Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică -episodul VIII

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică -           episodul VIII

Realitatea virtuala sau ceva iluzoriu?

În acest episod am sa “tratez” cu un plus de atentie un anumit aspect ce tine propriu-zis de acea  capacitate a anumitor  sisteme fiabile de muzica ce practic sunt mult mai accesibile publicului decât sistemele imaginate de inginerii de sunet sau de cei ce proiecteaza si impulsioneaza industria aceasta, a redarii fidele a sunetului.

Bineinteles, cu ajutorul imaginatiei (doarece mi-am propus ca aceste lucruri scrise de mine sa fie valabile si peste 20-30 de ani) ar trebui sa inseram si concepte revolutionare ca de pilda cel al realitatii virtuale.

Si, fara sa intru abrupt in despicarea si tratarea exhaustiva a acestui termen v-as propune un exercitiu de imaginatie.

Pornind de la ipoteza (verificata) conform careia  Universul se caracterizează printr-o stare de dualitate la toate nivelurile, conceptul mai sus amintit are tangenta cu spectrul sonor. Mişcarea de expansiune şi  de contracţie, forţa centrifugă şi cea centripetă, sus şi jos, energia şi materia, toate acestea constituie manifestări ale dualităţii existenţei.

Realitatea virtuala (Virtual Reality sau VR) este o tehnologie cu ajutorul careia omul patrunde in lumi create de calculatoare si poate chiar sa influenteze aceasta lume ireala.

VR poate fi aplicata in numeroase domenii: in dirijarea circulatiei aeriene, in stiinta medicala, in parcurile de distractii, in proiectarile industriale si in diferite domenii administrative.Ideea de baza a realitatii virtuale s-a nascut in anii 1930, cand cercetatorii au creat un simulator de avion pentru piloti.

Acum ca am lamurit (la nivel minimal) as dori sa va imaginati urmatorul lucru.

Este bine stiut ca industria jocurilor pe calculator s-a dezvoltat cu o rapiditate incredibila, fara a fi perturbata de niciun  fel de oprelisti.

Daca s-ar crea vreun dispozitiv, pentru orice fel de jucator (gamer) si astfel, din punct de vedere fonic s-ar permite dezvoltatorilor să creeze o nouă experienţă de imersiune în lumea aceasta colorata, astfel încât jucătorii să se simtă ca făcând parte din lumea virtuală, cu ce fel de muzica sau sunete v-ati dori sa fie insotit demersul dumneavoastra ?

 Imaginati-va ca totul s-ar compune dintr-un display montat pe cap, care funţionează în combinaţie cu  o camera pentru a oferi o experienţă de realitate virtuală. Senzorii de inerţie încorporaţi în casca virtuală ar  transmite mişcările capului către camera, astfel incat imaginea virtuală cat si disponibilitatea si usurinta jucatorului ar depinde exclusiv de setul de sunete, de zgomote sau efecte ce v-ar ghida sau crea senzatia de AUTENTIC, de  REAL!

Faptul ca multitudinea de sunete  care vin din faţă, din spate sau din lateral,  ar recreea un ansamblu armonios s-ar solda cu diversificarea “muzicii” in functie de gusturile jucatorului.

Faptul ca pana şi sunetele stereoscopice ar trebui  sa fie “venite” oarecum de deasupra sau sub jucător ar crea cu adevarat senzatie.

 Altfel, cum anume v-ati explica nevoia de a nu trata doar ca ambient setul acesta de sunete?Mergand ceva mai departe, mi-as dori ca, in acest experiment (poate ca m-as oferi si ca voluntar) nevoia de a fi ghidat de muzica (set de sunete , etc ) este una dintre conditiile de baza.Si, mergand pe aceasta ipoteza, faptul ca totul se leaga de imensa activitate cerebrala, atentia si detasarea tuturor utilizatorilor reprezinta tocmai un imens castig. 
Ca exemplu, utilizatorii vor putea auzi sunetul creat de un elicopter sau chiar paşii personajului “jucat” prin tronsoane melodico-ritmice standard, fara a fi schimbate permanent deoarece nevoia de usurinta cat si de indemanare trebuie satisfacuta. Iar, ca ultim posibil amanunt, as considera ca si recomandare faptul ce se leaga de ideea de spatializare a sunetelelor ce merita sa fie schimbate în timp real, în funcţie de orientarea mainilor, a capului sau a trunchiului.  

Ca de obicei exista si loc de a imbunatati aceasta coordonare : sunet-miscare prin diversele forme de analiză a sunetelor (standard, asa cum am convenit), tocmai in demersul de a îmbunătăţi echipamentul audio, încercand  să se reducă orice tip de eventuale distorsiuni, prin precizia cu caracter fix, matematic, robotizat a acestei incercari de afisare a realitatii din jocuri.

 În timp ce măsurători noi sunt încă în curs de concepere, totul este programat sa evolueze în contextul in care muzica nu afecteaza emotional ci dirijeaza, calmeaza si asigura starea de naturalete a jucatorului.

Cu speranta ca am incercat sa creionez un anume prototip de “sunet” in cadrul altui parametru denumit stiintific-“realitate virtuala”, va invit sa visati si sa va imaginati propria dumneavoastra regula si, de ce nu sa va fixati pe un anume set de sunete.

Rezultatul unei astfel de evaluari ar fi aproape întotdeauna un consens în rândul celor ce apreciaza tot ceea ce am expus pana acum, cu privire la caracterul eminamente ajutator, al parametrului fonic .

      Zadkielix  alias Prof. Dr. Daniel Mihai

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică - episodul VII

     Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică -                                            episodul VII

                       

 Aspectul meu preferat al fractalilor a fost întotdeauna legat de condiţiile de frontieră din cadrul lor. Un fractal poate fi interpretat  ca un sistem infinit, complex (funcţional si ambiguu) fiind de fapt la graniţa dintre haos şi stabilitate.Mai mult decat atat cred că această condiţie este un esentială, de a imita în alte sisteme un concept dualist. De aceea ar trebui sa luam în considerare diada semantică "da / nu".

    Doar ca zone de haos într-un fractal vor apărea pentru a avea insule de stabilitate, şi invers, până a fi modificat in ceva hibrid, la fel poate termenul de "da" sai aibe anumite nuante de "nu" în aceasta optica , în funcţie de ceea ce ar putea fi numit scalarea semantica. Asa cum bine intuiti este legat de familiaritate, intimitate şi semnificaţie personală. De exemplu, s-ar putea găsi iubitul ei, "da" pentru a avea mai mult "nu" un observator în ea decât ceva detasabil- din cauza amplorii  termenului este diferită pentru fiecare în semnificaţie. O metafora ilustrativa a acestui concept este dihotomia digital-analogica. În format digital, "nu" înseamnă "nu", pentru că este un semnificant arbitrar, care se poate referi numai la sine. Cu toate acestea, vocala reluctanta poate reduce definiţia noţiunii de "nu" - un reticent "nu" ar putea părea c-ar contine un "da" în ea.

     Inflexiunea vocala pare de multe ori să fie similare cu intenţie, referindu-se la sensul in care "nu" incearca sau mai bine zis pentru a semnifica  schimbarea digitala. Un punct important este tocmai integrarea aspectelor analog-digitale spre a fi necesare pentru înţelegerea, chiar dacă definiţia ar putea fi încă evaziva.

   Un aspect in care se poate aminti de fractali in muzica poate avea o sumedenie de definitii mai putin precise deoarece sistemul său comporta o definiţie ambiguă între dualismul semantic analog-digital. Aspectul digital se referă la faptul că o parte din acest intreg poate fi catalogat, etichetat ca fiind  ceva ce se aseamana cu   muzica concreta, ce pot fi reprezentata  simbolic sau explicate. Aspectul analogic se referă la modul în care scorul este interprerat – in functie de intenţie, de inflexiune, de nuanţă şi felul emotional de a transmite al fiecarui artist ce mijloceste un support-partitura. 

