Scurta intalnire semnificativa cu maestrul Puric (rememorare emotionanta)
ACEASTA postare dateaza de mai bine de 3 ani si jumatate! Insa,in situatia de fata...acele ganduri si vorbe ce le-am auzit au o forta indescriptibila!
VA rog frumos sa parcurgeti acest text si...daca pe final nu veti fi miscat, va rog sa ma desfiintati in comentarii!!
...
...La originea tuturor esecurilor sociale ar trebui gasite anumite lucruri! PANA AICI nu vreau sa par mai idiot decat ma considera altii! Insa,fara a problematiza ci doar a constata si polemiza nimic nu se produce...
Da, aceasta mi s-a intamplat! Nu e nimic intamplator! Nu e niciun fel de ironie a sortii! Pur si simplu, aseara am avut parte de un eveniment aparte! Chit ca s-a produs in cateva minute,nimic nu se poate comparacu o intalnire (deosebita si deloc intamplatoare) cu maestrul si adevaratul om de cultura Dan Puric, undeva in zona Universitatii din Capitala.
Modul in care am intrat in vorba cu aceasta personalitate si in special tratarea unor intrebari ce mi se pareau fara de raspuns m-au determinat sa scriu acum, la aceasta ora nu din dorinta de a MA ARATA ELEVAT SAU A POZA in erudit ci doar a constientiza ca aceasta societate asemeni unei jungle “ ce inca se mai poate sa se spuna pe nume, chit ca deranjeaza opinia unor oameni cu atitudine”….
Poate ca, in general asemeni multor tineri, dreptul la intrebare si opinie e unanim rezervat acelora ce doresc sa afle si cealalta parte a spoielii, a cestei putreziciuni ce persista in secularizata si perfifda societate.
Mai MULT CA SIGUR se identifica lipsa de cunoastere si cea de comunicare. Optica aceasta de-a dreptul materialista constrange individul sa se izoleze, in timp ce constiintele evoluate se simt in comuniune cu toate fiintele, indiferent de cate “prietenii” ar avea parte.
Toti sunt si trec prin spaima acestei nenorociri cu nume ca si criza economica ce ne face sa uitam, insa criza morala si etica in care se afla societatile, oignoram dar prin persoanele manuite de ego, asemeni cadavrelor spalate inainte de imbalsamare.
In loc sa traim in comuniune, asa cum ne invata toate traditiile adevarului, preferam separatismul. Si atunci, singuri in fata zidului inverzit deignoranta, deprimati ne blestemam tara, destinul, il certam pe Dumnezeu neintelegand ce rost are toata aceasta suferinta, pe care, fie vorba intre noi, ne-o producem singuri.
Orbecaim fara dea intelege niciun fel de notiune…Tentat sa spun asemenea chestiuni,ma voi retrage acum si va voi lasa pe dumneavoastra sa comerntati si sa criticati, daca aveti de ce si cu ce, toate aceste ganduri…"
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu