Auzit-ați povestea celui mai mare idiot de pe pământ?
Fiecare persoană merge pe calea ei sau a lui şi face ce poate mai bine. Dumnezeu ştie asta şi de aceea Dumnezeu ne iubeşte pe toţi- Neale Donald Walsch.
........................................................................................................................................................
Se spune că trăia odată într-un oraş, un om mare idiot. Indiferent ce făcea, indiferent ce spunea – oamenii râdeau mereu de el. Chiar de ar fi spus ceva adevărat, ceva frumos, ceva înţelept, lumea începea a râde chiar de la primele lui cuvinte… că doar era cunoscut ca fiind idiotul fără seamăn al oraşului.
Ajuns în pragul deznădejdii, urmărit de gânduri sinucigaşe, omul nostru a mers la un bătrân înţelept. Nu mai putea suporta. Ori îi spunea bătrânul o cale de rezolvare, ori îşi lua viaţa.
Bătrânul, zâmbind, l-a asigurat că nu e o problemă aşa de grea. Nu trebuie decât să meargă înapoi şi orice spuneau ceilalţi, el să pună sub semnul întrebării. Dacă cineva ar fi spus “ce frumos e asfinţitul”, el imediat să întrebe unde e acea frumuseţe, ce este frumuseţea, cum o poate dovedi, e o prostie să spui că există frumuseţe pe lume, nu poate fi dovedită, nu poate fi atinsă. Dacă ar fi spus că muzica este “dătătoare de extaz” el să întrebe ce e extazul, cum îl definesc, să conteste existenţa muzicii, e doar zgomot. 7 zile de negativism, de contestat, de pus întrebări la care nu se pot da răspunsuri despre dragoste, extaz, viaţă, moarte, Dumnezeu, etc. după care să se întoarcă înapoi la el.
După cele 7 zile, prostul se întoarse la înţelept, urmat de multă lume. Avea o cunună pe cap şi era frumos îmbrăcat. Faţa lui radia fericire. Urmând poveţele bătrânului a lăsat lumea cu gura căscată. Era privit acum ca un mare filosof, un mare gânditor. Orice ar fi spus ceilalţi oameni, el transforma acel lucru într-o întrebare şi devenea complet negativist. Iar trucul a funcţionat atât de bine încât acum toţi ceilalţi doreau cu ardoare să îi devină discipol.
..............................................................................................................................................................
E o adaptare după o lectură aparținând lui Turgheniev!AM CONSIDERAT a fi perfectă pentru actuala mea stare de spirit!
Iar, fără să fiu obiectiv vreau atât să mai adaug....Oare de câte ori în viaţa noastră am ajuns, la fel ca omul din povestea noastră, să punem sub semnul întrebării lucruri importante ce nu pot fi înţelese cu mintea ci doar cu inima?
Recunosc franc, deschis că m-am asemănat de multe ori cu ...nebunul!
Poate că am șocat și voi șoca mereu...
Chiar am negat existenţa acestor lucruri pentru că mintea mea îmi spunea că nu există aşa ceva!Și de aceea am dorit să revin împăcat și optimist, fărî a mă îndepărta de adevăratul miracol al vieţii doar pentru a face faţă traiului de zi cu zi după etaloanele şi la standardele din zilele de azi...
Oare ce suntem noi? Nu mai are rost să întreb ce suntem, sau mai bine zis cine suntem....
Se spune ca ne-am situa într- un spațiu gol uriaș printre care sunt răsfirați niste atomi razleți, uniți printr-un fel de legături invizibile...E adevărat!Dar, mai presus de tot acest fin angrenaj Dumnezeu veghează!
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu