de Adrian Păunescu
La muncă, derbedei, că trece anul
şi vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul.
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
P.... mamii voastre de nemernici.
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
şi-apoi convingeţi-vă că e bine.
C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
şi i-aţi distrus averile şi steagul.
S-ajungem colonia de ocară
care-şi va cere scuze în maghiară.
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
aţi desfiinţat uzine , câmpuri , fabrici.
Şi, prin vânzări de ţară infernale,
aţi omorât cu voia animale.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeţi cu un greu de moarte, parcă.
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
întoarceţi România - n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aş desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
ci credite din călimări străine.
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
şi-mpingeţi Bucovina în Ucraina.
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul
s-au compromis negustorind Ardealul.
De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
cum v-au putut părinţii voştri face ?
Ce condimente le-au picat în spermă
de e trădarea voastră-atât de fermă ?
Aţi pus nenorocita voastră labă
pe-această tristă ţară Basarabă.
Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul
s-o faceţi curva voastră de serviciu.
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
dar vindeţi şi pământuri şi morminte.
Aţi inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Şi toată zbaterea a fost degeaba
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
ia cereţi-vă puţintel, afară.
Decât să vă trimită ţara noastră ,
mai bine mergeţi voi în mama voastră.
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
şi nu albanizaţi această ţară .
Băgaţi viteză, că vă trece anul
şi s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul.
Şi ce vă pot eu spune la plecare
decât lozinca lui Fănuş cel mare :
Nenorociţilor, se rupe şnurul,
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !"
....
Mare putreziciune si multa mocirla e in tara asta! Cum sa nu exclami, sa nu ma revolt si sa nu-mi umezesc o lacrima, dupa toate aceste randuri parcurse???
Oare ce mai este de adaugat la toata aceasta CRUDA realitate, rostita si lasata posteritatii de catre poetul Adrian Paunescu inainte sa-si dea intalnire cu Eternitatea?
Am totala certitudine ca aceasta poezie face parte dintr-o serie de-a dreptul antologica, desprinsa din seria "nu ne vindem tara", volumul II, continuarea eseurilor "nu muncim, dar nici nu gândim".
Adevarurile acestea ar trebui sa ne ridice din starea de amorteala, de plictiseala si indiferenta ce persista de foarte multa vreme printre noi! Daca pana si mult-blamatul, mult-contestatul poet Adrian Paunescu a exemplificat, cu putin timp inainte de PARASI ACEASTA LUME, OARE NU SUNTEM DATORI SA CAUTAM , SA NE SCUTURAM DE TOATE METEHNELE SI SA PRIVIM, SA LUAM ATITUDINE, MAI DEVREME SAU MAI TARZIU?
Ca, prea exista atata suferinta, prea se straduiesc unii sa-si bata joc si prea am devenit servili unor oameni fara de coloana vertebrala, fara de suflet si omenie ce...au mutilat sau (incearca sa mutileze) pana si ceea ce avem cel mai de pret- SUFLETUL!!!
Insa, cu ajutor divin si indemnati fiind tot de Puterea Binelui, traiesc cu speranta ca, intr-o zi (pe care mi-o doresc ca fiinds si maine...daca se poate), Romania sa redevina ceea ce a fost, in istoria sa milenara!
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu