...
Poate ca multi va veti fi ingrijorat sau ati cam ajuns la anumite mirari (pe deplin intemeiate) de...disparitia postarilor mele din acest spatiu!
Insa, ac sa va inlatur temerile vreau sa va asigur ca si pe viitor voi comenta sau expune nenumarate (sper si variate) subiecte ce le voi trata cu binecunoscuta mea subiectivitate!
Da, aceasta postare am redenumit-o in asemenea maniera deoarece sunt sigur ca incepand din data de 1 Februarie, anul Domnului 2014 fiecare ar trebui sa se simta special, binecuvantat si ocrotit de Dumnezeu!
De ce spun si scriu unele ca acestea?
Nimic mai simplu...
Va începe o nouă săptămână, o săptămâna în care vom păși mai încrezatori! Dar, sa nu uitam de conditiile pe care le avem, resursele umane, spirituale de care putem dispune si mai ales de acea gandire libera, de acele virtuti necesare spre a reusi tot ceea ce avem de dus la final!
Poate ca dialectica aceasta este una universală, pentru că un sfârșit este, în același timp, și un nou început-dar cand o perioada de acest gen se prelungeste (pentru unii ca mine), nu e ceva nemaipomenit!
Cu toţii avem nevoie de câte un nou început, dar câţi dintre noi putem să facem cu adevărat schimbările de care avem nevoie pentru a face lucrurile diferit?
Bineinteles,fara doar si poate avem in fata viitorul, in timp ce trecutul ne va urma peste tot şi nu putem schimba asta...Dar, nu trebuie sa socotim clipa prezenta- aceasta minune ce ne este oferita cu generozitate de Creator!
Poate în noi, în viaţa noastră, poate în viaţa celor din jur. Întotdeauna vine altceva. Câteodată orice clipa tristă şi melancolică se poate metamorfoza! Nu trebuie decat sa ne schimbam atitudinea si sa vedem lucid, realist situatia- frumoasă şi senină, alteori maiestuoasă şi plină de misticul luminii.
Sa nu credeti ca as uita in ce fel de lume as trai...
Crizele nu au durat niciodată o veşnicie. Încercăm să învăţăm din trecut, înţelegem privind anii ce s-au dus, dar istoria se repetă şi asta face parte din viaţa noastră.
m suferit cu toţii, am fost cuprinşi de tristeţe, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezarmaţi şi ne-am simţit înfrânţi. Dar de fiecare dată au trecut clipele acelea. Omenirea a trecut prin războaie, prin molime şi crize, dar, într-un fel sau altul, a renăscut din propria cenuşă.
Pasărea Phoenix nu este decât un simbol al speranţei celor ce au trăit suferinţa. Un simbol al împlinirii celor care au reuşit să treacă peste suferinţă. Al celor care au experimentat, au trăit clipe de cumpănă. Al celor ce au înţeles nevoia de iubire şi liniştea dată de Acel Creator ce ne iubeste si ne da acest timp sa ne bucuram si sa progresam!
Viaţa e frumoasă, dacă vrem noi să fie aşa!!!
Cu alese ganduri si porniri,
Al Dumneavoastra,
Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai
