Ciocolata anti-îmbătrânire

Un vis devenit realitate sau o dezinformare oribilă?

 

     Doar astfel ne mai mint oamenii "de bine" ce inventează periodic fel de fel de basme...
Cum anume vă închipuiți asemenea grozăvie?
Până mai ieri ne îndoctrinau cu apeluri la cumpătare, echilibru, diete-minune, alimente preferate... într-un cuvânt FOAME...
De aceea nu am niciun fel de reținere de a fi reticent la asemenea "descoperire epocală" cu iz de șușanea ieftină....
NO WAY!
Sau ..."LăSAți-O MAI MOALE baieței....!"
Dar acum să prezint mai detașat știrea, o adevărată șopîrlă... Ia lectureaza aici...
Se spune dspre  ciocolată c-ar fi  excepțională, deoarece posedă un...nu știu-ce  fel de ingredient "magic"care stopează îmbătrânirea. Culmea a fost inventată de cercetătorii de la Cambridge, acesta fiind primul aliment din lume care te face să râmâi veșnic tânăr.  Oare o fi recomandată numai persoanelor trecute de 18 ani?
Citez din presa: " Cercetători ai companiei Lycotec au schimbat compoziţia ciocolatei cu un ingredient, cunoscut sub numele de Coco-Lycosome. Astfel, au amplificat de 20 de ori capacitatea de absorbţie a flavonoizilor de către organismul uman. Drept urmare, o bucăţică mică din noua ciocolată echivalează cu două tablete de ciocolată obişnuită, cu un nivel ridicat de cacao, în ceea ce priveşte efectul de întinerire."
Wow...Pentru a rămâne tânăr, ciocolata trebuie consumată zilnic! Până aici nimic spectaculos! DAR CU ALIMENTELE de bază care ar fi proporția?
Iar acum nu-mi trebuie nutriționist specializat ce se va chinui a-mi "spăla creierul"...cu argumentele pro!!!!
Ca să nu fiu atât de "NECREDINCIOS" aș renunța la cacao  împreună cu un platou cu fructe, multe farfurii de paste și un coșuleț cu pâine, menite să ajute la absorbția completă a ingredientului minune.
Bon apetit!
Dar judecați la rece, oameni buni!


:)
                                                                   Zadkielix alias D.M

Pentru toti cei care ne urasc....

 Pentru toti cei care ne urasc....

 Dumnezeu, in marea Sa milostivire are totdeauna grija si mila de noi toti!In special de noi, poporul român de pretutindeni!
Am dorit sa postez asemenea filmulet (preluat de pe Youtbe) aici, deoarece simt ca aceasta tara ,criticata si blamata de restul (sa nu zic c-ar fi doar resturi...) are si ofera lumii intregi notiunea de a fi demn. de a fi in armonie unii fata de altii!
 Ganduri alese, nobile, curate

...

                                 Zadkielix alias D.M

Înălțarea Domnului Iisus Hristos

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi, şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.

Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin. (Luca 24:36-53 / Fapte 1:3-14)

TROPARUL:

 “Înaltatu-Te-ai intru slava, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie facand ucenicilor, cu fagaduinta Sfantului Duh, incredintandu-se ei, prin binecuvantare, ca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, Izbavitorul lumii.”

 

Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu, după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.

Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui.

Când rândunelele nu prea mai au mâncare şi vine vremea rece, ele se duc în ţările calde, unde este mult soare şi multă hrană. O rândunică zboară pe sus, cercetând aerul şi arătând calea, şi restul stolului o urmează.

Când sufletele noastre nu prea mai au hrană în lumea materialnică, şi când se apropie frigul morţii – o, se află vreo rândunică ca aceea, ca să ne ducă într-un loc cald, unde să fie multă căldură duhovnicească şi hrană duhovnicească? Există vreun asemenea loc? O, există vreo astfel de rândunică?

În afara Bisericii Creştine, nu se află nimeni care să ne poată da la aceasta, nici un fel de răspuns demn de încredere. Biserica singură cunoaşte aceasta, şi cunoaşte cu adevărat. Ea a văzut acea parte a Raiului după care tânjesc sufletele noastre în amurgul îngheţat al acestei vieţi pământeşti. Ea a văzut şi această rândunică binecuvântată, cea dintâi care să zboare către acel loc mult dorit, risipind întunericul, croind drum prin văzduhul greoi dintre pământ şi cer, cu aripile ei puternice, deschizând calea pentru stolul din spatele ei. În afară de aceasta, Biserica de pe pământ îţi poate mărturisi despre stoluri de rândunele fără de număr care au urmat prima Rândunea, şi au plecat împreună cu ea spre ţara binecuvântată, ţara îmbelşugată de toate lucrurile cele bune – ţara primăverii celei veşnice.

Veţi vedea de aici că, prin această Rândunică mântuitoare, mă gândesc la Domnul nostru Iisus Hristos Cel înălţat. Nu a spus El Însuşi că El este Calea? Nu a spus El Însuşi Apostolilor: “Mă duc să vă gătesc loc … şi vă voi … lua la Mine” (Ioan 14:2-3)? Şi nu le-a spus El înainte de aceasta: “Iar Eu, când Mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine” (Ioan 12:32)? Ceea ce a spus El Însuşi a început să se împlinească câteva săptămâni mai târziu, şi a continuat să se împlinească până în zilele noastre, şi se va împlini până la sfârşitul veacurilor. Adică: fiind începătorul primei zidiri a lumii, El este şi începătorul celei de a doua zidiri, sau reînnoirea binecuvântată a celei vechi. Păcatul a tăiat aripile lui Adam şi cele ale tuturor urmaşilor săi, şi toţi s-au îndepărtat de Dumnezeu, au slăbit în credinţă şi au fost orbiţi de ţărâna din care au fost zidite trupurile lor. Hristos, ca Adam cel Nou, primul Om, Întâiul Născut între oameni, a fost cel dintâi care să Se înalţe la cer pe aripi duhovniceşti, către tronul slavei şi puterii veşnice, despicând calea spre cer şi deschizând toate porţile cerului următorilor Lui cu aripile lor duhovniceşti – aşa cum vulturul deschide calea puilor săi; precum rândunica merge înainte, arătând stolului calea şi tăind rezistenţa mare a aerului.

“Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc” (Psalm 54: 6), a strigat psalmistul la necaz înaintea venirii lui Hristos. De ce? El însuşi explică: “Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul” (Psalm 54:4-5). Un asemenea înţeles cumplit al fricii de moarte şi groază de existenţă în pustiurile vieţii acesteia trebuie, ca un coşmar greu, să apese întreaga lume care are judecată, lumea cinstită înaintea lui Hristos. “Cine-mi va da mie aripi de porumbel ca să zbor din viaţa aceasta?” – aceasta trebuie să fie întrebarea pusă de multe suflete nobile şi sensibile. Dar încotro vei zbura, o, suflete păcătos? Mai poţi, ca într-un vis, să mai simţi locul acela de căldură şi lumină de unde ai fost izgonit? Iată, porţile s-au închis după plecarea voastră, şi acolo au fost aşezaţi heruvimi cu săbii de foc, ca să vă oprească venirea voastră. Iată, păcatul v-a tăiat aripile voastre – nu aripile de pasăre ci aripile Dumnezeiaşti – şi v-a trimis cu hotărâre spre pământ. Este nevoie de cineva, care mai întâi să vă slobozească de greutatea păcatului, să vă spele şi să vă facă să staţi drept. Şi apoi cineva trebuie să vă sădească şi să vă hrănească aripi noi în voi, ca să puteţi zbura. Apoi aveţi nevoie de cineva, de cineva foarte puternic, care să-i ţină deoparte pe îngerii cu săbii de foc, ca să vă lase pe voi să treceţi spre ţara voastră slăvită. În cele din urmă, aveţi nevoie de cineva care să afle milă pentru voi de la Ziditorul vostru îndurerat, pentru ca El să vă primească din nou în pământurile ţării Sale fără de moarte. Acest “cineva” nu era cunoscut lumii pre-creştine. El S-a arătat ca Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. Din iubire pentru voi, El S-a pogorât din cer şi a venit pe pământ, luând haină trupească, a fost prins de dragul vostru, întemniţaţilor, a suferit sudoare şi îngheţ, a îndurat foame şi sete, Şi-a dat faţa ca să fie scuipată şi trupul Său ca să fie bătut în cuie pe Cruce, S-a aşezat în mormânt ca leş, a coborât în iad ca să strice o închisoare mai rea decât viaţa aceasta, care vă aştepta pe voi după plecarea din trup – şi toate astea pentru a vă mântui pe voi din mrdăria păcatului, şi v-a aşezat pe picioarele voastre. El a înviat din morţi, ca prin aceasta să vă dea aripi pentru zborul la cer, şi în cele din urmă S-a înălţat la cer pentru a vă deschide calea şi a vă duce în locaşul îngerilor. Nu trebuie acum să oftaţi cu, cutremur şi groază ca Împăratul David, nici nu trebuie să doriţi aripi de porumbel, căci a venit Vulturul, şi a arătat şi despărţit drumul în două. Voi trebuie numai să creşteţi aripile duhovniceşti care vi s-au dat la botez întru numele Lui, şi să doriţi cu toată tăria să vă urcaţi acolo unde S-a urcat El. El a făcut nouăzeci şi nouă la sută din tot ceea ce vă trebuie pentru mântuirea voastră; nu vă veţi osteni să faceţi unu la sută cât a rămas pentru mântuirea voastră; şi aceasta când, pentru voi, vi se va da cu bogăţie intrarea în veşnica împărăţie a Domnului nostru şi Mântuitorului Iisus Hristos (II Petru 1:11)?

Înălţarea Domnului de la pământ la cer este la fel de neaşteptată pentru oameni ca şi pogorârea Lui din cer pe pământ şi naşterea Lui în trup care s-a săvârşit spre a Se întoarce la îngeri. Care întâmplare din viaţa Sa nu reprezintă ceva fără de asemănare şi neaşteptat de neasemuit pentru lume? Aşa cum îngerii urmăreau cu uimire cum Dumnezeu, la prima zidire, a despărţit lumina de întuneric şi apa de uscat, cum El a aşezat stelele pe tăria cerului, şi cum a făcut plantele şi animalele din ţărână şi la urmă a făcut omul, dându-i suflet viu, tot aşa fiecare dintre noi trebuie să privim cu uimire faptele vieţii Mântuitorului, începând cu minunata Bunavestire a Preasfintei Fecioare de către Arhanghelul Gavriil în Nazaret, şi până la capăt, cu scopul Înălţării Sale minunate pe Muntele Măslinilor. La prima vedere, totul este neaşteptat, dar, când se fac conştienţi de planul pentru rânduirea mântuirii noastre, toţi oamenii cu judecată trebuie să strige de bucurie şi să aducă slavă puterii lui Dumnezeu, înţelepciunii Sale şi iubirii Sale pentru oameni. Nu poţi desprinde nici măcar o singură întâmplare mare din viaţa lui Hristos fără să strice întregul, aşa cum nu poţi tăia braţul sau piciorul omului fără să-l mutilezi, sau să muţi luna de pe bolta cerească sau să distrugi o parte a miriadelor de stele, fără să aduci stricăciune rânduielii şi frumuseţii cerurilor. Aşa că nu te gândi să spui: “Nu era necesar ca Domnul să Se înalţe la cer!” Când unii dintre iudei au fost siliţi să recunoască adevărul şi să strige: “Toate le-a făcut bine!” (Marcu 7:37), cum putem noi, care suntem botezaţi în numele Lui, să nu credem că tot ceea ce a făcut El, a făcut bine: plănuind şi rânduind cu mare înţelepciune. Şi Înălţarea Lui este de asemenea bună, a plănuit şi a rânduit cu mare înţelepciune, aşa cum sunt şi Întruparea Lui, Botezul, Schimbarea la Faţă şi Învierea. “Vă este de folos ca să Mă duc Eu” (Ioan 16:7), a spus Domnul ucenicilor Săi. Vedeţi cum El rânduieşte şi face tot ce este cel mai bine pentru oameni? Fiecare cuvânt şi lucrare a Lui are ca scop binele nostru. Înălţarea Lui este bunul nemărginit pentru noi toţi. Dacă nu ar fi aşa, El nu S-ar fi înălţat. Dar să ne oprim asupra Înălţării însăşi, aşa cum o istoriseşte Evanghelistul Luca în cele două cărţi: Evanghelia sa şi Faptele Apostolilor.

Domnul a spus ucenicilor Săi: “Aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi.” Cine a scris aceasta? Duhul Sfânt a scris aceasta, în sfătuirea din lăuntrul Sfintei Treimi şi prin prooroci şi înainte văzători, în Legea lui Moise, şi în prooroci, şi în psalmi. Domnul socoteşte că aceste cărţi sunt de preţ în măsura în care acestea spuseseră mai dinainte ce urma să I se întâmple Lui. Acolo s-a proorocit şi aici s-a împlinit. Acolo erau duhuri şi lucruri de mare preţ; aici e viaţă şi adevăr. Apoi El le-a deschis mintea ca să poată pricepe Scripturile. Deschiderea minţii lor este o minune la fel ca şi învierea din morţi, căci sub vălul gros al păcatului înţelegerea omenească se află în întunericul mormântului: citeşte şi nu înţelege; se uită dar nu vede; aude dar nu înţelege. Cine se uitase şi citise cuvintele Scripturii mai mult decât cărturarii din Ierusalim – dar cine a văzut cel mai puţin în cuvintele pe care le citeau? De aceea, de ce nu a ridicat Domnul vălul gros de pe minţile lor, ca să înţeleagă şi ei ca şi Apostolii? De ce aceştia doreau aceasta pe când aceia nu? Pentru că, în timp ce cărturarii şi bătrânii spuneau despre El: “Omul acesta este păcătos”, şi aşteptau un prilej ca să-L omoare, Apostolii au spus: “Doamne la cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6:68). Domnul deschide mintea pentru înţelegere numai acelora care doresc aceasta; El dă apa vieţii numai celor însetaţi, şi El Se arată numai celor care Îl caută cu dorinţă arzătoare.

“Aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească …” Dacă Scripturile ar fi fost scrise de oameni obişnuiţi, din înţelegerea lor omenească, nu s-ar fi făcut referiri la Fiul lui Dumnezeu în aceste scrieri, nici nu s-ar fi grăbit să se împlinească. Dar scrierile proorocilor au fost lucrarea Duhului Sfânt, şi Dumnezeu, credincios lui Însuşi şi făgăduinţelor Sale, L-a trimis pe Fiul Său, Cel Unul Născut să împlinească aceste făgăduinţe. “Aşa trebuie să pătimească”, a spus Cel Care vede întreaga lume zidită de la un capăt la celălalt, tot aşa cum omul vede o pagină scrisă, care se află în faţa lui. Apoi, când Înţeleptul spune că trebuia să se întâmple, nu sunt orbii de râs când ei spun că nu era nevoie să se întâmple? Trebuia să se întâmple: Domnul trebuia să sufere în vremelnicie, ca să se bucure în veşnicie. Şi El a trebuit să învie din nou, pentru ca noi să înviem prin El la viaţa cea veşnică.

“Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.” (Sf. Marcu, în Evanghelia sa, spune aceasta cu alte cuvinte: “Propovăduiţi Evanghelia la toată făptura.” “Toată făptura” înseamnă “toţi oamenii”. Grigorie Dialogul spune într-o omilie (XXIX, despre Marcu 16:14-20): “Omul are ceva asemenea cu toată zidirea. Cu piatra el are aceeaşi fiinţă; cu lemnul, viaţa; cu animalele, simţurile; cu îngerii, priceperea … Aşadar, prin “Toată făptura” noi trebuie să înţelegem “omul”.) Dacă Domnul Iisus nu ar fi suferit şi nu ar fi murit pentru păcatele noastre, cine dintre noi ar fi ştiut că păcatul este o otravă aducătoare de moarte? Şi dacă El nu ar fi înviat, cine dintre noi, ar mai avea nădejde, descoperind cât de cumplit este păcatul? Pocăinţa nu ar fi de nici un folos, nici iertarea nu ar fi cu putinţă. Căci pocăinţa este legată de suferinţă, şi iertarea cu învierea prin puterea Dumnezeiască. Prin pocăinţă, omul cel vechi, îmbolnăvit de păcat moare şi coboară în mormânt, şi prin iertare, omul cel nou se naşte la viaţă nouă. Iată, cele mai minunate veşti pentru toate popoarele pământului, încep la Ierusalim. Ceea ce Arhanghelul Gavriil, slujitorul Atotvăzătorului, a spus dreptului Iosif în cuvintele proorocului: “El va mântui poporul Său de păcatele lor” (Matei 1:21), este întărit de către Stăpânul Însuşi, cu experienţa celui în suferinţă şi dreptatea biruitorului. Dar de ce se spune: “începând de la Ierusalim”? Pentru că marea Jertfă a fost adusă în Ierusalim pentru întreaga omenire, şi pentru că acolo a strălucit lumina Învierii deasupra mormântului. Atunci, în sens tainic – dacă Ierusalimul reprezintă mintea omului – este limpede că pocăinţa şi smerenia trebuie să înceapă cu înţelegerea, şi de aici să cuprindă lăuntrul omului în întregime. Mândria minţii l-a aruncat pe Satan în iad; mândria minţii i-a îndepărtat pe Adam şi Eva de Dumnezeu; mândria minţii i-a împins pe farisei şi pe cărturari să-L ucidă pe Domnul. Mândria minţii este cel mai mare câmp al păcatului până în ziua de astăzi. Dacă mintea omului nu îngenunchează înaintea lui Hristos, atunci genunchii lui nu se vor pleca. Cel care a început să-şi liniştească mintea cu pocăinţa, a început să-şi tămăduiască şi rana cea mai adâncă.

“Voi sunteţi martorii acestora.” Martorii căror lucruri? Martorii suferinţelor Domnului, martorii slăvitei Sale Învieri, martorii trebuinţei pocăinţei, martorii adevărului iertării păcatelor. Domnul a spus Apostolului Pavel, când acesta îl schimbase din prigonitor în Apostolul Său: “Căci spre aceasta M-am arătat ţie: ca să te rânduiesc slujitor şi martor, şi al celor ce ai văzut” (Fapte 26:16). Şi Apostolul Petru spune oamenilor, în prima sa predică, după pogorârea Duhului Sfânt: “Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori” (Fapte 2:32). Apostolul Ioan spune de asemenea: “Ce … am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit … vă vestim şi vouă” (I Ioan 1:1,3). Apostolii au fost atunci, martori cu ochii lor ai predicilor însufleţite ale lui Hristos, ai minunilor Sale şi a toate cele ce s-au întâmplat în timpul vieţii Sale pământeşti – ale tuturor acestora pe care se întemeiază mântuirea noastră. Ei au auzit şi au văzut şi au împărtăşit Adevărul. Aceştia au fost cei dintâi care au fost luaţi în vasul mântuirii din potopul păcatului, astfel încât şi aceştia să ia şi pe alţii la bord şi să se mântuiască. Minţile lor au fost scuturate de mândrie, şi inimile lor au fost curăţate de patimi. Domnul Însuşi le-a arătat aceasta: “Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3). Deci, ei nu au fost numai martori ai tuturor faptelor celor ce puteau fi văzute, auzite, cercetate şi pipăite, referitor la Cuvântul lui Dumnezeu, ci au fost şi martorii regenerării şi reînnoirii omului prin pocăinţă şi curăţirii de păcat. Evanghelia s-a desfăşurat nu numai înaintea ochilor şi urechilor lor, ci şi în lăuntrul lor, în inimile şi minţile lor. O întreagă revoluţie a inimii şi a minţii s-a înfăptuit în ei în vremea celor trei ani de ucenicie pe lângă Hristos. Această revoluţie stătea în moartea dureroasă a omului celui vechi din ei, şi naşterea şi mai dureroasă a omului celui nou. Câte dureri de moarte au răbdat sufletele lor până când în sfârşit, regenerate şi strălucitoare de lumină, au putut striga: “Ştim că am trecut de la moarte la viaţă” (I Ioan 3:14)? Câtă vreme a trebuit, câtă osteneală, şovăială, frică, chinuire, rătăcire, cugetare şi cercetare – până ce ei s-au făcut mărturisitori credincioşi ai suferinţei morţii şi Învierii trupeşti ai Domnului Iisus, ca şi ai suferinţei, morţii şi învierii lor duhovniceşti? Totuşi, la vremea aceea, Apostolii nu erau destul de sporiţi şi statorniciţi duhovniceşte. Şi aşa Domnul continua să-i îndrume ca ucenici, încurajându-i în clipa plecării cu cuvintele: “Nu vă voi lăsa orfani” (Ioan 14:18). De aceea El a rămas cu ei vreme de patruzeci de zile după Învierea Sa, arătându-Se viu prin multe semne doveditoare … şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi de aceea, El a făgăduit în cele din urmă să trimită pe Duhul Sfânt, tăria din cer.

Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Ce despărţire de pământ măreaţă şi emoţionantă! De pe Muntele Măslinilor, de sub care fusese adus iarăşi la viaţa aceasta vremelnică, Domnul cel Înviat S-a înălţat spre înălţimile nesfârşite ale vieţii veşnice. El nu S-a înălţat la stele, ci deasupra lor; El nu S-a înălţat la îngeri, ci deasupra lor; nu la puterile cereşti, ci deasupra lor; deasupra tuturor cetelor nemuritoare, cereşti, deasupra tuturor sălaşurilor cereşti ale îngerilor şi ale celor drepţi; sus, mult mai sus de ochii heruvimilor, chiar către tronul Tatălui ceresc, către altarul tainic al Sfintei şi de Viaţă Dătătoarei Treimi. Măsura acestor înălţimi nu există în lumea zidită; poate că singurul lucru cu care se poate asemăna în direcţia opusă, stă în adâncurile în care l-a aruncat mândria pe Lucifer, cel lepădat de Dumnezeu; sunt adâncimile în care Lucifer a dorit să arunce întreaga omenire. Domnul Iisus ne-a mântuit din această stricăciune fără de sfârşit şi, în locul adâncimilor acestei prăpăstii, El ne-a ne-a ridicat pe noi la înălţimile Dumnezeieşti ale cerului. El ne-a înviat pe noi pentru două pricini : mai întâi, pentru că El a înviat ca om în trup, aşa cum suntem noi; şi în al doilea rând, pentru că El nu a înviat pentru El ci pentru noi, ca să ne deschidă calea spre pacea cu Dumnezeu. Înălţându-Se în trupul Său cel înviat, pe care oamenii l-au ucis şi l-au îngropat în mormânt, El a binecuvântat cu mâinile care purtau rănile cuielor. O Doamne prea binecuvântate, cât de mare este mila Ta! Istoria venirii Tale în lume a început cu binecuvântare, şi se sfârşeşte cu binecuvântare. Vestind venirea Ta în lume, Arhanghelul Gavriil a intrat la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu cu cuvintele: “Bucură-ta, ceea ce eşti plină de har … Binecuvântată eşti tu între femei!” (Luca 1:28). Şi acum, când Tu Îţi iei rămas bun de la cei care Te-au primit pe Tine, Tu Îţi întinzi mâinile binecuvântându-i îmbelşugat. O, Preabinecuvântatule între oameni! O Izvorule haric de binecuvântări! Binecuvântează-ne şi pe noi, aşa cum i-ai binecuvântat pe Apostolii Tăi!

Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: “Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer.” Cei doi bărbaţi în veşminte albe sunt doi din cetele îngerilor nevăzuţi care L-au însoţit pe Domnul lor de la pământ la cer, aşa cum odinioară L-au însoţit din cer pe pământ la zămislirea Sa în Nazaret şi la naşterea Sa în Betleem. La Înălţarea Sa, doi dintre ei, după rânduiala lui Dumnezeu, s-au făct văzuţi privirii omeneşti, ca să dea vestire ucenicilor. Această vestire era foarte trebuincioasă pentru ei, căci aceştia s-ar fi putut simţi singuri şi părăsiţi după plecarea Mântuitorului. “Acest Iisus care S-a înălţat de la noi la cer, astfel va şi veni.” Aceasta este vestirea lui Hristos prin cei doi îngeri ai Săi. Vedeţi lărgimea iubirii Domnului pentru oameni? Chiar la vremea Înălţării Sale la cer, către tronul slavei Dumnezeului Celui în Treime, El nu Se gândeşte la Sine, nici la slava Sa după toată umilirea, nici la odihna după muncile Sale cele grele de pe pământ, ci la ucenicii Săi care au rămas în urmă pe pământ. Deşi El Însuşi le-a dat lor sfătuire şi încurajare îmbelşugată, El le trimite îngerii Lui, ca să le dea lor mai multă mângâiere şi bucurie. Deşi El făgăduise să trimită Duhul, Mângâietorul, şi deşi El Însuşi le spusese: “Nu vă voi lăsa orfani; voi veni la voi” (Ioan 14:18). De fapt El face mai mult decât făgăduise: El le arată îngeri din cer, vestitorii şi slujitorii Săi, mai întâi ca să-i lămurească de puterea Sa şi, apoi, ca să reînnoiască, prin buzele îngerilor, făgăduinţa că El va veni din nou la ei. El face tot ce este cu putinţă ca să ia de la ei frica şi durerea, şi ca să-i sporească cu îndrăzneală şi bucurie.

Atunci ei s-au închinat Lui şi s-au întors la Ierusalim cu bucurie mare. Ei s-au închinat Domnului Atotputernic cu duhul şi cu trupul, ca semn al smereniei şi ascultării lor. Această închinăciune a lor înseamnă: Facă-se voia Ta, O Doamne Atotputernic! Şi ei s-au întors de la Munrele Măslinilor la Ierusalim, aşa cum li se poruncise. Ei nu s-au întors cu tristeţe, ci cu bucurie mare. Ei ar fi fost mâhniţi dacă Domnul ar fi plecat de la ei în vreun alt chip. Dar această plecare era o nouă şi măreaţă arătare pentru ei. El nu a dispărut din priveliştea lor în oricare chip, ca să meargă oriunde, ci S-a înălţat la cer întru slavă şi putere. Astfel s-au împlinit în chip desluşit cuvintele Sale prooroceşti despre această întâmplare, tot aşa cum s-au împlinit acelea despre pătimirea şi Învierea Sa. Şi mintea Apostolilor s-a deschis, ca să priceapă ceea ce spusese El: “Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (Ioan 3:13); şi încă ceva ce spusese El ucenicilor în chip de întrebare (când se miraseră ei de cuvintele Lui despre pâinea care va veni din cer): “Dacă veţi vedea pe Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?” (Ioan 6:62). – şi iarăşi: “Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16:28). Întunericul neştiinţei toarnă frică şi tulburare în suflet, dar lumina cunoaşterii adevărului toarnă în suflet bucurie, şi dă putere şi încredere. Ucenicii se aflaseră în frică şi tulburare când Domnul le-a vorbit despre moartea şi Învierea Sa. Dar când ei L-au văzut înviat şi viu, s-au bucurat. Ucenicii trebuie să fi fost iarăşi cu frică şi tulburare când Domnul le-a vorbit despre Înălţarea Sa la cer şi despărţirea de ei. Dar când aceasta se petrecea înaintea ochilor lor, după cum fusese proorocit, ei s-au umplut de bucurie mare. Frica lor s-a destrămat, şovăiala lor a dispărut, tulburarea lor a zburat de la ei, şi în locul acestora toate s-a aflat adeverirea – o adeverire frumoasă, luminoasă; şi din adeverire au căpătat putere şi bucurie. Acum ei ştiau precis că Domnul şi Învăţătorul lor Se pogorâse din cer, pentru că acum El Se înălţase la cer; şi că El a fost trimis de către Tatăl, pentru că El Se întorsese acum la Tatăl; şi că El este Atotputernic în cer aşa cum a fost şi pe pământ, căci îngerii Îl înconjoară şi fac Voia Lui. De această cunoaştere sigură era acum legată credinţa sigură că El va veni din nou, nu oricum, ci întru putere şi slavă, aşa cum le spusese El de multe ori, şi îngerii Lui repetau acum făgăduinţa. Deci, pentru ei nu rămăsese nimic altceva decât să-I împlinească poruncile cu râvnă. El le poruncise să rămână în Ierusalim şi să aştepte putere de sus.Cu bucurie mare şi deplin îndreptăţită, şi cu credinţa mare că această putere de sus va coborî peste ei, aceştia s-au întors în Ierusalim.

Şi erau toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. În altă parte se spune că toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune (Fapte 1:14). În cele din urmă ei văzuseră şi aflaseră că nu-şi puteau abate inimile şi minţile de la Domnul care se depărtase din priveliştea lor, dar care era, din pricina aceasta, sădit cu şi mai multă hotărâre în sufletele lor. El s-a sălăşluit în inimile lor cu putere şi slavă, şi strigau lăudându-L şi binecuvântându-L pe Domnul. Şi aşa El a fost din nou cu ei mai degrabă decât se aşteptaseră ei. El nu S-a întors în chip văzut ochilor lor, ci ca să Se sălăşluiască în sufletele lor. El nu a venit singur în sufletele lor, ci a venit împreună cu Tatăl, căci spusese celor care Îl iubeau pe El: “Eu şi Tatăl Meu … vom veni la el şi vom face locaş la el” (Ioan 14:23). Numai Duhul Sfânt trebuia să Se pogoare şi să-Şi facă locaş în ei, ca ei să fie bărbaţi desăvârşiţi, în care să fie reînnoit chipul şi asemănarea Dumnezeului Celui în Treime. Aceasta trebuiau aştepte ei în Ierusalim. Şi au aşteptat până a venit. Zece zile mai târziu, Duhul Sfânt S-a pogorât, putere de sus, peste această cea dintâi biserică Creştină, ca să nu plece din Biserica lui Hristos până în zilele noastre, şi până la sfârşitul veacurilor.

Îl lăudăm şi-L binecuvântăm pe Domnul care, prin Înălţarea Sa, ne-a deschis mintea ca să pricepem şi să vedem calea şi scopul vieţii noastre. Lăudăm şi binecuvântăm pe Tatăl, care răspunde iubirii noastre pentru Fiul cu iubirea Lui, şi Îşi face locaşul său, împreună cu Fiul, întru toţi cei care ţin şi mărturisesc poruncile Domnului. Şi în toată vremea Îl păstrăm în minte pe Tatăl şi pe Fiul, lăudându-I şi binecuvântându-I – întocmai ca Apostolii din cetatea Ierusalimului – aşteptând putere de sus: Duhul, Mângâietorul – ca să vină peste noi: Cel Care vine peste noi toţi la Botezul nostru, dar care pleacă de la noi pentru păcatele noastre. Fie ca să se reînnoiască în noi omul cel întreg, cel ceresc; să ne învrednicim, întocmai ca Apostolii, să primim binecuvântarea Domnului nostru Iisus Hristos Cel slăvit şi înălţat, căruia I Se cuvine slava şi lauda, dimpreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt – Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită, acum şi pururea şi-n vecii vecilor. Amin.

 (extrase din: Omilii si Predici – Sf. Nicolae Velimirovici)
 

Saracul si Uniunea Europeana

A fost odata un taran sarac si cinstit. In satucul sau natal, izolat de lume, se zvonise ca undeva departe, peste noua mari si noua tari, s-ar fi aflat o baroneasa instarita, cu darnicie fara seaman, care s-ar fi numit Uniunea Europeana. Si zvonul nu era numai zvon, caci vazuse omul prin vecini, ba pe unul, ba pe altul, falindu-se cu darurile acesteia.

Intr-o buna zi si-a luat toiagul si a purces la drum. A batut la poarta palatului si i s-a deschis. Doamna cea mare l-a primit, l-a poftit sa sada si, fiindca era peste masura de ostenit, l-a imbiat cu Coca-Cola si guma de mestecat. Taranul a gustat cu masura din bucate si nerabdator, si-a spus pasul:

"Marita Doamna Uniune, am auzit ca faci daruri celor nevoiasi. Eu am acasa, pamant bun, ape limpezi, am si paduri. Iarna insa-i cam lunga la mine in tinut, aproape sapte-opt luni pe an. Ca sa lucrez bine as avea nevoie de o pereche de incaltari. Sunt descult si mi-e frig. Doar atat iti cer".

Doamna Uniune Europeana l-a masurat din cap pana in picioare si a ramas cu privirea pironita la degetele acestuia, vinetii, infrigurate, batatorite si prafuite de drum. Apoi a glasuit:

"Omule, esti descult si eu te inteleg... Dar, tot ce-ti pot oferi este o basca. Una noua si de calitate europeana - Armani. Tine de frig, de ploaie."

Omul a luat basca, a oftat dezamagit, a multumit si a facut calea-ntoarsa zicand:

"Totusi e doamna buna. Putea sa nu-mi dea nimic".

A trecut iarna si din gerurile sale cumplite, omul a iesit destul de bine, doar cu un deget degerat. Apoi vara a purces iar pe lungul drum al Doamnei Uniuni, spunandu-i pasul vechi:

"Sunt descult. O pereche de incaltari mi-ar prinde tare bine".

Doamna l-a privit cu intelegere, l-a ospatat cu Coca-Cola, oferindu-i iar o basca noua-nouta.

"Daca-i degeaba, merita s-o iau" isi spune la intoarcere taranul cel sarac.

Iarna a trecut cu chiu cu vai si in afara altui deget de la picior, degerat si amputat de doctor, omul n-a avut de suferit. A urmat primavara, vara iar toamna taranul si-a amintit de Doamna cea darnica, pornind iar spre ea, sa-si incerce norocul. Dinaintea acesteia si-a baut cu pofta paharul de Coca-Cola, ba a mai si cerut unul, caci incepuse sa-i placa, dar de intors s-a intors tot cu o basca.

Totusi nu s-a dat batut. An dupa an a strabatut calea plin de speranta, primind cu politete stiutul dar. Pana intr-o iarna, cand zapezile si gerurile au fost mai amarnice ca niciodata, picioarele i-au degerat si doctorul a trebuit sa i le amputeze.

Purtat pe brate de vecini, omul a batut la poarta Doamnei Uniune care, iute, si-a dat seama de trebuinte, facandu-i cadou un carucior de invalid, cu rotile, nou si stralucitor, avand douazeci si una de viteze si telecomanda.

Omul a multumit si intorcandu-se in satul sau cu masinaria cea aratoasa a starnit mari invidii. De aici i s-a tras un necaz: intr-o noapte a fost calcat de hoti. Acestia nu gasisera mare lucru, dar plecasera acasa cu saci intregi de basti. Oameni cu frica de Dumnezeu, ii lasasera, totusi, caruciorul. In prag de iarna, taranul s-a pomenit astfel fara nicio basca.

Asezat comod in caruciorul sau silentios, a pornit iar cale de noua munti si noua tari, s-a infatisat Doamnei Uniune si i-a spus:

"Marita Doamna, m-au calcat hotii si acum, la caderea zapezii, sunt cu capul descoperit. Fii buna si da-mi o basca, fiindca stiu ca ai si poti".

Doamna l-a masurat din cap pana la brau (acolo unde incepea carutul) si ganditoare i-a spus:

"Bade draga, eu te inteleg. Dar, tot ce-ti pot darui acum este o pereche de incaltari. Apropo, asa cum te vad, cred ca nu poti munci. Nu-mi vinzi mie pamantul dumitale? Cu banii primiti ai putea sa-ti cumperi cea mai buna basca"..

....

 

                               Zadkielix alias D.M

Poveste cu taxe si impozite

...

Intr-o dimineata, stapanitorul cetatii fu trezit de niste strigate care se auzeau din piata:

- Hai la mere! Mere dulci cum n-ati mai gustat!

Ridicandu-se indispus din pat si privind pe fereastra, vazu un targovet ce vindea, intr-adevar, mere, inconjurat de o multime de musterii. 

"Trebuie sa fie tare bune merele alea", isi spuse mai-marele cetatii si, facandu-i-se pofta, il chema pe primul sau sfetnic si ii porunci:

- Ia cinci galbeni si mergi in piata sa cumperi mere de la targovetul acela.

Primul sfetnic il chema pe paharnic si ii spuse:

- Uite patru galbeni, du-te si cumpara mere.

Paharnicul se adresa, la randul sau, stolnicului:

- Poftim trei galbeni, de care sa cumperi mere de la targovetul acela.

Stolnicul il chema pe primul strajer ii dadu doi galbeni si il trimise in piata. Acesta dadu un galben unui strajer din subordine, iar acela se duse la targovet si ii lua la rost:

- Hei, ce tot strigi asa? Ai tulburat somnul mai-marelui cetatii, iar drept pedeapsa mi-a poruncit sa-ti confisc caruta asta cu mere.

Zis si facut. Confisca toate merele si dosi jumatate din ele. Intors la seful sau, strajerul se lauda:

- Am facut un targ nemaipomenit. Cu un galben am cumparat o jumatate din caruta cu mere a targovetului.

Primul strajer merse la stolnic:

- M-am targuit si, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat am reusit sa cumpar un sac cu mere!

Stolnicul - repede la paharnic:

- Cu trei galbeni am luat o tolba intreaga cu mere.

Paharnicul dosi jumatate din cantitate si apoi merse la primul sfetnic:

- Iata, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o jumatate de tolba cu mere.

Iar primul sfetnic se infatisa dinaintea stapinitorului cetatii si glasui:

- Maria ta, iata, am indeplinit porunca. Numai ca de acei cinci galbeni n-am reusit sa targuiesc decat cinci mere.

Mai-marele cetatii musca dintr-un mar si cugeta:

- Hmmm... Cinci mere pentru cinci galbeni... scump, foarte scump! Si, cu toate astea, targovetul acela avea o multime de cumparatori. Inseamna ca lumea o duce bine, are bani. Ia sa maresc eu birurile!.

...

 

Cunoasteti vreo situatie asemanatoare?

                                           Zadkielix alias D.M

Sfintii Imparati Constantin si Elena

Sfintii Constantin si Elena, "cei intocmai cu Apostolii", sunt pomeniti in Biserica Ortodoxa pe 21 mai. Sarbatoarea Sfintilor Constantin si Elena este strans legata de taina si puterea Sfintei Cruci – semnul central al religiei crestine. Sfantului Constantin i s-a aratat pe cerul amiezii semnul Crucii spre biruinta (In hoc signo vinces – “Intru acest semn vei invinge”), in pragul infruntarii cu paganul Maxentiu, iar Sfinta Elena, mama sa, a descoperit la Ierusalim Crucea pe care Mantuitorul a fost rastignit. Sfanta Imparateasa Elena a trecut la Domnul la anul 327, putin dupa intoarcerea de la Ierusalim, iar Sfantul Imparat Constantin in 337, dupa 31 de ani de domnie.

Constantin cel Mare si crestinismul

Convertirea - Parerile istoricilor asupra lui Constantin cel Mare (306-337) sunt contradictorii. Biserica Ortodoxa il cinsteste ca Sfant, iar cea Romano-Catolica recunoaste ca e "mare". In schimb, protestantii si unii cercetatori profani vad in el doar un insemnat om politic, condus de interese personale si de stat, care a servit Biserica pentru a si-o aservi. Insa majoritatea istoricilor, dintre cei mai obiectivi, apreciaza favorabil pe Constantin cel Mare ca om de convingere religioasa.

Convertirea lui la crestinism, nu poate fi totala dintru inceput, iar politica lui religioasa nu trebuie judecata numai dupa unele acte. Cat priveste realitatea si sinceritaea convertirii lui la crestinism, ea este evidenta, fiind marturisita de el insusi si de contemporanii lui.

Inainte de toamna anului 312,  religia lui era pagana : cultul sincretist al soarelui - Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian, cu unele influente neoplatonice. Schimbarea suprinzatoare a lui Constantin s-a produs in ajunul luptei cu Maxentiu si este interesant ca el atribuie victoria obtinuta ajutorului lui Dumnezeu. Dupa istoricii crestini, Eusebiu de Cezareea si Lactantiu, Constantin a vazut pe cer ziua, in amiaza mare, o Cruce luminoasa, deasupra soarelui cu inscriptia: in hoc signo vinces. Noaptea, i s-a aratat, in timpul somnului, Iisus Hristos, cu semnul crucii, pe care-l vazuse ziua pe cer, cerindu-i sa-l puna pe steagurile soldatilor ca sa le serveasca drept semn protector in lupte. La ziua, confectiona un steag, dupa modelul aratat in vis, cu monograma crestina, steag numit labarum. Victoria a fost castigata, spune Lactantiu, cu ajutorul lui Dumnezeu, deoarece Constantin, ajungand in apropierea Romei, nu avea decat 20.000 de soldati, iar Maxentiu 150.000 de soldati. Constantin a povestit mai tarziu lui Eusebiu, cu juramant, ca semnele care i s-au aratat l-au incredintat de puterea lui Hristos si l-au facut sa treaca de partea crestinilor.

Dupa acest eveniment, Constantin s-a apropiat tot mai mult de crestinism,  convins fiind de valoarea religioasa si morala a acestuia, l-a aparat si sustinut continuu, declarandu-l religio licita in Imperiul roman, recomandandu-l imbratisarii tuturor.

Politica  religioasa - Este caracterizata mai ales de cateva fapte de importanta majora :

a) Edictul de la Milan (313) - Prin acest edict asigura libertatea si victoria crestinismului in Imperiu. Din tolerant fata de toate religiile, Constantin devine protector al crestinismului. Imparatul acorda crestinismului o serie de masuri favorabile: scuteste pe clericii crestini de obligatia grea si costisitoare a functiunilor municipale,  acorda subventii importante pentru intretinerea clerului, inlatura din legile penale dispozitii si pedepse contrare spiritului crestinismului: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu). Constantin cel Mare a generalizat, ca zi de repaus in Imperiu, in 321, Duminica, sarbatoarea saptamanala a crestinilor.

b) Infrangerea lui Liciniu - Dupa victoria finala asupra lui Liciniu in 323, emblemele pagane incep sa disparasi se inmultesc masurile favorabile crestinismului. Constantin tolereaza cultul pagan , restrangandu-l insa treptat prin anumite masuri. Cultul imparatului a pierdut sensul lui religios, pastrand mai mult semnificatia lui politica: cinstirea autoritatii imparatului ca exponent al puterii Imperiului roman. Imparatul si mama sa Elena, dadeau episcopilor indemnuri si mijloace materiale ca sa repare bisericile sau sa ridice altele mai mari. Cultul crestin a luat o mare dezvoltare, pelerinajul la Locurile Sfinte a luat un mare avant.  In unele locuri, unde crestinii erau in majoritate, ei au luat templele pagane, le-au transformat in biserici, le-au inchis sau chiar le-au daramat.

c)Alegerea unei noi capitale - Roma nu mai era capitala unica a Imperiului roman, de la Diocletian, care o mutase la Nicomidia. Constantin s-a hotarat sa paraseasca definitiv (Roma pagana si sa ridice un alt oras de resedinta. Acesta a fost Bizantul, pe Bosfor, care a primit numele de Constantinopol - orasul lui Constantin, inaugurat la  11 mai 330. Constantin face din Bizant o capitala de Imperiu crestin, care trebuia sa arate aceasta, prin bisericile, monumentele, atmosfera sa.

d)Convocarea Sinodului I ecumenic de la Niceea din 325 - Reprezinta o masura importanta pentru linistea Bisericii. Aceasta pe langa alte masuri de interes bisericesc, dovedeste dorinta lui Constantin cel Mare de a ridica si de a ajuta Biserica, de a asigura unitatea crestinismului si a face din aceasta unitate elementul de viata si de rezistenta al Imperiului.

Acordand libertate, ajutor si privilegii crestinismului, el a facut din minoritatea urgisita, dispretuita, persecutata, institutia cea mai insemnata. Cu ajutorul imparatului, Biserica crestina a intrat intr-un "secol de aur".

Constantin a  primit botezul  de la episcopul semiarian Eusebiu de Nicomidia si alti clerici, cu cateva zile inainte de Rusalii, in luna mai 337. El a murit curand dupa aceea, la 22 mai, acelasi an, in Duminica Rusaliilor si a fost ingropat in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa, cu mare fast. Pentru menitele sale si mai ales pentru marile servicii aduse crestinismului, Biserica l-a cinstit in chip deosebit, trecandu-l in randul Sfintilor si numindu-l "Cel intocmai cu Apostolii".

Preluare integrala de pe portalul crestin-ortodox .ro 

 Dumnezeului nostru Slava!

                                Zadkielix alias D.M

Zeflemeaua in ritm de underground....

Cuvant explicativ la auzul stirii ca Mang a demisionat (oarecum fortat) din functia de Ministru al Educatiei

La milioane de ani de când maimuţele antropoide s-au dat jos din copac ca să-şi cumpere bilete la galerie la "marele meci" Steaua-Dinamo, am putea avea impresia că evoluţia speciei Homo sapiens sapiens a cam...încetat. Odata cu acest eveniment, in antecamera numai un om cu verticalitate (demascat de 4 ori) a ajuns ministru, rezistand doar 8 zile in functie!
Dar, vi se va parea aiurea ceea ce va voi spune in continuare... Sau poate ca nu
 Studiind strămoşii direcţi ai omului modern şi rudele sale îndepărtate, am ajuns la concluzia că această evoluţie continuă. Practic, am  analizat trăsăturile viclene ale celor de sus şi am observat o extraordinară similitudine cu Leonid Brejnev, fostul conducător sovietic.
 Tocmai când comunitatea ştiinţifică se pregatise a ma contacta i-am liniştit în privinţa asta şi i-am dat sa creada că...am mai avea de suportat!
Nimic mai fals! 
Venirea sau revenirea lor la putere nu se va solda cu modificări  ce n-ar mai putea surveni decât peste câteva luni! Din respect fata de Dvs., cititorii mei fideli voi recurge la solutia de a... arunca bomba spunand doar atat: fiinţa umană continuă să-şi schimbe trăsăturile chiar acum, sub ochii noştri!!!
 Zărindu-l pe ecran pe ministrul Mang proaspat demisionat,m-am iluminat brusc: aceasta chiar ar fi tocmai veriga lipsă, dovada supremă a continuării evoluţiei.
De unde pana unde?
Simplu si firesc...
De asemenea, faptul că Mang a plagiat cateva lucrari, traducandu-le nu mi se pare a fi o crima, din moment ce  predecesoarea dansului nu stia ce ar fi cautat ..."innot" pe la...Standford....
De aceea, cine doreşte o apropiere de normalitate va trebui sa mai astepte putin!Daca tot am deschis acest subiect, pe final vreau sa-mi exprim bucuria enorma a faptului ca vom face parte din viitorul "club select" al statelor comuniste, alaturi  de Rusia şi de China,ce... prin definiţie,  n-au trecut BAC-ul funerian cu nici două generaţii de Homo sapiens bolşevicus! 
 Sunt în stare să pun pariu că, dacă le-am analiza ADN-ul "oamenilor de sus", din varful piramidei n-am avea ce constata sau ...pierde ! Si asta, din cauza tuturor modificărilor genetice aduse de Revoluţia din 1989 în organismele de partid şi de stat, din care a făcut parte şi toti fostii profesori ce au predat si invatat si materii precum socialism ştiinţific....
De aceea,ma bucur ca aceste exemplare sunt reduse la tacere si anihilate!
Ceea ce ramane ar trebui sa fie o lectie...
Cele doua dedicatii muzicale sunt oferite "baietilor destepti", proba , marturii vii!
   Cu simpatie si nepretuita admiratie,

     Zadkielix alias D.M

Cercetatorii testeaza ceva uimitor

In ultima mea postare de pe-aici va povesteam cat de neincrezator as fi in descoperirile oamenilor de stiinta!
Fara sa devin nesuferit, dedic aceasta postare tuturor celor ce au probleme cu alcoolul!
Veti vedea de ce , la sfarsitul lecturii va veti declara prietenii mei!|
:p

La noroc merge doar cel ce se bazeaza pe ceva intemeiat!
Insa, contrar tutror asteptarilor acel..."ceva" s-a intamplat!
Cercetătorii testează un medicament ce prezintă un efect interesant: oamenii care îl folosesc înainte de a consuma alcool nu se îmbată.
Wow! Ce interesant si chiar benefic ar exclama unii...
Testele realizate într-un simulator auto au arătat că persoanele care au consumat alcool după ce au luat această pastilă-minune au frânat mai repede într-o situaţie periculoasă.
Uimitor de-a dreptul....
Cercetătorii doresc să transforme acest medicament într-un tratament pentru persoanele ce suferă de alcoolism, ajutându-le astfel să scape de acest viciu.B
ine-bine, insa ce se intampla daca respectivul uita sa-si administreze aceasta pastila magica?
Uitati ce declara domnul  psihiatru Deepak DSouza: "Un medicament ce are potenţialul să blocheze acţiunile alcoolului asupra sistemului nervos central poate deveni singura soluţie medicamentoasă împotriva intoxicării cu alcool şi a alcoolismului. În acest moment nu există niciun remediu împotriva acestor probleme", a explicat el.
Tratamentul reduce efectele plăcute ale alcoolului, astfel că medicamentul ar avea ca efect reducerea tentaţiei de a consuma băuturi alcoolice. Soluţia-minune are însă o limită: chiar dacă acest medicament reduce efectele negative ale alcoolului asupra creierului, acesta nu protejează alte organe, precum ficatul.
Deci, dragi prieteni ai lui Bachus s-a testat ceva realmente revolutionar!!!
Astept sa se si comercializeze asa ceva si ma declar in pericol oricand! De ce?
Pai ganditi-va...daca baietii acestia nu mor de mahmureala la volan, tot mierlesc din cauza ficatului supraponderal...
Mi-e si altcumva sa ma gandesc daca pe planeta aceasta ar mai exista si alte asemenea ciudatenii!Insa natura umana, mereu surprinzatoare nu se dezminte!!!
O altă echipă de cercetători lucrează la conceperea unor medicamente lichide ce conferă o plăcere similară cu cea a alcoolului, dar fără efectele negative ale acestuia. Oamenii de ştiinţă spun că vor concepe şi un antidot complementar acestui medicament lichid, astfel că persoanele care doresc să conducă înapoi spre casă pot consuma antidotul, eliminând în mod instantaneu efectele "băuturii".

 Sursa:
 Editia online a ziarului DailyTelegraph
                Zadkielix alias D.M

La ce om folosi si stiinta aceasta...?

In lumea noastra de poveste nu ne mai mira nimic: gasim baruri in care nu se fumeaza, carciumi in care nu se consuma alcool, tigari fara tutun, de ce nu s-ar inventa si alcoolul care nu imbata?




Asa se pare ca au gandit si niste cercetatori englezi care au anuntat ca sunt pe cale sa produca o bautura care sa aiba aceleasi efecte cu alcoolul, dar care sa nu imbete si sa nu produca mahmureala.






Un astfel de produs ne gandim ca ar putea tine la ei, dar la noi, cum ar putea intelege cineva sa bea ceva care sa nu-l imbete si sa nu-i produca mahmureala, adica singurele stari pentru care omul normal la ficat consuma alcool?
Dar pana una-alta e doar u speculatie...

:P 


                            Zadkielix alias D.M

Ziua Europei-9 Mai

 „După căderea Zidului Berlinului, ne aşteptam cu toţii la o lungă perioadă de stabilitate, fără conflicte, bazată pe respectarea drepturilor omului. După doar câţiva ani, aceasta nu mai poate fi o certitudine. Ne-am trezit brusc, o dată cu evenimentele din 11.09.2001. Forţele opozante încă nu au dispărut: FANATISMUL RELIGIOS, NATIONALISMUL, rasismul şi TERORISMUL sunt în creştere.„ ( … )
„Europa este continentul valorilor umane, al Cartei Magna, al Declaraţiei Drepturilor Omului, al REVOLUTIEI FRANCEZE.„DECLARATIA preşedintelui masonului Valéry Giscard D’Estaing


"....Se vede clar cine face parte din U.E. Este fosta Uniune Sovietica dar nu mai are secera si ciocanul ca simbol ci steaua in cinci colturi. Steaua in cinci colturi nu are importanta daca este cu coltul in sus sau in jos cum cred unii naivi. Toate pentagramele sunt malefice. 
Sfantul Ioan din Kronstand a avut o vedenie despre vremurile din urma unde un preot satanist slujea la o masa pe care erau asezate stele peste stele. Acolo nu mai conta daca steaua era sau nu cu coltul in jos. De fapt acest lucru este o imbecilitate deoarece steaua este uniforma colturile fiind egale. Referitor la valorile u.e sa le luam pe rand 1)libertatea-diavolul este cel mai mare iubitor de libertate adica de libertate fara responsabilitate-poti face ce vrei ca nu se intampla nimic si nu dai socoteala in fata nimanui-slogan masonic si revolutionar 2)democratia-este CLAR o naivitate -de fapt puterea poporului nu exista deoarece la alegeri nu poti alege pentru ca alegi numai intre rau si rau 3)egalitatea-slogan masonic si comunist-este o minciuna-nu putem fi egali unii cu alti deoarece suntem diferiti iar diferenta nu suporta egalitatea-in orice exista o ierarhie chiar si in Imparatia Lui Dumnezeu si chiar si in iad-cel rau vrea sa ne egalizeze in rau 4)statul de drept-este de fapt statul de drepti-nimeni nu misca altfel……—nu poate exista stat de drept cat timp toate sunt controlate de fortele intunericului 5)respectarea drepturilor omului-acest slogan este inrudit cu libertatea-adica ai dreptul sa nu comentezi daca se face vreun rau si dreptul de a face orice te taie capul 6)solidaritatea-dreptul oricarui SEMEN de a se asocia numai in a face rau-daca nu te solidarizezi cu cei rai esti un om care nu intelegi progresul omenirii. Din nefericire este adevarat ca progresam rapid spre sfarsitul lumii...."


Preluare dupa un comentariu la blog-ul crestin Saccsiv 

                                                                                      Zadkielix alias D.M

Barfe analizate de mine

....
Oimagine a unui apus de soare, pastrata de mine de cativa ani... I
nainte de a trece la subiect va rog sa o priviti atent! DACA LA FINAL VETI REVENI LA EA INSEAMNA CA TEXTUL E DOAR O SIMPLA SUPOZITIE!
:)
Si acum, in aceste vremuri in care trecem la alt anotimp automat avem de ales!In a gandi sau a merge automat inainte, oarecum programati! 
Textul meu poate sa va sensibilizeze sau...nu! Insa nu consider ca ar trebui sa o luati ca o simpla parere ! Nici ca o eventuala rezolvare! 
Si,chit ca e legata de prezent si de viitor, as dori ca sa nu ignorati si ninfluenta aceasta a politicului! Atentie mare! Nu politizez si nicidecum nu este o analiza acida!
... 
Preocupat de o ieşire la vârful piramidei şi nicidecum de aplanarea momentului de şoc în care a trecut de la promisiuni vagi la chestii concrete, premierul cu alura de Batman(să mă iertaţi dacă exagerez)-Victor Ponta nu a explicat foarte clar de ce a decis să împartă creşterea salarială a bugetarilor în două tranşe, opt la sută acum şi restul la toamnă.
Foarte probabil că, oameni mai de grabă furioşi pe guvernanţii de ieri decât înţelegători cu guvernanţii de azi, bugetarii nu vor avea totuşi prea multe proteste legate de această eşalonare. Da, era promisă o creştere imediat şi cu 15%, dar cine a suportat doi ani cu salariul tăiat, va mai suporta şase luni, iar algoritmul Sistemului va funcţiona asemeni unei oferte electorale de nerefuzat (naivilor….)
Totuşi,în forul meu interior şi nicidecum în niciun fel de exerciţiu al vreunei logici, tehnica deosebit de parşivă a  eşalonării nu a fost explicată şi poate ar fi meritat, căci ar fi fost o decizie bună.
Prima întrebare ce o ridic asemeni unei mingi la fileu se leagă de faptul palpabil (sau cel puţin afirmat) al acestei mult trâmbiţate a celri de-a doua creştere de salarii, prevăzută pentru la toamnă ce depinde sau nu de evoluţia economică de până atunci. Logic aşa ar fi să fie, dar cred că răspunsul pe care monsenieur Ponta l-ar da este NU, nu depinde. Asta ar veni firesc pe scenariul ce vine oarecum logic al punerii mânii pe ciolanul puterii de către aceşti indivizi.
Totuşi, premierul Ponta nu poate spune nici că majorarea din toamnă se va face şi dacă moare lumea şi să vedeţi de ce.
Să mergem pe scenariul negativ în care economia nu poate aduce bani suficienţi pentru a susţine a doua creştere de salarii. De unde va lua atunci guvernul Ponta bani la toamnă??? Cel mai probabil îi va împrumuta…. Dar dacă o va face atunci, sub presiunea unei cheltuieli iminente, băncile vor profita şi vor împrumuta guvernul mai scump.
Din principiu ADMIT CA este o prostie să te împrumuţi ca să măreşti salariile. Salariile trebuie mărite….Totuşi dacă anii electorali oricum nu au nicio logică în România, măcar să nu facem prostia de a crede că la finalul lui 2012 chiar vine FERICIREA. Să ne mai dăm noi ca ţară o şansă şi pentru 2013.Asa, simplu!
  
        
                      Zadkielix alias D.M

Vasile Voiculescu – Sonetele CLXXXIII (188) si CLXXX (26)

"Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-n neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se vestejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim încremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Ci-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la tine."

Vasile VOICULESCU

"S-a straduit natura ca omul sa nu-i scape;

Iubirea il urcase deasupra ei prea tare,

Si-a-nmormantat-o-n carne Din fundul oarbei groape

Eterna radacina spre ceruri da lastare.

Din sumbra putrejune cu viermii laolalta

A mea-si umfla toti bulbii cu patimi de rusine

Dar adiasi deodata tu, primavara-nalta,

Si izbucni, suava, in chip de crin, spre tine.

La dulcea-ti alchimie gunoiul se supune,

Sub parul tau de soare, si-albastrul ochi deschis

Se prefacu-n mireasma spurcata stricaciune.

Tot ce fu somn si bezna-i acum azur si vis,

Si-n slujba ta stau puse-n genunchi - sa nu le cruti - Puternicele-mi vitii intoarse in virtuti"
                                                  miercuri, 30 martie 1955

 
Sonetele de Vasile Voiculescu-cateva lucruri, spuse in viteza
Cateva din sonetele compuse de Vasile Voiculescu, ca o replica la celebrele sonete ale lui William Shakespeare  sunt cuprinse in volumul “Ultimele sonete închipuite ale lui William Shakespeare, în traducere imaginară de Vasile Voiculescu.
”Se apropie ele de valoarea sonetelor shakespeariene? La o prima lectura se pare ca da, desi nu putem afirma acest lucru cu certitudine, tinand seama de faptul ca avem acces doar la traduceri ale sonetelor lui William Shakespeare in limba romana, mai mult sau mai putin reusite. Tinand seama de bogatia de sensuri pe care le poate avea un cuvant intr-o limba, intotdeauna traducerile palesc in fata textului original." (un critic adevarat)


Aceste lucruri sunt intr-adevar deosebite si merita a fi apreciate de toti cei care iubesc Arta, Frumosul si Adevarul!


  Zadkielix alias D.M

Ghici cine va introduce linkurile inteligente....

O veste ce confirma, inca o data suprematia acestui agitat veac tehnologizat!

Facebook-celebra retea de socializare a prezentat mai mult demo-uri in care linkurile care transformă clickurile în like-uri și share-uri vor fi introduse  pe rețeaua de socializare Facebook, cu scopul de a le ușura utilizatorilor munca zilnică. Utilizatorii vor putea cu această nouă aplicație să dea like dând un simplu click pe un link oarecare.

Facebook a anunţat astfel că realizatorii de aplicaţii pe reţeaua de socializare se vor putea folosi de „linkuri inteligente", care vor transforma simplele „Like" sau „Share" în adevărate acţiuni.

Mişcarea vine pe trendul început odată cu lansarea profilului de tip Timeline, care permitea introducerea unor aplicaţii interactive. Astfel, fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg, promitea că utilizatorii vor putea să spună că au „Mâncat" un preparat, nu doar să-i dea „Like".
Facebook  pentru aceste tipuri de legături, numite „action links". De exemplu, în cazul aplicaţiei de geolocalizare Foursquare, utilizatorii vor putea să-şi salveze un loc, un restaurant sau o cafenea pentru a crea o listă de locuri de vizitat direct de pe Facebook.
Un alt exemplu a fost cel al site-ului fab.com, specializat în design. Direct de pe pagina de Facebook, utilizatorii pot da „Like", „Comment" (la fel ca înainte), dar pot să şi adauge produsul la favorite, prin clic pe „Fave this Product".
Ce vi se pare oare? Am ajuns atat de bine informati incat o aplicație poate sa ne localizeze involuntar, slujind Sistemul....
        
                                  Zadkielix alias D.M

Importanta vinului rosu

Oamenii de ştiinţă susţin că au descoperit secretul longevităţii „ascuns” într-un ingredient al vinului roşu.
Pana aici nimic nou, nimic iesit din tipare!

Insa, ma intreb trebuia sa treaca atat timp ca sa se confirme?
Binmeinteles, din modestie si mai ales din fina curtoazie ma voi limita la un spasmodic "bravo" adrfesat acestei caste de "privilegiati ai soartei" ce ne considera naivi si total neconectati...
Insa, revenind la subiect trebuie sa va spun urmatoarele.
Acel ingredient miraculos poartă denumirea de resveratrol şi se crede că are proprietăţi anti-îmbătrânire şi chiar capacitatea de a lupta împotriva cancerului şi a bolilor de inimă.
Imi aduc aminte acum de acel verset din Vechiul Testament, din Psalmii lui David..." Si vinul veseleste inima omului!" Cat adevar...Insa David nu a apelat la asemnea experimente ce practic nu-si mai au rostul!
  Acum, în urma acestor  studii de laborator, oamenii de ştiinţă spun că s-au convins că resveratrolul creşte nivelul energiei din organism.
Cercetand cu un oarecare interes am ajuns la concluzia ca ingredientul minune va fi cautat de toti cu o fervoare de nedescris!
Insa...de-acum intervin si undele de scepticism, specific acestei caste. Una dintre ele se refera la faptul ca incredientul pare să aibă efect doar în prezenţa genei SIRT1, care este cheia longevităţii şi a energiei.
Si, ca sa nu dea gres, acesti semeni de-ai nostrii au  demonstrat că reservatrolul îmbunătăţeşte starea de sănătate a şoarecilor hrăniţi cu o dietă bogată în grăsimi, crescând durata de viaţă a acestora.
Hmm...Si, cat de diferiti am fi oare? Sau au ajuns la o asemenea revelatie incat , in ierarhia lor soarecii, cobaii si oamenii ar urma in lantul trofic?
Revenind cu picioarele pe pamant si eliminand sarcasmul (sa ma iertati daca ati fost lezati), tot acesti baieti descurcareti s-au lovit de o anume contoversa  legata de efectele reservatrolului...
Credeati ca am fi scapat de banuieli, de temeri?
Ei chiar merg hotarat mai departe, in sensul ca vor să dezlege misterul ingredientului din vinul roşu şi  sunt fermi pe pozitie afirmand că sunt foarte aproape de crearea unui medicament care ar reprezenta echivalentul beneficiilor aduse de 8.000 de sticle de vin.
Wow...asta da cifra! Oare e capabil careva sa ingurgiteze o asemenea cantitate intr-o viata?

Stau si ma minunez si ma intreb asa...un pic anacronic..."Medicamentene trebuiesc oare?"
 În fine...,daca  resveratrolul nu prea are însă efectul dorit!
Pana la o noua cercetare va mai trece o perioada de timp! ASTFEL că specialiştii , CU SIGURANTA vor caută o moleculă care va imita efectul resveratrolului.
 Astfel de compuşi ar putea constitui baza unor viitoare medicamente menite să extindă durata de viaţă.
Macar atat...daca tot ne doresc binele sa LUCREZE pentru el!
 DACA NU MA CREDETI, accesati acest link! V-am convins?

        Zadkielix alias D.M

1 Mai...remember

Ce s-a întâmplat de 1 mai ca să fie oficial  ZIUA MUNCII?

 În 1891, când al doilea Congres al Internaţionalei Socialiste a recunoscut-o ca sărbătoare anuală. Data a fost aleasă pentru a comemora masacrul petrecut la Chicago, în 1881. Atunci, în piaţa Haymarket, poliţia a deschis focul asupra membrilor de sindicat care demonstrau pentru o zi de lucru de opt ore. 

Au murit şi muncitori... şi poliţişti, cei din urmă fiind victime ale erorilor de tir ale colegilor lor. Se pare că incidentul a fost provocat de o persoană rămasă necunoscută care a aruncat o bombă către poliţişti. Cu toate astea, sindicatele din SUA sărbătoresc oficial Labour Day, în septembrie. Pe vremea comunismului, in timpul regimului Ceausescu, ziua muncii avea o mare importanta si era intampinata cu un miting de solidaritate al municitorilor. Dupa 90 sarbatoarea a devenit mai putin importanta, fiind asociata mai mult cu petrecerile la mare sau la munte.

In 1889, Congresul Internaţionalei Socialiste a decretat 1 Mai ca Ziua Muncii – în memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorată prin manifestaţii muncitoreşti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sărbătoarea muncii în majoritatea ţărilor lumii, diversele manifestări căpătând amploare pe măsură ce autorităţile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă. În România Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată de către mişcarea socialistă în 1890. 

În perioada regimului comunist, de 1 Mai autorităţile organizau manifestaţii uriaşe pe marile bulevarde, coloanele de muncitori în ţinute festive fiind nevoite să scandeze lozinci şi să poarte pancarte uriaşe. După 1990, importanţa propagandistică a zilei a fost minimalizată dar oamenii se bucură de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare ori la munte, delectându-se cu mâncărurile tradiţionale: mici şi bere. Ziua Muncii este o sărbătoare ţinută în cinstea victoriei luptei sindicale – care a asigurat ziua de muncă de 8 ore – dar şi alte drepturi sociale şi politice ale muncitorilor. 

Ziua de 1 Mai este considerată în cea mai mare parte a lumii Sărbătoarea celor care Muncesc, Ziua Muncii sau Ziua Internaţională a celor ce Muncesc. În România 1 Mai oficial e zi liberă.1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a Muncii. Există și excepții, de exemplu Australia, Elveția și Statele Unite, unde 1 mai nu este o sărbătoare oficială. În majoritatea țărilor vest europene, ziua de 1 mai este zi liberă.

 Sursa:

  Origins of May day 

                                  Zadkielix alias D.M