poezie de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Purtand pe trup infipta gheară
Si-n suflet drojdii de venin,
De zece ori sărmana tară,
Rămasă-n voie la străin,
D-abia putand să mai respire,
Mereu lovită de călăi—
De ce te plangi c-a-ta peire
Iti vine de la fii tăi?
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
Trecut-au vagabunde gloate
Prin ospătosul tău ogor,
Si ti-au lăsat in urmă toate
Gogosi de vierme rozător!
Un venetic iti dă cu peatră,
Iti dă un altul cu ciomag,
Primiti la masă si la vatră
In loc să zacă langă prag!
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
Ei nu-ti sunt fii. Priveste-i bine:
Cunoaste-ti laptele din san
Si din năparcele străine
Alege puiul de roman!
Nu blăstăma victima frunză,
Ci scutur-o de negrii gazi:
In foi să nu se mai ascunză
Cumplita droaie de omizii
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
Deschide cronica străbună
La anii marilor nevoi,
Cand soartea fulgeră si tună
Potop si flacără pe noi:
Să vezi c-acea grozavă ciumă,
Ce-n veci de veci te-a otrăvit
S-acuma iarăsi te sugrumă—
E veneticul infiat!
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
Romanul geme-n bătătură
Pe cand străinii chiuiesc
Si urlă cantece de ură,
Sugand pămantul romanesc!
Iar tu, o scumpo Romanie,
Tu nu stii singură ce zici,
Lovind, pe fii-ti cu manie
In loc să bati pe venetici!
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
Sunt multi romanii prin cătune,
Sunt multi ca stelele din cer,
Dar norul greu cand ii supune
Luceferii in ceată pier!
Sunt multi romanii in tot locul,
Sunt multi ca floarea din grădini,
Dar nu s-a dezvălit bobocul
Impedecat de mărăcini!
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
De vrei să scapi duioasa rază
A mii de stele romanesti,
Tu norul ce le-nmormantează
Din cerul tărei să-l gonesti!
De vrei să smulgi plăpanda floare
Din buruieni si din scaieti,
Tu-i fă ***and un loc la soare:
Hai dară la plivit, băietii
O nu si nu, iubito mamă!
Acei ce roabă te-au trădat
Prin furtisag romani se cheamă,
Manjind un nume uzurpat!
....
Sper ca ati inteles esenta...
Cu alese ganduri,
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu