<
Intr-adevar fix 20 de ani! Caderea Zidului Berlinului a insemnat ceva! Un semnal adresat unei Europe divizate, unei lumi ce se pregatea de o schimbare!
Zidul Berlinului a fost construit în 1961 şi demolat în săptămânile care au urmat după 9 noiembrie 1989. În cei 28 de ani în care i-a despărţit pe berlinezi, construcţia a devenit un anti-simbol cu o istorie încărcată. Cele mai importante momente ale acestui simbol, am incercat sa le adun intr-un scurt memento, deoarece din punct de vedere istoric acest edificiu a insemnat granita dintre cele 2 lumi-cea capitalista si cea mai putin capitalista-comunista.
In urma zilei de 9 noiembrie 1989, Germania s-a reunificat, Uniunea Europeana ajungand sa se intinda de la Lisabona la Tallin. Astfel s-a extins Alianta Nord-Atlantica, deschizandu-se epoca celor doua decenii de suprematie americana si ascensiunea deloc surprinzatoare a unor popoare din Asia.
Si cand ma gandesc cat de multe ar fi insemnat si ar fi fost daca s-ar fi descoperit ce anume a declansat caderea Zidului Berlinului as fi poate ceva mai linistit!
Insa, acest moment mi se pare, din punctul meu de vedere un eveniment aparte! Glumind, daca ar mai trece inca 20 de ani, oare ce monument sau cadere de monument sa semnifice atatea?
Ironia face ca Zidul sa fi cazut in urma unei incurcaturi a autoritatilor comuniste din Republica Democrata Germana.
Si azi, zappand cu telecomanda mi-am amintit cate ceva! Nimic mai emotionant cand am revazut acele secvente unice! Toata lumea isi aminteste imaginile reluate de sute de ori de televiziuni: berlinezii dansand fericiti pe coama zidului, la Poarta Brandenburg, strigand din toate puterile "Die Mauer ist Weg!" (Zidul a disparut!).
Este cu siguranta una dintre imaginile cele mai puternice ale secolului XX, simbolul victoriei asupra comunismului.
Istoricul ar fi destul de simplu.
Insa istoria ar fi putut sa arate altfel acum, daca la mijloc n-ar fi stat o mica eroare, culmea, a autoritatilor RDG-iste. Gafa care a declansat inceputul sfarsitului regimurilor comuniste din Europa s-a petrecut pe fondul unei situatii tensionate.
La 23 august 1989, Ungaria si-a deschis granita cu Austria, iar in septembrie, peste 13.000 de turisti est-germani aflati in Ungaria au fugit in Austria. Insa maghiarii au oprit fluxul de fugari, intorcandu-i la Budapesta pe cei care doreau sa mai fuga. Acesti est-germani au invadat ambasada Germaniei de Vest si au refuzat sa se intoarca in Est.
Guvernul est-german a raspuns prin interzicerea oricaror calatorii in Ungaria, insa le-a permis celor care se aflau deja acolo sa se intoarca.
Au urmat demonstratii de strada in Germania de Est, a populatiei satule de restrictiile regimului comunist. Liderul est-german Erich Honecker a demisionat la 18 octombrie 1989, dupa 17 ani in fruntea regimului, si a fost inlocuit de Egon Krenz dupa cateva zile. Honecker prezisese, cu cateva luni inainte, ca Zidul va mai rezista "inca o suta de ani".
Intre timp, protestele s-au intetit, ajungand sa stranga peste un milion de oameni in 4 noiembrie in Alexanderplatz, in Berlinul de Est. Oamenii, care initial scandau "Wir wollen raus!" (vrem sa plecam,), au inceput sa strige "Wir bleiben hier" (stam aici, ). Era inceputul revolutiei pasnice si momentul perfect pentru gafa care a inceput totul.
Egon Krenz savura un rar moment de triumf cand purtatorul de cuvant al partidului sau l-a intrebat, in dupa-amiaza de 9 noiembrie, daca ar fi ceva de anuntat public.
Desi a ezitat, Krenz i-a inmanat lui Gunter Schabowski un comunicat de presa care anunta o initiativa majora pe care o fortase sa treaca prin Parlament cu cateva ore inainte, prin care ceda presiunii strazii si le dadea est-germanilor ce cereau de saptamani: dreptul de a calatori.
O singura problema: Krenz intentiona sa ii dea comunicatul a doua zi, noiembrie 10, dupa ce ar fi anuntat garzile de la granita. Nestiind insa ce avea de gand Krenz, Schabowski a citit comunicatul de presa si cand a fost intrebat cand anume va intra in vigoare a raspuns fara clipire "sofort" (imediat,).
La scurt timp, un canal vest-german de televiziune a transmis informatia, concluzionand ca "acest 9 noiembrie este o zi istorica. Germania de Est a anuntat ca, incepand din acest moment, granitele sunt deschise tuturor".
Intr-o clipita, est-germanii uimiti s-au indreptat in masa catre punctele de trecere catre Vest.
Garzile, care nu primisera instructiuni si nu stiau cum sa procedeze, s-au impotrivit cat s-au impotrivit, insa pana la urma le-au deschis larg calea de acces. Autoritatile nu si-au putut asuma responsabilitatea de a cere ca paznicii sa traga in oameni.
Desi istoria nu este cladita pe intrebari de genul "si daca?", merita, macar o clipa, la doua decenii dupa prabusirea Zidului, sa ne intrebam, cum ar fi aratat lumea daca Schabowski nu gresea si legea lui Krenz intra in vigoare, in maniera ordonata, a doua zi.
Restul e doar istoria consemnata!
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu