File de poveste din peroratiile lui Dan Puric

"Moartea, spun învăţătorii, este poarta către o altă lume. Ne temem -uneori, de moarte căci, nimeni nu s-a întors din acea lume astfel, omul nici măcar idee nu are despre ce şi cum o fi acolo. Alteori, mai cu seamă pe la vârsta când desăvârşim educaţia morală, moartea pare un somn al trupului “ostenit de multe osteneli”…
Aşadar, la moartea lui Dan Puric, dormi în pace!
Textele de mai jos sunt o parte din moştenirea lăsată nouă de Dan Puric.
Acum, astfel, moştenirea este mult mai bine cotată la bursa amintirilor…

Ţara fără rost

 
Cand te desparti din vina ta, încerci o vreme sa te lupti cu ireversibilul, îti dai seama ca n-are sens, te lamentezi de forma si renunti.
Cand te desparti din vina celuilalt, ai nevoie de o perioada de timp ca sa întelegi ce s-a întamplat.
Iei povestea de la capat, pas cu pas si te chinui sa pricepi ce n-a fost bine si unde ar fi trebuit ca lucrurile sa apuce pe alt drum.
La fel se întampla si atunci cand te desparti de tara ta.
Dezamagit, înselat, manios, îndurerat.
Nu ti-e usor s-o lasi.
Tara si mama nu ti le alegi.
Te asezi pe celalalt mal al lumii si cauti raspunsul:
ce s-a întamplat cu tara mea de-am fost nevoit s-o parasesc.
Romaniei i-a disparut rostul.
E o tara fara rost, în orice sens vreti voi.
O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia, pamantul si credinta.

Batranii. 

 
Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani.
Îi tine în foame si în frig.
Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni.
Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat.
Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri.
Caini tinuti afara iarna, fara macar o m ana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi.
O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste.
Fara batrani nu exista familie.
Fara batrani nu exista viitor.

Pamantul. 
Care pamant?
Cine mai e legat de pamant în tara aia?
Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza “Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent.
Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile “prietene”.
La noi chestia asta se numeste “agricultura de subzistenta” si lui tanti Europa nu-i place.
Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca d-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita p ana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare.
Sa dispara!
Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum.
Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca.
Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri.
I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas.
Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale.
Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta

O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt.
Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva.
Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.
Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit.
Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei.
Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un “Tatal nostru” spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil.
Scuze, domnu parinte, e urgent.
Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri.
Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el.
Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o.
Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .
Fetele noastre se prostitueaza p ana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita.
Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza p ana gasesc un italian batran cu care se marita.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici.
Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti bunicii, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru mort..."