Dumnezeu sa-l odihneasca pe Maestrul Dinica!

Maestrul Gheorghe Dinică a încetat din viaţă, la vârsta de 75 de ani, la Spitalul Floreasca din Bucureşti. Starea actorului a fost extrem de gravă timp de mai multe zile.
Ramas bun, Maestre! Multumim pentru ca ne-a oferit atea si atatea momente in care charisma, personalitatea sa a stralucit, mai bine zis acea forta launtrica, acea lumina a spiritului sau a pus-o in valoare!
Nu pot sa uit asa de usor pe acest om ce a definit in tot ce a jucat, a interpretat!
Mai ales ca domnia sa a prins acele vremuri in care teatrul, arta, cultura erau privite cu o raceala si un dispret de-a dreptul ingrozitor, feroce!


Nu exagerez atunci cand amintesc de comunism, deoarece , alaturi de alti mari corifei ai teatrului romanesc, a dat marturie ca poporul roman suporta, supravietuieste si atunci cand se afla in situatii-limita, delicate!
Nu mai are decat sa-i pot multumi acestui om de inalta cultura, prestanta si eruditie ca si-a facut meseria, si-a indeplinit misiunea oferita de Providenta- aceea de a oferi publicului momente unice, de inaltare spirituala!
Si, ca o mica paranteza, meritul acestui autentic produs al scolii romanesti de teatru il are si formarea unui anumit gust pentru arta, pentru frumos ce Maestrul Dinica l-a promovat, totdeauna senin, cu zambetul pe buze mai mereu! Raman emblematice multe replici, un exemplu fiind (nu aleatoriu ales) si participarea si jucarea cu un enorm succes in filmul " Filantropica"!
Se distinge inca ceva- anume calitatea atat profesionala cat si umana, naturala a domniei sale, sau cel putin asa am receptat-o eu, un novice in ale teatrului, ale filmului contemporan romanesc!
Meritele sale , aprecierile nu stirbesc deloc in fata oricarei critici. Ganditi-va numai ca (putini dintre noi mai stim ce inseamna) a realiza si a desavarsi tot ceea ce e legat de arta cu foarte mult suflet,dragoste aceasta meserie!
Ne-a cam invatat multe dar cateodata ne asemanam si chiar suntem aidoma unor elevi lenesi si delasatori.
Citind cate ceva din marturiile vremii, am inteles ca in timpul comunismului incanta si bucura inimile cu maiestria talentului, a jocului actoricesc extrem de bine pus in tema, vivant, ardent!
Si, inca ceva! Daca celelalte categorii sociale executau si urmau Sistemul, artistii au facut legatura si au devenit modele deoarece ei au acea comunicare extraordinara cu sufletul, indraznesc sa spun cu acea farama de dumnezeire ce se afla in fiecare!
Poate ca e de la sine inteles ca nu artistii erau cei care trebuiau sa ne scape de comunisti! Insa ei au redesteptat in multe momente "glasul constiintelor" multora dintre noi!
In schimb? Fara sa polemizez sau sa denigrez, noi insine nu ne-am facut si nu ne facem datoria pentru a scapa de tot acest cancer al societatii romanesti..-delasarea, relaxarea, supunerea, resemnarea, metehne incetatenite in vechiul regim (cateodata deplanse de unii...nostalgici, culmea!!!)
Eu,ca un simplu cetatean al acestei tari, nu activez in teatru dar stiu ca in arta se ajunge cu mult sacrificiu!
Si inca ceva, mai cunosc (asa printre picaturi) ca majoritatea marilor nostri artisti ne-au aratat prin ravna si sudoare ca pe bani putini poti face arta, poti fi profesionist!
Cu alte cuvinte, Maestrul Dinica ne-a aratat ca a RAMAS DEMN! SA-I DEA DUMNEZEU ATATA LUMINA SI BUCURIE CATA NE-A DAT LA FIECARE DIN NOI PRIN ARTA SI DEVOTAMENTUL MUNCII SALE. ADIO, MAESTRE!
DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

Zadkielix alias D.M