Un mare compozitor, trecut la cele vesnice de foarte multe secole a lasat posteritatii urmatoarea definitie:
"Fericirea este o floare rară; ea vine şi trece ca norul fugar de primăvară." Christoph W. Gluck în Orfeu şi Euridice
Bineinteles, daca privim astfel lucrurile riscam sa ajungem destul de retinuti, ca sa nu spun taciturni! Insa, aceasta definitie ma duce cu gandul la ceva ce se poate explica-notiunea de a primi dar si aceea de a oferi!
Fericirea este o suma de energie ce se poate distribui in egala masura, in momente binecuvantate! Insa, toata aceasta fericire se poate si primi, deoarece toti (de la primul la ultimul suflet) reprezentam o comunitate, o familie!
De aici pot spune ca exista notiunea de COMUNIUNE, inteleasa ca una in care fericirea se bazeaza pe un set de legi morale, civice, estetice etc
Insa, sa nu uitam de factorii ce concorda la c eea ce numim a fi fericirea! Bineinteles acestia sunt nenumarati, insa primii care mi vin in minte sunt ingerii, mesagerii luminosi ce ne ocrotesc, ne invata si au capacitatea de a se bucura cu noi si prin noi in fata Creatorului!
Ducand aceasta discutie pe un alt plan as vrea sa amintesc si de scopul lasarii pe Pamant a acestei notiuni!Bineinteles ca Puterea Cereasca , in marea Sa iubire de oameni a mijlocit, ca pe cuprinsul acestei planete sa existe momente de autentica bucurie dar si alte momente in care fiecare dintre noi sa poata simti si partea mai dificila, mai plina de asperitati a vietii!
De aceea, pana si Fercitul Augustin a lasat scris, peste veacuri urmatoarele: "Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja."
Poate ca este prima definitie care m-a facut sa zambesc.Pentru ca intotdeauna ne
gandim la ceea ce nu avem, cand de fapt ar trebui sa gandim mai intai la
ce avem si eventual apoi, la ceea ce nu avem.Riscam in secunda urmatoare sa ravnim la ceva utopic, imaginar si...cam nefolositor! CA UN ACTOR, am sa sustin un punct de vedere la care probabil nu va asteptati!
Ce ar zice unii daca s-ar ghida dupa proverbul (destul devechi si rautacios) "fericirea mea incepe acolo unde se termina fericirea aproapelui meu!" Sa ma iertati daca mi-am permis a-l parafraza pe vreun ilustru filosof, insda am simtit nevoia sa aduc in discutia aceasta si un altfel de a privi lucrurile!
Daca stam si ne uitam cu sinceritate, unul catre celalalt vom descoperi oare fericirea? Sau putem aprecia la justa valoare tot ceea ce am denumi, sub setul personal de valori ...fericirea?
Sa nu care cumva sa va opriti din lectura aceasta deoarece ati risca sa deveniti ...mai nefericiti!
Poate ac unii dintre Dvs veti simti nevoia de a va exterioriza sau chiar de a va intreba (perfect, regulamentar) ce anume ar impiedica aceasta notiune, aceasta superba stare de fapt in a ne domina!
Pai, fara sa devin pretios sau simandicos, ce vis e pare ca se intampla pe Terra? Fericirea unora depinde exclusiv de capacitatea lor de a darui sau e ceva programabil, programat si chiar fin monitorizat?
Nu mi doresc sa va raspund la intrebare doarece as devia destul de mult de la tema...Poate ca blog-ul meu e serie de nespuse evenimente, luari-aminte, informatii interesante (sau foarte putin interesante), luari de pozitie, extrapolari etc
Insa, in acest debut de luna August am dorit sa-mi exprim public starea mea de fericire, intr-o forma (sau alta), completa si fireasca! Mergand pe acest fir, amd escoperit faptul ca subiectele ce includ tot ceea ce numim noi a fi pozitiv sunt mult prea putin pretuite, fata de toata aceasta agitatie, surmenaj si rascoala perpetua ce ne cam caracterizeaza!
De aceea, fara a-mi aroga merite deosebite am decis a comenta, a expune cate ceva despre fericire!D
in punct de vedere psihologic, asa cum se stie,majoritatea ţelurilor pe care dorim să le împlinim în viaţă pot fi separate în două categorii: fericirea personală şi serviciile efectuate pentru alte persoane. Cu alte cuvinte, obiectivele sunt fie orientate-spre-sine sau orientate-către-alţii.
Bun,statistica (ca si aici ne lovim de ea) aproba dintru debut ca ar exista cele două ţeluri , ce nu pot fi îndeplinite în acelaşi timp! De ce? Simple,este necesară renunţarea la unul dintre acestea.
Multă vreme,poate chiar de la inceputurile lumii, cercetătorii si cei ce au cautat a se simti fericiti s-au întrebat care sunt persoanele mai fericite — cele care îşi dedică efortul fericirii personale, sau cele care îşi petrec viaţa ajutându-i pe alţii?
As propune un exerciţiu simplu pentru a identifica răspunsul: identificarea a 10 persoane pe care le cunoaştem foarte bine, pe care să le etichetăm ca fiind fericite sau nefericite pe baza a ceea ce ştim despre ele. Apoi, as recomandă să etichetăm fiecare dintre cele 10 persoane pe baza orientării eforturilor acestora - spre alţii sau spre propria persoană.
Observaţi vreun tipar? Cercetătorii au descoperit poate doar unul!Anume ca, statistica arată că este de 10 ori mai probabil ca persoanele fericite să-şi canalizeze energiile către alţi oameni decât către propria persoană Acest lucru sugerează că fericirea este un efect secundar al eforturilor depuse pentru alte persoane şi nu rezultatul unui efort depus în mod special pentru a obţine fericirea.
Cu acest exercitiu mental imi inchei si eu aceasta modesta expunere, nu inainte de a ma asigura ca, la finalul lecturii , va veti considera un pic mai fericiti!
Cu alese ganduri,
Zadkielix alias D.M
