Despre ziua de mâine in dubla perspectiva

Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut, şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii.
Gabriel Garcia Marquez 

    
 Perspectiva pesimista


Poate ca cel mai greu e sa legi zilele una de alta,fara sa fortezi! Bine, veti spune ca e firesc! Insa fiecare are propria sa reteta pe care o aplica!Numai ca, se uita faptul esential ce se refera la siguranta acestei continuitati!
De aceea am inceput cu acest memorabil citat al acestui om ales, luminat si inspirat de Dumnezeu! 
 Ca sa fiu mai explicit, vreau sa intelegeti tocmai aceasta subtilitate, aceasta perisabilitate pe care , indirect si chiar voit se face trimitere.
Daca ne imaginam, ne proiectam o anumita traiectorie si..."mergem la sigur", ce poate sa fie mai departe de adevar, decat aceasta siguranta?
 Bineinteles, aici si acum nu incerc sa va determin sa deveniti depresivi, dar o face cumva-cumva ca sa descoperim ca traim intr-o singura, legata, lume, in lumea noastra. Si acest lucru , fie ca va bucura sau dimpotriva nu ar trebui sa ne ofere acel sentiment de incertitudine.
 Intelepciunea romaneasca milenara probeaza toate cele spuse si comentate de mine intr-un proverb :Nu lasa pe maine ce poti face azi!"...
Poate ca din acest motiv, fiecare poate invata ceva fara sa se cramponeze sau sa-si poata parasi lumea lui interioara, aceea din spatele ochilor, si a fruntii, pentru a vedea lumea altcuiva!
 Si acum perspectiva optimista!
Desi dictonul latin “carpe diem” este la fel de actual pentru multi dintre noi, cei care pretuiesc prezentul mai mult decat trecutul (bifat mai mult sau mai putin la capitolul “experienta”) sau viitorul (incert, caci cine poate stii cu siguranta ce ne rezerva ziua de maine?), AR TREBUI SA INLATURE "TRATAMENTUL" aiura administrat tocmai viitorului sau chiar al semenului apropiat.
Sunt adeptul ideii conform careia este bine cateodata sa privim si din alta perspectiva. Este ceea ce ne anima, ceea ce ne face sa credem in timpuri mai bune si ceea ce ne da curaj sa mergem mai departe. In mod straniu,fara sa ne convingem total este necesar sa deducem si sa actionam nu ca niste personaje decupate din niste  episoade din mitologie ci ca niste oameni cu coloana vertebrala, cu suflet si simtire!
Iar pe final, daca am pretuit aceste considerente, fiti fara grija de un ALT ASPECT! Timpul investit va fi apreciat si rasplatit (daca va fi rasplatit de cei din jur,...) si de Bunul si Adevaratul Dumnezeu,Cel pe care il recapitulam de multe ori, Il chemam sau Il ignoram, Il iubim cu intensitate si ne punem nadejdea!
 Iar toate celelalte se vor metamorfoza in asemenea masura incat nu vom mai fi obligati sa invocam sau sa apelam la Cutia Pandorei. Speranta este ultima care moare in general...
 Iar ca niste Oameni cu personalitate SUNTEM OBLIGATI de CONSTIINTA SA NE COMPORTAM cat mai firesc! Cum anume?
"Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii."

Sau ne intoarcem la ideea din incipit..."suntem cei care traiesc cel mai mult in viitor?"....

                                Zadkielix alias D.M