pentru a ne induce starea de frica, de supunere fata de ..."binecuvantarile" si "cuceririle" stiintei!

O altă dezinformare GROSOLANA DIN PARTEA OAMENILOR DE ştiinţă e pe cale sa provoace o avalansa de reactii!
Si vor fi, garantat!

Dar, daca tot v-am facut curiosi poftiti de cititi aceste randuri, nu inainte ca, la final (ori la inceput) sa aplaudati pret de 5 secunde:

                                 

Potrivit acestor cercetători, cu cât o mulţime de oameni aplaudă mai mult, cu atât indivizii care o compun devin ei înşişi susceptibili să aplaude.

Acest fenomen, denumit "contagiere socială", este cunoscut din secolul al XVII-lea. În sălile de teatru, anumite persoane erau angajate ca să aplaude pentru a promova succesul pieselor prezentate pe scenă, antrenând astfel alături de ei publicul plătitor. Această practică a durat până în zilele noastre.

Cercetătorii au decis să studieze aceste cunoştinţe empirice şi să le introducă într-un model matematic cu ajutorul unor ecuaţii complicate.

Richard Mann, matematician la Universitatea Uppsala din Suedia, şi colegii săi au început acest studiu prin a filma şase grupuri diferite, alcătuite fiecare dintr-un număr cuprins între 13 şi 20 elevi, care asistau la o prezentare orală. Cercetătorii au analizat apoi aplauzele lor în cele mai mici detalii.

Pe baza cifrelor şi a graficelor realizate, oamenii de ştiinţă au constatat că între sfârşitul prezentării şi primele aplauze au trecut, în medie, doar 2,1 secunde. Ei au remarcat că a fost nevoie de mai puţin de trei secunde după acele prime aplauze pentru ca toţi ceilalţi spectatori din public să înceapă la rândul lor să aplaude.

După ce au testat mai multe modele de calcul statistic al probabilităţilor, cercetătorii suedezi au ajuns la concluzia potrivit căreia "probabilitatea ca un individ să înceapă să aplaude, după primele aplauze din sală, este proporţională cu numărul de indivizi care aplaudă deja".

În termeni profani, mituirea unor oameni pentru a aplauda este un principiu care funcţionează.

"Este vorba de o reacţie liniară, similară cu ceea ce constatăm la maimuţe în privinţa deciziilor asociate cu mişcarea şi la oameni în privinţa urmăririi privirii", au dezvăluit cercetătorii suedezi, în rândul cărora s-au aflat şi câţiva biologi specializaţi în comportamentul animal.

În schimb, cercetătorii au întâmpinat dificultăţi atunci când au încercat să identifice factorii care îi determină pe oameni să se oprească din aplaudat.

Deşi "alinierea" pare să fie factorul principal ("cu cât există mai mulţi oameni care au încetat să aplaude, cu atât individul va avea tendinţa să se oprească şi el din aplaudat"), studiul a stabilit şi o legătură cu durata totală a aplauzelor: "cu cât aplaud mai mult timp, cu atât probabilităţile de a mă opri sunt mai mari".

Oboseală sau dureri la nivelul palmelor? - Greu de spus, în condiţiile în care timpul mediu de aplaudat a depăşit cu puţin şase secunde în timpul acestui studiu.

"Credem că metodologia noastră poate fi aplicată foarte bine şi altor fenomene de contagiere socială", în domeniul psihologic, economic şi sociologic, precum "ritmul în care indivizii renunţă la reţelele de socializare", au afirmat autorii studiului.

Studiul a fost publicat în revista britanică Journal of the Royal Society Interface.



 Sursa- Journal of The Royal Society Interface

                      
                                                          Zadkielix alias D.M