De aceea nu pot aprecia fractalii din punct de vedere estetic sau  palpabil deoarece am friza ridicolul.Totusi prin acest demers , cei care caută doar regiunile haotice sau stabile în cadrul acestor considerente pot aprecia lipsa de definiţii între cele două regiuni, tratarea fractalilor fiind doar  un ansamblu  destul de simplu de amintit dar foarte greu de imaginat sau stiintific redat. În mod similar, atunci când se asculta muzică, fiecare o apreciază ca fiind intreg al unui eveniment musical, ca o transcendenţă de definiţii între aspectele digitale şi analogice din el, chiar dacă zonele de unul sau de altă parte pot părea a face un salt dintr-o definitie pot fi asemanate ca "insule", în funcţie de scara semantica.

   Există mai multe moduri evidente, în care muzica este fractala sau haotica. Anumite tipuri de formalism de tip canonicl sunt melodice, auto-similare, precum şi schimbările în funcţie de scara armonică sau ritmica pot influenta tote cele amintite pana aici.. Deci, o linie melodica fundamentale ar putea fi reluata contrapunctic, nota cu nota , in valori mai mici. S-ar putea asculta o înregistrare de asemenea şi modifica viteza de redare, astfel încât la viteze diferite (conceptual si temporar) o anumită versiune a liniei de ecou-ar părea similară cu linia fundamentala. Cu suficient de  multe din acest astfel de linii, scara originală în timp ar putea fi neinteligibila fără  vreun punct de referinţă a scalarii externe. Sau, în cazul în care s-au repetat la linia de valori ritmicee mici , în compoziţie ca si in fenomenul auditiei s-ar crea un fenomen de haos generalizat .

Subdiviziunea ritmica poate fi, de asemenea, cvasi-fractal. O măsură este, de obicei divizat în patru  timpi. Fiecare dintre acestea, cu toate acestea, este divizat în două optimi, care pot fi subîmpărţite, din nou, ad infinitum, sau la frecvenţă care epuizează a la long tehnica (Pe langa alte subdiviziuni log2 pot fi utilizate, şi sunt în alte culturi; muzica electronica, programata, asistata pe calculator , in special cea din Vest se bazează predominant pe log2.)

  Sub formă de undă , toate aceste forme de sunete acustice au de asemenea elemente ce contin fractali.

                                        

                                                      Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai

SCURTA MEDITATIE de Septembrie

                             SCURTA MEDITATIE de Septembrie

      Charles Dickens are si acum dreptate...
Dar poate ca ar trebui sa ne puna pe ganduri, pe noi acestia, contemporanii...
Poate ca ar trebui sa ne inlaturam greutatile, rautatile si sa pornim la un drum mai bun, mai drept si MAI LUMINOS!
Dar pentru toate acestea, vointa noastra trebuie sa fie calita,sa fie mereu intretinuta de ganduri bune, de actiunea de a fi util cuiva sau de a incerca sa lucreze pentru straea de ARMONIE, de ECHILIBRU!
Dar totusi, nu vreau sa deviez de la inceput...Ideea centrala , de a ne elibera de trecut,de frici, de nepricepere si de iritare este una excelenta!
 “Dupa vorba cunosti omul” spune un proverb italian. Cat de bine ne cunoastem pe noi sau cat de bine ii cunoastem pe cei din jurul nostru? Cand putem spune ca stim o persoana si unde este pragul acestei cunoasteri?
Dar acum nu voi incerca sa bat apa-n piua, sa filozofez ci as incerca sa va provoc la un exercitiu de imaginatie!
Ce s-ar intampla oare daca am ajunge sa ne cunoastem , sa interactionam ca oameni civilizati (sper), dar cu personalitate?
Bineinteles totul ar avea sens si am ajunge la anumite lucruri interesante! Nu vorbesc aici de gusturi,d e consens sau de acceptare, dar poate ca LUMEA ar arata mai prietenoasa!
Eh, daca Dumenavoastra veti considera si veti veni cu idei ce vin in completarea acesteia, m-as bucura sa le impartasiti si mie, si tuturor celorlalti!
 Poate ca atunci lumea va avea acea coerenta necesara!

Cu bucurie si prietenie,


        Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai