Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică - episodul VII

     Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică -                                            episodul VII

                       

 Aspectul meu preferat al fractalilor a fost întotdeauna legat de condiţiile de frontieră din cadrul lor. Un fractal poate fi interpretat  ca un sistem infinit, complex (funcţional si ambiguu) fiind de fapt la graniţa dintre haos şi stabilitate.Mai mult decat atat cred că această condiţie este un esentială, de a imita în alte sisteme un concept dualist. De aceea ar trebui sa luam în considerare diada semantică "da / nu".

    Doar ca zone de haos într-un fractal vor apărea pentru a avea insule de stabilitate, şi invers, până a fi modificat in ceva hibrid, la fel poate termenul de "da" sai aibe anumite nuante de "nu" în aceasta optica , în funcţie de ceea ce ar putea fi numit scalarea semantica. Asa cum bine intuiti este legat de familiaritate, intimitate şi semnificaţie personală. De exemplu, s-ar putea găsi iubitul ei, "da" pentru a avea mai mult "nu" un observator în ea decât ceva detasabil- din cauza amplorii  termenului este diferită pentru fiecare în semnificaţie. O metafora ilustrativa a acestui concept este dihotomia digital-analogica. În format digital, "nu" înseamnă "nu", pentru că este un semnificant arbitrar, care se poate referi numai la sine. Cu toate acestea, vocala reluctanta poate reduce definiţia noţiunii de "nu" - un reticent "nu" ar putea părea c-ar contine un "da" în ea.

     Inflexiunea vocala pare de multe ori să fie similare cu intenţie, referindu-se la sensul in care "nu" incearca sau mai bine zis pentru a semnifica  schimbarea digitala. Un punct important este tocmai integrarea aspectelor analog-digitale spre a fi necesare pentru înţelegerea, chiar dacă definiţia ar putea fi încă evaziva.

   Un aspect in care se poate aminti de fractali in muzica poate avea o sumedenie de definitii mai putin precise deoarece sistemul său comporta o definiţie ambiguă între dualismul semantic analog-digital. Aspectul digital se referă la faptul că o parte din acest intreg poate fi catalogat, etichetat ca fiind  ceva ce se aseamana cu   muzica concreta, ce pot fi reprezentata  simbolic sau explicate. Aspectul analogic se referă la modul în care scorul este interprerat – in functie de intenţie, de inflexiune, de nuanţă şi felul emotional de a transmite al fiecarui artist ce mijloceste un support-partitura. 

De aceea nu pot aprecia fractalii din punct de vedere estetic sau  palpabil deoarece am friza ridicolul.Totusi prin acest demers , cei care caută doar regiunile haotice sau stabile în cadrul acestor considerente pot aprecia lipsa de definiţii între cele două regiuni, tratarea fractalilor fiind doar  un ansamblu  destul de simplu de amintit dar foarte greu de imaginat sau stiintific redat. În mod similar, atunci când se asculta muzică, fiecare o apreciază ca fiind intreg al unui eveniment musical, ca o transcendenţă de definiţii între aspectele digitale şi analogice din el, chiar dacă zonele de unul sau de altă parte pot părea a face un salt dintr-o definitie pot fi asemanate ca "insule", în funcţie de scara semantica.

   Există mai multe moduri evidente, în care muzica este fractala sau haotica. Anumite tipuri de formalism de tip canonicl sunt melodice, auto-similare, precum şi schimbările în funcţie de scara armonică sau ritmica pot influenta tote cele amintite pana aici.. Deci, o linie melodica fundamentale ar putea fi reluata contrapunctic, nota cu nota , in valori mai mici. S-ar putea asculta o înregistrare de asemenea şi modifica viteza de redare, astfel încât la viteze diferite (conceptual si temporar) o anumită versiune a liniei de ecou-ar părea similară cu linia fundamentala. Cu suficient de  multe din acest astfel de linii, scara originală în timp ar putea fi neinteligibila fără  vreun punct de referinţă a scalarii externe. Sau, în cazul în care s-au repetat la linia de valori ritmicee mici , în compoziţie ca si in fenomenul auditiei s-ar crea un fenomen de haos generalizat .

Subdiviziunea ritmica poate fi, de asemenea, cvasi-fractal. O măsură este, de obicei divizat în patru  timpi. Fiecare dintre acestea, cu toate acestea, este divizat în două optimi, care pot fi subîmpărţite, din nou, ad infinitum, sau la frecvenţă care epuizează a la long tehnica (Pe langa alte subdiviziuni log2 pot fi utilizate, şi sunt în alte culturi; muzica electronica, programata, asistata pe calculator , in special cea din Vest se bazează predominant pe log2.)

  Sub formă de undă , toate aceste forme de sunete acustice au de asemenea elemente ce contin fractali.

                                        

                                                      Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai