Translate

vineri, 30 aprilie 2010

O finala inedita in Europa League

Finala putin scontata in Europa League, unde toti specialistii pronosticau un ultim act Hamburg-Liverpool. Fulham si Atletico au facut doua meciuri absolut nebune si au smuls in-extremis calificarea.


Hamburg a ratat şansa unică de a juca finala Europa League pe propriul teren şi englezii de la Fulham au obţinut o calificare de vis în ultimul act al competiţiei. După 0-0 în tur, a fost nevoie de o nouă revenire spectaculoasă la Londra, la fel ca acelea reuşite în faţa lui Şahtior Doneţk sau Juventus Torino.



Cele doua formatii vor juca cu trofeul pe masa, pe 12 mai, in finala de pe AOL Arena.Micuta grupare din nord-vestul Londrei a facut istorie in acest sezon de Europa League. Englezii au scos, pe rand, pe Sahtior, detinatoarea trofeului, pe Juventus, rasturnand incredibil un 1-4 la general si pe Wolfsburg, campioana din Bundesliga.



Asta seara, elevii lui Roy Hodgson si-au desavarsit opera; dupa un 0-0 eroic in turul semifinalei cu Hamburg, englezii au reusit din nou sa rastoarne rezultatul si sa se impuna cu 2-1, dupa ce au fost condusi de nemti.

 Liverpool pornea returul cu Atletico, de pe Anfield, de la 0-1, golul lui Forlan, din tur, facand diferenta in partida de la Madrid. Fara varful de lance Torres, accidentat, Benitez l-a trimis pe Kuyt in coasta apararii adverse, olandezul fiind sustinut de Gerrard.




“Cormoranii” au inceput destul de prudent partida, preferand sa nu se arunce spre poarta lui De Gea. Primele ocazii au venit la jumatatea primei parti, atunci cand, la interval de doua minute, Kuyt si Aguero au ratat doua sanse importante. Finalul de prima repriza a adus exact ce asteptau fanii din orasul Beatles-ilor. Benayoun a scapat de adversarul direct, a centrat si Aquilani a reluat imparabil din interiorul careului: 1-0 pentru Liverpool si avantajul spaniolilor fusese anulat.



De la agonie la extaz, asa au trait fanii “los colchoneros” ultima jumatate de ora a acestei duble de foc. “Cormoranii” au punctat prin Benayoun, cel mai activ jucator al englezilor, dar “bestia nera” Forlan a infipt cutitul in inima suporterilor de pe Anfield, ducandu-si echipa dupa 24 de ani intr-o finala de cupa europeana.

                                                                         Zadkielix alias D.M

Inter e in finala de la Madrid

 Baecelona, detinatoarea titlului in sezonul trecut al Champions League a fost eliminata!
 Nu pot folosi cuvântul “capodoperă” pentru a descrie un buncăr...Italienii, mult spus asa, condusi de "strategul" Mourinho au reusit aceasta!. Personal, aş privi cu la fel de mult....entuziasm un om scobindu-se o oră şi jumătate în nas şi reluarea acestui Barcelona – Inter.




Întrebarea capitală, după mine, nu este “Ucide Mourinho fotbalul?”, nici “Unde a fost Messi?”, ci “Mai este acesta fotbal?”.


Mourinho a devenit mai puternic decât fotbalul pentru că regulamentul actual îi permite asta. Antifotbal înseamnă tot ce este îndreptat împotriva sensului şi spiritului acestui joc. Poate fi, de pildă, protejarea mingii cu corpul, fără intenţia de a o juca, metodă în prezent perfect regulamentară.
Returul semifinalei dintre FC Barcelona şi Inter, care a pornit de la scorul de 3-1 pentru italieni, s-a jucat practic la o poartă. Merge asadar in finala o echipa pragmatica ce din 180 de minute s-a aparat 150, 15 a atacat si 15 a stat pe jos. In finala tin cu Bayern si la cum joaca sper sa le dea cel putin 2. Asa de amagire. Astept titlul de campioana pentru Barca in Primera Division...
 
 
Vezi mai multe video din Sport
 
                                               Zadkielix alias D.M

miercuri, 28 aprilie 2010

Ingeniozitatea furtului..unui bancomat

Ingeniozitatea hotilor aproape e fara limite!


 Aşadar, hoţii au smuls un bancomat din perete şi au dispărut cu el. Oare ce anume or fi gandit acestia?
Probabil, mai mult ca sigur, spărgătorii se aşteaptă să se îmbogăţească din conţinutul bancomatului, deşi, dacă-şi acoperă banii de benzină la maşina cu care au cărat cu greutate si dureri de sciatica, trebuie să fie mulţumiţi...
 Aiurea...Imi vine greu sa cred unele ca acestea!
Eventual, in lungul proces de planificare a furtului ei s-au gandit ca o să-si acopere şi cheltuiala cu ...ciorapii pe care s-au strangulat pe faţă, dacă nu au folosit nişte ciorapi şutiţi de la neveste sau amante. Asta pentru că, am aflat din articol amanuntul referitor la bancomat ce a fost alimentat, ultima dată, pe 10 martie. Între timp, într-o lună şi jumătate, o grămadă de români care iau lefurile pe card şi cred că trebuie să-i scoată pe toţi odată şi-au făcut datoria, au golit bancomatul.



Poate că autorii furtului vor încerca să facă un ban vînzînd inutilul bancomat acolo unde, de obicei, sînt primite şinele de cale ferată şi capacele de canal. De ce nu ar primi şi un bancomat, ca vorba aia..e din fier masiv, e greu si merita efortul de a fi carat pana la fier vechi...

                                                        Zadkielix alias D.M

                                

Bayern in Finala Champions League 2010

Bayern Munchen s-a calificat în finala Champions League, după ce a învins marţi seară pe Olimpyque Lyon, cu scorul de 3-0, în manşa retur a semifinalelor acestei competiţii. Un adevărat tur de foţă pentru gruparea bavareză pe stadionul din Lyon, dar şi pentru croatul Olic, care a marcat trei goluri în poarta francezilor, în minutele 27,67, 78. Cum în tur Bayern a cîştigat cu 1-0, gruparea din Munchen a obţinut biletele pentru finala Champions League, programată pe 22 mai, pe stadionul Santiago Bernabeu. Superbă evoluţia trupei lui Van Gaal, care în acest sezon poate cuceri trei importante trofeee: Champions League, Cupa şi campionatul Germaniei. Bayern a cîştigat ultima oară Champions League, pe atunci denumită Liga Campionilor, cu 9 ani în urmă, cînd a bătut Valencia în finala de la Milano. Nemţii au cîştigat de 4 ori cel mai preţios trofeu eruropean intercluburi. Cealaltă semifinală se joacă miercuri seară, între FC Barcelona şi Inter Milano. În tur, italienii au cîştigat cu 3-1.
  Pana una-alta, golul lui Robben din tur vi-l prezint, ceva mai jos...

                     http://www.myvideo.ro/watch/7484671/Bayern_Lyon_1_0_HD



                                         Zadkielix alias D.M









marți, 27 aprilie 2010

Selectii-poze alese Aprilie 2010

Cosmos


                                                        Temporalitate


Creativitate

In oglinda...

                Noul Ierusalim- Patria cereasca a crestinilor

                                               Acesta trebuie sa fie prezentul?
 
                                                Atomul- sursa de energie si viata

  Semnificatia romaneasca a infinitului

"Planeta-verde"

Peisaj


Portile Raiului


   Cu placere si cu multumirile de rigoare, adresate tutror celor ce viziteaza acest blog,
  Zadkielix alias D.M
                                      

luni, 26 aprilie 2010

This Time for Africa (Waka, Waka)



” This Time for Africa (Waka, Waka)” este melodia oficiala a Campionatului Mondial de fotbal din Africa de Sud, interpretată de Shakira. Săptămâna această a fost lansat și un videoclip pentru această piesă. Un videoclip care explică de ce... România nu și-a găsit locul în el. Nu doar pentru că am ratat calificarea la turneul final, ci pentru că pur și simplu ne-am pierdut bucuria și emoțiile care însoțeau la un moment dat jocurile naționalei.

  O melodie "de sezon" by Shakira...
                                                              Zadkielix alias D.M

Reusita memorabila- dubla "foarfeca" in campionatul argentinian, editia 2010

De la execuțiile extraordinare ale lui Pele ori Cruyff, la incredibilul slalom al lui Maradona printre jaloanele engleze la Mondialul din  86, la mai recentele reușite ale lui Romario, Ronaldo, Cristiano Ronaldo, Ronaldihno ori Messi s-au văzut multe goluri memorabile. Chiar și Hagi a punctat de câteva ori pentru istoria fotbalului (de la golul cu care a deschis balul cu Columbia și până la reușitele de la mijlocul terenului din perioadele Real Madrid și Barcelona).




Periodic s-au făcut clasamente și top-uri cu asemenea reușite și mai de fiecare dată preferatul microbiștilor și/sau specialiștilor a fost altul. Ei bine, după jocul Gimnasia La Plata – Boca Juniors (1-0), din prima ligă argentiniană, Apertura, competiția rămâne deschisă doar pentru locul II. Nu doar că golul a venit ”din foarfecă” (o bijuterie care oricum are obiceiul să arunce tribunele în aer), ci, mai mult, procedeul a fost executat, simultan, de doi jucători ai echipei gazdă, Sebastian Romero și Marco Perez. Cum ar veni, un fel de ”foarfecă dublă”!



Desigur, specialiștii și experții s-au aruncat să analizeze și să mărunțească imaginile precum la foto-finișurile de la cursele de călărie, ciclism ori în probele de înot. Și au stabilit ei că, deși ambii jucători au lovit balonul, Perez ar fi făcut-o decisiv (deși nu-mi dau seama ce or fi înțeles prin ”decisiv” – primul? al doilea? mai tare?). Jurnaliștii de la Eurosport nu au fost însă de acord cu această analiză și i-au creditat atât pe Perez, cât și pe Romero cu golul.



Priviți și d-voastră imaginile (primul minut al înregistrării) și spuneți dacă are importanță stabilirea autorului (uneori mai le dai dreptate și celor de la ”The Sun”, cărora li se atribuie celebra frază ”Nu lăsa adevărul să distrugă o știre bună!” .



 Oricum e o reusita memorabila!

Dar de aceasta, ce parere aveti?Zlatko Junuzovic de la Austria Viena a reusit sa inscrie dintr-o super foarfeca in partida castigata de echipa sa cu 5-1 pe teren propriu cu Mattersburg 1





                         Zadkielix alias D.M

sâmbătă, 24 aprilie 2010

J.S Bach-Laudamus Te din Missa in si minor



Here is an excerpt from Bach's mass in B minor performed at Notre-Dame de Paris in 2006, conducted by John Nelson.




Soloist - Joyce DiDonato
Violonist : Deborah Nemtanu





Concert à Dresden en 2000


Cecilia Bartoli










vineri, 23 aprilie 2010

Comunicat cu parfum de pamflet decent

Comunicat Important pentru Lume
Conform ultimelor studii, România se numără printre ţările cu un grad scăzut de informare în privinţa biodiversităţii, prin urmare este una dintre ţările prioritare campaniei europene, alături de Bulgaria, Italia, Spania, Polonia şi Olanda.




Ce înseamnă biodiversitatea? Cu ce suntem noi oamenii legaţi de natură?- Rezultatele studiului Eurobarometru "Atitudini faţă de biodiversitate" au demonstrat ca pensionarii romani nu cunosc asemenea notiuni!



 
 Bine ca v-am gasit!Nici nu stiti de ce ma bucur! Doamnelor, domnisoarelor si dvoastra domnilor!
 Am ceva a va transmite!Informatii noi-noutze! Comunicatul incepe in cateva secunde! Pregatiti-va!
 Pentru ca marea majoritate habar nu prea are ce inseamna  biodiversitate...(RECENT, AM "SERBAT" Ziua Pamantului! O  intreaga fanfaronada, gata livrata...)

  Bine-bine veti zice, ce legatura avem noi cu acest subiect si titlul ales.. Pai, parol! Comisia Europeana a Mediului si Comisia Mondiala a Mediului a  hotarat cu deplinul acord al Organizatiei Eurasia pentru Mediu si Organizatia Mondiala a Ruseuropei sa aplice o amenda conventionala la nivel de globalizare, (pentru luare aminte), catre toti pensionarii mai mult sau mai putin dornici de a sti pe ce planeta  traiesc....
 Uite-asa ,din Romania pana in Capul Bunei Sperante sunt destui de multiz cei ce nu au auzit de biodiversitate.



Astfel, se arata in comunicat, pensionarii romani sunt obligati sa recite poezia Ziua Pamantului de fiecare data cand vine postasul, in cel putin 2 limbi de circulatie internationala, in caz contrar pensia de pe luna mai ar fi anulata de Statul "binevoitor" si "grijuliu".
 De asemenea, cei ce cunosc acestea sunt rugatzi sa nu intre in panica!
 Ce anume va va izbi sa fie asemeni calmului încremenit în care, alegoric doi boi sunt surprinşi, carul se zareste mult prea puţin, dar cele două animale de povară transmit semnale si lasa pe retină senzaţia unei depline armonii. Trag împreună pentru acelaşi lucru.Nu se stie unde si mai ales de ce, ramane sa se descopere latura umanitara pe viitor si sa se discearna comprenhensibil...diversitatea!


 Iar, pe final, in deplinatatea functiilor neuro-patologice vreau sa le multumesc celor ce mi-au inteles (cu ceva emotii mesajul) si sa-i asigur ca nu vor face parte din niciun fel de experiment in care pot fi confundati ca nişte vraci cu pretenţii de veterinari, care înseminează vaca de muls a liderilor cu idei fixe si deranjant de "luminoase", mixate cu sămânţă de imbecili!



  Semnat si aprobat de grupul de guvernantzi extrem de rigurosi , adsepti ai escapadelor si derapajelor continue, de asemenea membrii activi cu statut deplin al " Grupului pentru situatzii de urgentze" si totodata fumatori  inveteratzi

24 Aprilie 2010                                                                          HhhH  KkkK  HhhH


                                           Zadkielix alias D.M

miercuri, 21 aprilie 2010

Suntem...egali



În ciuda sentimentului de invidie, atunci când se poate intenţiona,ĩn mod direct, cu sau fãrã abordare, majoritatea oamenilor ocolesc sau ĩncearcã sã evite subiecte comune. Egalitatea sau opţiunea normalã, fireascã este adesea mistificatã, brutalizatã,ĩndrãznind a o compara asemeni unei stãri de fapt ce se doreşte a fi din principiu…”normalã.”


Din punctul meu de vedere, nu existã egalitate.Voi puncta,ĩn aceastã scurtã prezentare anumite aspecte,fãrã a avea vreo pretenţie de a le problematiza sau de a le polemiza.


A trata pe cineva sau ceva de la egal la egal ar fi unicul mod de a ne comporta, a acţiona normal.Desigur, aceastã aserţiune o putem gãsi ĩn orice fel de tratat politic, diplomatic sau de maniere. Numai cã, libertatea de care uzãm sau dorinţa de a ne considera valabili, morali se cam terminã, odatã cu limitarea sau ĩncercarea noastrã de a-l invada pe omul, pe semenul de lângã noi.


Problema nu e de ieri,de azi ci dureazã de ceva milenii. Istoria e vie, consemneazã toate tipurile de “egalitãţi” de care am avut parte. Nu o sã insist, reluând, oarecum pedant aceste chestiuni ci, cu voia dumneavoastrã am sã duc discuţia ĩntr-un registru ceva mai intens mediatizat.


Ĩn societatea bulversatã unii pun doar accentul, oarecum instinctiv pe aşa-zisa “nevoie” de a fi egal, fãrã a ţine cont de semnificaţia sau ceea ce ar implica noţiunea de a ne considera egali.


Sã nu amintesc de aspectul de o perfecţiune inimitabilã ce revendicã o cunoaştere misticã a noastrã, a tuturor de “ce anume suntem” sau “ce anume ne-ar face deosebiţi, unul faţã de altul, deoarece nu m-aş ĩncumeta la o discuţie ce nu ar avea vreo finalitate doritã.


De aceea, consider cã a-i fi cuiva egal ar conduce spre acel fals sens de a-i conveni în aceeaşi măsură şi o alternativă şi cealaltă. Mai mult decât atât, o problemã apare sigur atunci când un alt semen s-ar declara şi ar reclama dreptul de a fie egal, stipulate de mai toate Constituţiile acestei lumi…Agatarea cu dintii si unghiile de perivilegiile contextuale hraneste iluzia stabilitatii!


Care este de fapt “mai egal” decât altul sau la fel cu altul într-o anumită privinţă? Cine anume hotãrãşte şi ĩn ce mãsurã, ţinând cont de context, de toţi factorii de a construi, mãcar mental, dacã nu verbal proporţia punând semnul egal?


Matematic acest proces este posibil deoarece conferã un anumit rezultat, indifferent de tipul de operaţie sau gradul de dificultate al procesului.


Ĩnsã, a ne considera egali verbal mi se pare a fi o mare poantã, rostitã de acei ce doresc sã ĩntreprindã orice altceva, spre folosul şi binele comunitãţii din care provin, dar de care se folosesc printr-omultitudine de concepte ce se anuleazã instant într-o împrejurare dată ca fiind în aceeaşi situaţie, pe aceeaşi treaptă cu partenerii săi!


Cum anume vã ĩnchipuiţi lumea contemporanã, mai mult sau mai puţin avizatã comentând despre un subiect destul de sensibil, ĩn orice fel de abordare posibilã? Bineĩnţeles, argumente oarecum bazate pe o anumitã logicã se pot gãsi, numai ĩntr-o manierã superficialã sau atunci când orice gen de calamitate ar fi iminent.Consider o virtute ĩn schimb acea senzaţionalã capacitate de a duce tratative cu cineva sau ceva în condiţii de egalitate, pornind de la gândul cã suntem creaţii ĩnzestrate cu suflet şi raţiune!


Nu exagerez cu nimic atunci când am curajul de a menţiona pe repede-ĩnainte toate acestea!


Pe final, fãrã a vã plictisi propun un anumit exerciţiu.Sã nu consideraţi ca fiind un efort inutil deoarece, asemeni unui dicton latin “Sol lucet omnibus” ( Soarele strãluceşte pentru toţi) ce nu-i gãsesc finalitatea oamenii au un destin şi se nasc doar egali in faţa vieţii.


Nu ĩncape nicio ĩndoialã cã bunurile pamantului sunt destinate tututor, cã drepturile naturale, drepturile cetatenesti, legile sunt faurite spre a fi deopotriva pentru toata lumea, aidoma razelor soarelui cu micul amendament de a ne cuprinde razele soarelui pe toţi.


Ĩnchipuiţi-vã toate acestea şi mã declar un suflet mai fericit, fãrã a mai invoca nicio urmã de murmur sau comentariu.


Poate, pe viitor vom fi consideraţi egali. Poate de un alt supraom, dictator sau extraterestru, ĩnsã nu mi-ar face plãcere sã cunosc beneficiile egalitãţii, chit cã se va denumi altcumva.


Ĩn acel moment, cu siguranţã ne-am ĩntoarce,fãrã a aluneca pe nicio patina a timpului cu sufletul plin de entuziasm , refãcând toate greşelile mai mult sau mai puţin voite ale ĩnaintaşilor noştri


Şi ei ar regreta, dacã ar mai fi trait pânã ĩn prezent. Ideologiile ce-şi trag rãdãcina din mincinosul slogan revoluţionar francez “Libertḗ, egalitḗ, fraternitḗ” au ĩntreţinut vise zadarnice aproape veşnic ĩn anumite pãturi sociale ce au dorit sã impunã întotdeauna cetăţeni mai inteligenţi, mai curajoşi, mai cinstiţi unii ca alţii. Iar unii vor fi mai puţin…


De aceea, spiritul de egalitate lucrează înţelept când pune deasupra tuturor nivelul legii…concepute şi duse ĩn aplicare de unii mai “egali” şi mai zeloşi decât toate cele 6 miliarde de suflete existente…



                                                                        Zadkielix alias D.M






luni, 19 aprilie 2010

Fotografii spectaculoase cu vulcanul Eyjafjallajokull din Islanda

Intens mediatizata eruptie a vulcanului islandez Eyjafjallajokull, care a dat peste cap aproape tot traficul aerian din emisfera nordica a planetei, a rezultat in periculoase cantitati de cenusa si fum lansate in atmosfera, probleme serioase pentru calatori dar, trebuie spus, si intr-o frumusete naturala neasteptata. Eruptia a cauzat un nor de cenusa pana la altitudinea de 6.000 de metri, care s-a extins deasupra multor tari si a intrerupt traficul aerian din Europa dar si din alte parti ale lumii.
  
Cenusa are abilitatea de a defecta motoarele avioanelor, un inconvenient care a fortat sa ramana la sol zeci de mii de pasageri. In plus, nu se poate face o predictie argumentata referitor la momentul disiparii cenusii si transformarii spatiului aerian intr-un mediu sigur pentru aparatele de zbor.
Totusi, in paralel cu neajunsurile grave cauzate de eruptia vulcanului islandez, fenomenul va lasa in urma, exceptand incurcaturile, si niste fotografii uluitoare, imagini rare si valoroase, care atesta forta si frumusetea naturii, rezultatul vizual fiind un spectacol fantastic.



                                     
                                Sursa
http://descopera.ro

                                                      Zadkielix alias D.M

duminică, 18 aprilie 2010

Remember 18 Aprilie 2010

A trecut 18 aprile 2010, ce a fost  o zi în care cele mai multe țări civilizate au declarat zi de doliu național. Un doliu dedicat deopotrivă personalităților poloneze dispărute în accidentul aviatic de la Smolensk de acum 8 zile, dar și un doliu – datorat și amânat timp de 70 de ani – pentru victimele masacrului sovietic de la Katyń. O zi de comemorare a unui dezastru aviatic, dar și o zi de comemorare a unui dezastru istoric, o zi a rușinii și a pocăinței pentru o minciuna istorică perpetuată timp de aproape 50 de ani.

A avut loc ceremonia de inmormantare a Presedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, si a sotiei acestuia, Maria, la Catedrala Sf Maria din Cracovia. Lech Kaczynski a decedat intr-un accident de avion in Smolensk, Rusia, impreuna cu alte 96 de persoane.

Moartea banala nu vinde, dar numai de plictiseala nu poate fi vorba in accidentul in care a pierit o mare parte din elita Poloniei. Se poate invoca tragism, teoria conspiratiei, oceane de oameni, si mai nou, ca si cand realitatatea si-ar fi slabit din forta care capaciteaza atentia, norul de cenusa vulcanica.
Insa, toate sunt elemente mai mult sau mai putin definite in acest complex proces.
Acest articol se doreste doar o mica recunostinta fata de toti cei ce au sfarsit atat de naprasnic! Nu trebuie sa cautam cauze, motive sau sa aberam in teorii ale conspiratiei, deoarece pe acestea doar poporul rus le va definitiva sub forma tuturor anchetelor mai mult sau mai putin directionate!

 Tot ce am simtot si am scris ar trebui sa va inchipuiti ca vine din decenta, din acea buna-crestere, din acea educatie sau, pentru cei mai fericiti, cei care poseda iubirea asemeni unei usi, ceva ce i-ar face placere si provine de Sus, chiar de la Dumnezeu!

Daca un singur minut ne-am gandit,ieri, la o natiune care-si plange liderul fara sa-l fi iubit anterior, sau avem de gand sa o facem, nu e totul pierdut. Poate vom gasi, in acel minut, o secunda in care drama ni se va parea sfasietoare. E destul. Va insemna ca avem inima, suflet si constiinta!
Un continent intreg si-a aprins lampasele si lumineaza drumul spre Polonia prin cenusa vulcanului. Pana la urma, natura nu poate fi stapanita, nimeni in afara Providentei si a planurilor Sale divine nu o poate impiedica!

 De aceea, sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ocroteasca si sa ne lumineze mintile si sufletele incat sa ajungem sa rostim din inima cate  o rugaciune pentru toti cei ce nu mai sunt si sa ne vedem de ceea ce avem de realizat deoarece ne este chiar suficienta aceasta lectie de viatza...


 Dumnezeu sa ne ocroteasca!

                                                                                               Zadkielix alias D.M
 

Zvon cu giboni

Modul inedit în care vede lucrururile l-au făcut celebru pe G B. Personaj mai mult decat controversat, in continuare rezista in aceasta stare totala de apatie ce se prelungeste inutil
 Acum avem si cenusa si drumuri inchise
 Dar, sa revin la giboni. Aceasta specie unica si rara e pe cale sa nu mai intre "in grafic"
 De ce oare?
 Pai e simplu...Nimeni nu e sortit sa dainuie! Nici macar o noua smecherie, un nou tertip sau o "savuroasa" insinuare nu-l poate ierta, nu-l mai poate ingadui!
Acesta recunoaşte ceva!Una  că el respectă şi regulile lui Dumnezeu dar şi pe cele ale...Mamonei denumite stiintific "Mafia", încă o contradicţie în termeni specifică lui.
"Marian Iancu a respectat legea şmecheriei, nu mai am nimic cu el. Nu ştiu dacă el crede în Dumnezeu, dar cel puţin joacă după anumite reguli, îşi vede interesul propriu. Mitică nu respectă nimic!! În România nu există bărbăţie, este o ţară de "găinari". Am strâns 4 semnături ca să convoc Adunarea Generală a Ligii şi să îl dăm joc pe Dragomir. Noi, Unirea, Rapidul şi Ceahlăul. Alţii mi-au promis că semnează şi nu au semnat. Am vorbit cu Marin Condescu şi a zis că e de acord şi că îmi trimite fax. Nu mi-a mai răspuns două zile la telefon. Badea, de la Dinamo, la fel: a zis: "Dom' preşedinte, iau masa cu Gorbaciov şi vin să facem planul de bătaie"; n-a mai dat nici el vreun semn. Cum să mă lupt cu Dragomir, dacă el nu are niciun Dumnezeu?! Cu Iancu mă bat cu toate armele, pentru că el respectă regulile, Mitică nu respectă nimic. Eu sunt cel mai cuminte om, respect toate legile. Respect şi regulile lui Dumnezeu, respect şi legile mafiei. Dacă am afaceri cu mafioţi, joc după regulile lor, mă adaptez acelor reguli. Mitică nu e nici Corleone, că ăla avea reguli!, a declarat Gigi Becali la GSP TV.
  Daca aveti comentarii, nu va sfiiti sa le asterneti in scris!
 Nu de alta, dar s-a ajuns prea departe cu acest circ, cu aceasta balacareala si goana dupa functii!


.....
                                                                     Zadkielix alias D.M

Lucian Bute a rămas campion mondial!




Lucian Bute a rămas campion mondial!
Felicitari!
  Bravo omule!

Lucian Bute şi-a păstrat centura mondială, chiar şi pe norii vulcanici islandezi!


                                                                          Zadkielix alias D.M

  

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Problema norilor buclucasi(partea 1)

 Norii buclucasi
  Există multe feluri de nori, de diverse forme, consistenţe, culori, ameninţători sau prietenoşi, purtători ai tronurilor cereşti sau doar smeriţi cărători de apă.
Există norii geografilor, aşezaţi perfect în denumirile lor latineşti şi în ecuaţia previzibilă, ştiinţifică a lumii acesteia: cirrocumulus, cirrus, cirrostratus, pe urmă altocumulus. Cu cât se apropie mai mult de pământ, norii îşi amestecă invariabilele atribute ştiinţifice cu schimbătorul destin al oamenilor: iată, norii joşi se numesc cumulus humilis, cumulus mediocris!
Norii poeţilor nu sunt rodul unei cercetări riguroase, cu capul lăsat pe spate şi cu gura căscată din pricina uimirii sau, dimpotrivă, a spondilozei. E plină literatura lumii de nori, alcătuiţi din sunete şi litere înlănţuite diferit într-o mulţime de limbi. Cei mai antipatici poartă povara precipitaţiilor sau servesc drept material didactic pentru diverse lamentaţii pe teme înalte, filosofice şi încâlcite
(“Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri”…!). Oricum, a scrie despre nori nu e o treabă deloc uşoară. Aşa crede Stephane Audeguy: “Nimic pe lume nu e mai fascinant decât norii, poate doar oceanul; dar aici e primejdia. Căci, de asemenea, nimic nu e mai zadarnic, mai inşelator, mai stupefiant ca aceasta materie mereu schimbătoare, mereu înnoită şi pe care atât de uşor te poţi istovi voind s-o descrii, s-o înţelegi, s-o domini
Vechi şi respectate emanaţii ale înţelepciunii populare au văzut în nori o posibilă formă de inadecvare la realitate, în sensul practic: căci “a umbla cu capul în nori” pare mai degrabă o vină, rareori un elogiu.
 
                                                           Zadkielix alias D.M
 

sâmbătă, 10 aprilie 2010

Black Sea Defense and Aerospace (BSDA) editia 2010

     
Aflata la a treia editie, BSDA este organizata cu sprijinul Ministerului Apararii, Ministerului Administratiei si Internelor, Ministerului Economiei si Finantelor, Ministerului Transporturilor, Agentiei Nationale de Control al Exporturilor si Serviciul Roman de Informatii.


 Principalele atractii la expozitia de armament Black Sea Defense and Aerospace (BSDA) din 2010, programata intre 13 si 15 aprilie la Bucuresti, vor fi show-urile aviatice ale avioanelor MIG 21 Lancer si IAR 99, rapelurile din elicoptere si demonstratiile antitero ale SRI.



  Potrivit organizatorilor, la expozitia organizata la Romaero Baneasa sunt asteptate sa participe peste 180 de companii din 17 tari.


  Evenimentul va cuprinde demonstratii live ale tehnicilor moderne de aparare, anti-terorism si securitate sustinute de organele ministerelor competente din Romania. Demonstratiile vor include interventii rapide, interventii ale trupelor speciale anti-terorism, rapel din elicoptere, exercitii ale fortelor terestre si ale Grupului Special de Interventie si Protectie, Serviciul Pirotehnic, Politiei de Frontiera si SRI.



  Ceremonia de deschidere va cuprinde o demonstratie de zbor a MIG 21 Lancer. In plus, Fortele Aeriene Romane vor avea in display aerian si static avionul de antrenament si de atac IAR 99.



In cadrul expozitiei va fi prezentata si aeronava C-130 "Hercules", folosita de Ministerul Apararii pentru transportul trupelor si tehnicii in teatrele de operatii externe. Fortele Terestre Romane vor prezenta tehnologii de "Comanda si Control" folosite in prezent de trupele romane in strainatate.


 In plus, in acest an, Eurocopter isi va expune gama completa de elicoptere. Tot la aceasta editie a expozitiei va participa si consortiul EADS, una dintre cele mai importante companii producatoare de echipamente de aparare si aeronautice.



Pentru prima oara in Romania va fi prezent Otokar, principalul furnizor de vehicule tactice si blindate 4X4 al Armatei Turce. De asemenea, va fi prezent grupul Bumar, cu cele 19 companii poloneze de productie si comercializare pe care le inglobeaza. Grupul Bumar este specializat in munitie, radare, rachete si armuri.



Alti producatori internationali care vor participa sunt Kongsberg Defense& Aerospace, principalul producator norvegian de torpile, Aeromaritime Systems Bau, furnizor de tehnologie de comunicatie pentru 34 de flote ale lumii, si Glock, fabricantul austriac al pistoalelor fortelor de ordine.



O reprezentare importanta la BSDA o vor avea firmele americane: Lockeed Martin, producatorul avioanelor F-16, si Raytheon, cel mai mare producator de sisteme centrate pe retea si tehnologie ISR (Inteligenta, Supraveghere, Recunoastere) si un important producator de rachete defensive.



 Acest articol a fost scris, la sugestia unei colege, ce a muncit multe saptamani la organizarea, in detalii, profesionist a acestei desfasurari de forte! Mentionez ca cea mai mare parte din informatiile prezentate sunt preluari! Insa, am dorit sa promovez, si aici, in acest mediu virtual acest eveniment cu adevarat de gala!

Pe final, mai am de scris doar o ultima idee! Multumesc frumos d-ra, atat de sfat cat si de invitatie ce, voi incerca sa o onorez!
 Mentionez faptul ca si eu, sunt prins zilele acestea cu niste activitati destul de importante, inclusiv sustinerea unui recital de 2 ore si ceva in Sala George Enescu a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti...
 Bineinteles, cei ce doresc sa ma vizioneze sunt invitati, miercuri, incepand cu orele 16 00, in locatia mai sus mentionata!
 Garantez spectacol!

 Toate cele bune si sa auzim numai si numai de bine!

                                                                                             Zadkielix alias D.M

Tragedie poloneza



  Tragedia aviatica din apropierea orasului rusesc Satyn m-a induiosat, m-a emotionat!
Mi-am adus aminte de celebrul mars funerar al celebrului compozitor romantic polonez Frederic Chopin.
 Acum, cuvintele ar fi bune sa fie ascultate pe aceasta muzica.Nu gasesc explicatii, nu caut sa recurg la analize sofisticate, insa as cere o anumita atentie, o delimitare.
 Iar până la o delimitare de crimele istorice, lumea continuă să se întemeieze pe suferinţele celor buni...Ori de cate ori privim in istoria mai mult sau mai putin recenta, in asemenea mod se produc ecuatiile!
 ” Din pacate lumea care se intemeiaza pe suferinta celor buni, nu poate fi o lume mai buna sau macar din ce in ce mai buna. Ne-am obisnuit sa gandim in mod…statistic, totul, chiar si cand vorbim de situatia unor oameni, mai putin cand printre aceia suntem fiecare dintre noi. Atunci ne amintim ca suntem ,totusi, oameni...
 Insa, suferinta uneste oamenii, face sa cicatrizeze tot acest marasm provocat de lasitate si inconstienta.
 Ca doar, in toate regimurile, S-AU PRODUS SI ASEMENEA FENOMENE!
  Democratia se traduce prin vointa majoritatii.
  Lech Kaczynski era cunoscut ca un nationalist, conservator, pe alocuri rusofil. Era, in felul asta, in asentimentul multor polonezi care nu erau dispusi sa uite sau sa ierte. Gestul sau, incercarea de cicatrizare a ranilor istoriei, sunt cu atat mai importante.




Cariera lui seamana cu aceea a unui om ce a dorit destule. Fost primar, devenit presedinte, Kaczynski, are insa in plus exprienta anticomunismului practicat pe teren in randurile Solidaritatii.

Urat de stanga poloneza, apropiat al bisericii catolice, Lech Kaczynski (impreuna cu fratele sau geaman, fost premier) a condus tara pe un drum care a ferit-o de criza economica insa a provocat nenumarate zgomote de nemultumire prin capitalele marilor puteri europene. Intransigenta fostului presedinte in chestiuni care tineau de istoria nationala, relatiile cu Germania si Rusia mai ales, era privita ca un semn de inadecvare, de ancorare intr-un trecut pe care multi nu vor sa si-l aminteasca.



Birocratia fara memorie istorica il ura pe Kaczynski insa a fost obligata sa tina seama de el iar asta, pe termen lung, i-a asigurat Poloniei un loc aparte in peisajul european. Polonia si-a castigat un meritat loc de mijloc, departe de piticii estului, printre care, din pacate, se afla si Romania. Nu a devenit una din puterile continentului insa Varsovia nu era prea des confundata cu Vilnius-ul sau Riga.


Biografia lui Lech Kaczynski si istoria recenta a Poloniei contin multe detalii pe care le putem gasi si in Romania. Dar si o suma de lectii pe care nu ni le-am insusit inca.



 Eroare de pilotaj sau altceva?
 Nu doresc sa lansez sau sa produc fel de fel dse scenarii, insa multe intrebari, raman si pana acum nerezolvate!
E o lecţie de decenţă care însoţeşte aceste precizări cu imagini din Varşovia ale polonezilor adunaţi în faţa Administraţiei Prezidenţiale şi în pieţele publice… ca să cânte. Şi mă gândesc că o astfel de solidaritate în suferinţă nu putea veni decât de la polonezi.

Dar dincolo de drama teribilă care s-a abătut iar asupra lor, în ziua în care polonezii ar fi trebuit să-şi comemoreze eroii, ucişi în execuţiile staliniste ale celui de-al doilea război, nu pot să trec cu vederea un amănunt care ar putea reprezenta un semn al istoriei.Rusia a refuzat să condamne explicit aceste execuţii şi să se dezică de ele… Nu ştiu DE CE...
  Poate că prezentul ne-a dat un semnal că Rusia nu e încă ceea ce victimele trecutului său ar fi vrut să devină....

     Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe toti cei ce si-au gasit moartea, atat de teribila in nefericitul eveniment aviatic!         

   
                                                            Zadkielix alias D.M

Interviu cu Dan Puric din Saptamana Luminata




*- În prima duminică, în prima noapte din Săptămâna Luminată, vă spun: Hristos a înviat! Acesta va fi salutul nostru, de acum până când vom prăznui Înălţarea Domnului Iisus Hristos.


Dan Puric: Adevărat a înviat!

– Ne aflăm sub lumina Învierii, în această noapte, lumina Învierii, care dezvăluie de multe ori urâciunile întunericului. Sunteţi singurul care încă mai naşte speranţa, cel puţin în sufletul meu. Suntem într-adevăr în întuneric sau nu?

Dan Puric: Noi suntem în întuneric, asta este clar – e un act de luciditate să constatăm asta; şi luciditatea, vorba lui René Char: „luciditatea este rana cea mai aproape de soare”; dar dacă am trăi numai din luciditate, n-am fi creştini. Noi nădăjduim. „Nădăjduiţi” spune Sfântul Apostol Pavel: „Dar ce nădejde este aceea care se vede? ”. Şi tocmai acum, când este deşert, este pustie, tocmai acum este vreme de nevoinţă. Nu întâmplător Sfinţii Părinţi spuneau cu admiraţie că cei care se vor naşte în veacul din urmă se vor sfinţi. Dacă ne dimensionăm la realitatea socială, ea este mizerabilă. România este, a rămas şi va fi, pentru multă vreme, un ghetou neocomunist.

Problema se pune în termenii creştini ai nădejdii. Nădejdea nu înseamnă speranţă. Speranţa aparţine optimistului, iar optimistul e un pesimist prost informat. Creştinul nu are optimisme şi nici nu deznădăjduieşte.

Îmi aduc aminte într-o noapte de Paşti, când Dumnezeu vorbea în mine fără ca eu să ştiu, eu fiind trist şi decepţionat, Biserica era înconjurată de foarte mulţi aşa-zişi credincioşi, era o lume pestriţă. Pe lângă oamenii în vârstă, pe lângă oamenii adevăraţi, era şi garnitura asta de mici bestiole postrevoluţionare, cu jeep-uri cocoţate pe sus, cu muzica dată la maxim, cu mobilele deschise, care aşteptau să ia lumină ca de la IDEB. Ei veneau la Biserică ca să aibă de ce să se chifteluiască acasă. Paştele, în concepţia asta, se putea numi „marea crăpelniţă”.

Eram şi mai dezamăgit văzând spectacolul acesta lumesc, dantesc aproape, îngrozitor, până când, din biserică, a ieşit încet un părinte foarte în vârstă, care a spus abia şoptit, către mulţimea aceea: „Se dă lumină!”. Şi nu ştiu cum, fără nici un fel de amplificare prin microfon sau prin vreo boxă, mulţimea aia – sutele alea de inşi, dacă nu chiar o mie de inşi – a tăcut. După care preotul acesta foarte în vârstă – semăna mai mult cu o frescă, ce se deplasase de pe perete printre noi – m-a trezit creştineşte, prin următoarea expresie; a spus brusc: „Nădejdea creştină alungă până şi tristeţea morţii”. Şi din clipa aceea m-am trezit.

Am aflat apoi că el făcuse vreo treizeci de ani de puşcărie; şi am zis: dacă un om ca acesta, după treizeci de ani de puşcărie, înconjurat de o haită pestriţă (în care era tot cocktailul neocomunist, de oameni credincioşi, care mai rămăseseră, de turişti ortodocşi, de haimanale, care mai veniseră pe acolo în virtutea unui loc de întâlnire) nu s-a clintit o secundă, ar trebui să-mi fie ruşine de decepţia mea. Din clipa aceea, eu nu mai am clătinări. Neamul acesta, în fondul lui creştin, înseamnă că a rămas de o tărie extraordinară.

Sigur, este multă mizerabilitate; dar să nu se confunde mizeria cu sărăcia. Dostoievski făcea astfel diferenţa între mizerie şi sărăcie: „Omul sărac poate să fie nobil, poate să fie curat. Omul mizer este terminat interior”. În România, sărăcia a devenit, în mare parte, mizerabilitatea omului.

Vedeţi ce vers sublim la Eminescu: „Eu îmi apar sărăcia şi nevoile, şi neamul”. Nu a zis: eu îmi apăr bogăţia, confortul, oportunismul şi partidul. Sărăcia face parte din cartea de identitate a acestui neam, care arată o nobleţe, o asceză, o măsură extraordinară şi o apropiere faţă de Dumnezeu. A spus „nevoile”, nu a spus confortul. Omul, românul creştin, ştie că nevoia este puntea lui de legătură cu Dumnezeu. Cum zicea Paisie Aghioritul: „Suferinţele omului sunt ferestre către Dumnezeu”.

Nevoia, din punct de vedere creştin – transfigurată – este o punte către Dumnezeu. Altfel, grijile citadine pot să te termine, dacă ele nu au această transfigurare creştină. Vin atât de multe griji, încât tu dispari. Şi cetăţeanul are griji. Or, nevoile creştinului sunt transfigurate, sunt punţi către Dumnezeu...

Şi „neamul”, a mai zis Eminescu. Nu a zis că-şi apără partidul sau o anumită clasă, a zis „neamul”; nici măcar statul – care este un construct istoric. Neamul este dat de Dumnezeu.

Acest buletin de identitate este fundamental. Tot aşa a spus Mircea cel Bătrân în faţa sultanului, în faţa primejdiei – ăştia suntem noi: sărăcia, nevoile şi neamul. În ele stă actul, nu de rezistenţă, ci de dăinuire. Şi atunci, dacă ne racordăm la lucrurile astea – la sărăcie, la nevoi şi la neam, nu mai deznădăjduim. Important este să vedem aceste două planuri de realităţi. Sigur că trăim nişte momente îngrozitoare, dar nu le trăim numai noi, românii, le trăieşte o umanitate. Se pare că istoria accelerează şi intrăm cât se poate de repede în aceeaşi supă.

Ceea ce mi se pare important, când vorbim despre Înviere (pentru că lumea de azi trăieşte într-un mod turistic şi de spectator Învierea Mântuitorului; căci, ştiţi, şi filosofii au deosebit între: a exista pentru a avea şi a exista pentru a fi. Şi evident că majoritatea filosofilor a spus: nu trebuie să exişti pentru a avea, trebuie să exişti pentru a fi), important, aşadar, este să nu exişti nici pentru una, nici pentru alta: trebuie să exişti pentru a învia. Poporul român trebuie să învieze!

El este într-o stare de mumificare completă, după ce a trăit pe post de viaţă o abstracţiune de 45 de ani, numită comunism, şi una de 18 ani, numită neocomunism; deci dintr-o abstracţiune trece în altă abstracţiune, care se numeşte Comunitatea Europeană. Între două abstracţiuni, între două concepte de viaţă, el nu-şi trăieşte viaţa. Creştinul, dacă aţi observat, o ia în răspăr cu istoria, o ia în răspăr cu lucrul lumii. El se ţine de lucrarea lui Dumnezeu. În contextul acesta, trebuie să înviezi tu.

Gândiţi-vă că cel mai mare păcat pe care-l face România acum, această populaţie bezmetică (nu vorbesc de neamul românesc; sunt două lucruri total diferite: neamul românesc este retras în enclave, după părerea mea – în zone. Sunt câţiva oameni, loturi de oameni, care păstrează în ei reflexele nepervertite; restul este o populaţie zăpăcită; vorba Părintelui Iustin: „Îi vezi cât de mulţi sunt. Se duc la biserică. Ei, când îi chemi să aleagă între dracul şi Dumnezeu, se duc toţi la dracul” – deci nu numărul lor mare ne dă credinţa), păcatul infernal pe care-l face populaţia, deci, este că nu-şi dă seama că această pătimire de 55 de ani plus 17 ani de haimanalâc şi criminalitate politică a fost un dar de la Dumnezeu. Teroarea istoriei se poate transfigura în dar de la Dumnezeu. Şi acum, ei omoară Hristosul din ei. Noi, românii, omorâm cel mai mare dar pe care ni l-a dat bunul Dumnezeu. Hristos a pătimit tot: a fost umilit public, a fost biciuit, a fost ucis, a fost maltratat, a fost trădat – a cunoscut toate aspectele înjosirii fiinţei umane. Asumându-şi public lucrurile astea, a avut puterea îndumnezeită, dată de natura lui, să coboare în iad.

Am avut şi noi o pătimire hristică: puşcăriile noastre au fost pline de martiri – avem atât de mulţi sfinţi, încât putem da la împrumut. Putem creştina o omenire, nu o Europă, cu sfinţii care sunt încă necanonizaţi din aceste puşcării. Mii, zeci de mii de sfinţi avem. Această pătimire este cea mai mare moştenire şi cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu.

Poporul român ar trebui să aibă un curaj şi o îndrăzneală de tip hristic. Să se uite la politicieni ca la o figuraţie, a unor inşi care aleargă după constructe europene, globalizante; ei totuşi trebuie priviţi ca nişte infirmi. El îşi uită memoria (nu vorbesc aici că securitatea taie memoria; taie orice întoarcere, orice recunoaştere de legătură, de puncte cu trecutul).

Noi, creştinii, numim lucrul acesta: dezicere de Hristos. Tu prin ce trăieşti? Te duci la biserică, aprinzi lumânarea, zici „Hristos a înviat!” şi te duci mai departe, decedat, în lumea ta. Care este dimensiunea hristică, Hristosul din tine? Eu nu zic Imitatio Christi (cum zice Kempis), zic Hristosul din tine. Noi nu avem nevoie de model hristic în sensul exterior, ci de Hristosul din noi.

El ne-a dăruit lucrul acesta. Dacă am avut această pătimire – pe această pătimire este forţa care rupe moartea – nu mai ai de ce să te temi. În sensul acesta, sensul existenţei este a fi pentru a învia.

Poţi să fii? Ce poţi să fii? Poţi să fii ce vrei – existenţialist, să-ţi declini existenţa în a fi sau a nu fi (ca Hamlet, primul existenţialist avant la lettre). Nu, nu este asta soluţia: să fii ca la Camus, unde pictorul acela şi-a lăsat nevasta şi copiii, s-a dus în pod şi s-a sinucis. Şi se întreba: solidaire où solitaire? Lipsea o literă şi nu ştia dacă este d sau t. Solidar sau solitar? Nici una din astea. Tu cu tine eşti de neajuns, eşti cu Dumnezeu. Mi-aduc aminte de o remarcă făcută de Meister Eckhart, acel mistic nemaipomenit al secolului al XIII-lea, pe care l-a dat Occidentul; el stătea într-o după-amiază sub un copac şi vine un discipol: „Ce faceţi acolo, maestre, singur?”. Şi el zice: „Nu eram singur, eram cu Dumnezeu, dar acum sunt singur”. S-ar putea ca o învecinare să te izoleze total.

Românul, în vremurile lui de restrişte îngrozitoare, nu a fost singur, a fost cu Dumnezeu.

Eu am întrebat: unde au fost drepturile omului atunci când poporul român, tot ce am avut mai bun în acest neam, a murit, a fost schingiuit? Unde au fost drepturile omului când am stat întrun ghetou? Unde sunt drepturile omului din 1989 încoace? Când noi suntem material de experienţă pentru nişte oameni – nu vreau să-i numesc neapărat „securişti”, că asta nu ajută la nimic. Sunt oameni de-o infirmitate îngrozitoare, nici atei nu sunt, sunt nişte sălbăticiuni, ieşite din laboratoarele comuniste, care nu au legătură cu neamul românesc. Ei numai vorbesc româneşte...

Şi atunci, cum să te comporţi ca un creştin? Trebuie să te comporţi ca un creştin

identificând, recunoscând gena creştină şi recunoscând ceea ce este străin de ea. La noi, clasa politică trebuie să se reîncreştineze; intelectualitatea asta oportunistă, de doi bani, pe care o avem, care are dubii în loc să aibă certitudini, care are dialog cu orişicine, trebuie să se reîncreştineze. Să nu uităm că Hristos nu a îmbrăţişat pe toată lumea. Hristos nu i-a îmbrăţişat pe farisei. A avut o distanţă, chiar a avut o furie sfântă. Poporul român nu se poate regla decât cu asemenea distanţe. Asta nu înseamnă intoleranţă. Îngăduinţa noastră creştină a fost atât de mare, încât era să dispărem din istorie.

În sensul acesta, Învierea hristică este asumată. În vreme de creştinii de azi lasă şi Învierea, şi crucificarea, în seama lui Iisus Hristos. Este un act de mare laşitate. Este o dezicere cumplită, care aparţine vremii. Perversă, foarte parşivă. Eu mă duc, îmi fac ritualul la biserică, dar a doua zi, la serviciu, sunt acelaşi mameluc, aceeaşi mortăciune, ca şi până acum. Nu intru în viaţa asta ca un creştin responsabil: să spun că ţara nu are legi, să spun că ţara e condusă de oameni cu infirmitate sufletească. A dispărut grija de celălalt. Priviţi în jur: nişte oameni care au căsăpit ţara, au distrus clasa medie, au făcut tineretul să fugă în străinătate, pensionarii şi oamenii care mor, un adevărat genocid asupra lor! Şi toate acestea, cu oameni din interior! Ce atitudine creştină ai dumneata? Zice creştinul: să nu judeci, căci vei fi judecat cu aceeaşi măsură. Inima te poate durea. Dar poţi să mustri. Dacă nu mărturiseşti lucrurile astea, este mare păcat. De judecat îi va judeca Dumnezeu, dar eu trebuie să le arăt şi să le spun: nu este bine ceea ce faceţi. Eu nu pot să zic:trebuie făcut ceva cu forţa, trebuie făcute baricade. Dacă oamenii ăştia au făcut Canalul Dunăre

– Marea Neagră, înseamnă că, dacă ai fi la mentalul lor, cu crimele pe care le-au făcut înRomânia de 17 ani, ar trebui să faci şi tu cu ei canalul Dunăre – Marea Caspică. Eu, Dan Puric, nu pot să fac aşa ceva.

Eu consider că orice om este copilul lui Dumnezeu. Dar, că chipul lui Dumnezeu este mutilat şi este sluţit, asta pot să o remarc. Eu nu sunt un om perfect, am grijă de păcatele mele.

Dar, în acelaşi timp, nici nu sunt o legumă, ca să spun: toate astea sunt perfecte şi sunt în grija lui Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu mi-a dat şi această grijă: ca în numele Lui să spun anumite lucruri; să nu permit ca în Biserică să se întâmple orice. În numele drepturilor omului?

În numele democraţiei? Nu! E un lucru sfânt. Nu permit, în România, să se întâmple orice. Nu permit, în familia mea, să se întâmple orice. Astea sunt lucruri date o dată pentru totdeauna.

În sensul acesta văd eu Învierea! Nu văd, asemenea filosofilor, prin a avea sau a fi. Eu văd prin a învia! Şi când poporul acesta va învia, va ajuta să învieze şi alte mortăciuni pe post de popoare. Iată ce carnagiu trăim, ce războaie, ce mentalitate sinistră şi ce se pregăteşte.

Ne-a mântuit cu ceva civilizaţia? Ne-a mântuit cu ceva cultura? Ne-a mântuit vreo ideologie? Ne-a mântuit statul totalitar, indiferent dacă el a fost comunist sau de tip capitalist? Această prejudecată că statul poate să ia puterea a creat cetăţeanul. Şi cetăţeanul a devenit, prin revoluţia franceză, criminal. Prin revoluţia bolşevică, criminal. În România a venit criminalul odios. Cea mai mare crimă din istoria umanităţii se numeşte comunism. Nu se face nici un proces asupra comunismului, din contră, se caută să se zică că noi l-am interpretat greşit. Nu, lucrurile astea trebuie făcute de către noi. Şi atunci, omul învie – când va avea această conştiinţă.

După ce omul a cunoscut statutul de cetăţean şi a văzut că este un fiasco total, statul s-a deplasat, pe post de arbitru, şi dezvoltă o societate civilă, la fel de aberantă. Un fel de cancer metastazic, în care el, statul, este pe post de arbitru. Arbitru între cine? Între indivizi. Şi individul, cine este individul? Vorba lui Joseph de Maistre, care a răspuns, apropo de Declaraţia Drepturilor Omului: „Cine e omul? Eu nu am văzut în viaţa mea om. Eu am văzut francezi, italieni şi, de la Montesquieu, am aflat că poate să fie şi persan. Dar eu omul nu l-am întâlnit niciodată”. Şi, parafrazându-l, la fel a răspuns şi Petre Ţuţea, când a venit o jurnalistă să-l întrebe cum stă cu drepturile omului: cucoană, eu nu sunt om. Eu sunt Petrică al Vioricăi, din Feteşti sau de unde era el, Dumnezeu să-l odihnească. Ce minte extraordinară! Prin urmare: creştinul este persoana. Noi nu facem arbitraj între indivizi, între clone, între interese particulare. Lumea creştină are un alt demers.

Sigur că şi statul, în lumea occidentală, a ieşit la atac, datorită greşelilor pe care le-a făcut biserica occidentală în abuzul ei politic. Şi atunci, oamenii s-au rupt de biserică.

Dar, dacă eşti bolnav, ce cauţi dumneata, cu boala ta, la mine, în România? Vorba lui Soljeniţîn: nu te pot face bine cu sănătatea mea. Mai vrei să-mi dai şi boala ta. Tu vrei doctrina socială a Bisericii Ortodoxe. Biserica creştin Ortodoxă din România nu are doctrină: mama, când alăptează copilul, nu are doctrină, are dragoste. Biserica românească are dragoste: aşa cum a fost – umilită, terminată, tocată – ea are dragoste. Nici nu trebuie acuzată. Au început cretinii ăştia cu dosarele la securitate; dacă a făcut unele compromisuri Biserica română, le-a făcut ca să reziste. Iar dacă este cineva să o judece, nu e societatea civilă, alcătuită din neica nimeni, să o facă, ci Dumnezeu, direct. Am mai zis şi cu altă ocazie: Biserica are metabolismul ei, ea se autoreglează. Este singurul lucru care a mai rămas.

Şi atunci trebuie să învăţăm să ne păzim teritoriul cu demnitate, şi să-i trezim şi pe ceilalţi. Să spunem: „Hristos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”; dar voi când înviaţi, măi?



















Ioan Ianolide- Esentialul la "Numele Trandafirului" de Umberto Eco. Între nihilism si smerenia crestina



Textul a aparut in ultimul numar- 10- al revistei Atitudini.





E o carte stufoasa, docta si stiintifica. E vorba de un stiintifism pozitivist ce se ridica opac fara de stiinta spiritualista. Eco se lupta fara încetare, de la început pâna la sfârsit, cu viziunea spirituala crestina, despre lume, viata si divinitate. El ataca fara menajamente pe Dante, Francisc d’Assisi, Toma d’Aquino, pe Ioan Evanghelistul; este adeptul lui antichrist si nu al lui Christ; deci rastoarna sensul apocalipsei. El nu-L tolereaza pe Dumnezeu, pentru ca el e adeptul unei legitati universale; el e revoltat contra Creatorului, deoarece nu admite conditia umana de creatura ci-l vrea pe om, orgoliosul atotputerniciei; de aceea el îl înlocuieste pe Dumnezeu cu eu-ul sau; el nu suporta taina existentei, ci o demasca precum o presupusa de el tiranie; în schimb el se vrea profetul pozitivist al lumii (ca August Comte); obsesia lui egalitara îl face adeptul unei topiri în omogenitatea uniformizanta universala de dupa moarte, cu alte cuvinte el e adeptul panteismului ce desfiinteaza omul ca personalitate si ca fiinta. Deci el nu crede în viata eterna a omului ca o împlinire si o desavârsire; nu crede nici în iad.

În acest fel, el nu mai vede un sens rational al omenirii; neaga adevarul, caci nu are criteriile adevarului si e incapabil sa sesizeze adevarul mistic; el nu vede armonia universala caci nu are legi prin care sa o cuprinda în stiinta pozitivista.

Umberto Eco nu vede natura în misterul ei, ci numai legile materialiste despre natura, la care a ajuns stiinta. Eco e prizonierul ratiunii si e mutilata esenta mistica din el însusi; de aceea Eco îsi alege timpul medieval spre a-l desfiinta ca spiritualitate si-ii alege o manastire spre a-i rastalmaci sensul si valoarea. Eco e un anarhist si un nihilist; el mai face si grosolana eroare de a atribui spiritualitatii crestine dezastrul crizei pozitivist-progresiste-tehniciste, ce culmineaza în cataclismul nuclear.

Eco nu sesizeaza ca evolutia civilizatiei moderne, ce a dus la criza ce o traim, nu se afla în spiritualitatea crestina, ci invers, în desacralizarea lumii, în obsesia materialista, senzorialismul libertin si tirania inumana, în explozia tehnicii ce e gata sa nimiceasca lumea. Eco se face trâmbitasul fortelor satanice ale apocalipsei; el nu da nicio speranta de mântuire a omenirii; se multumeste sa distruga misterul lumii. El acuza pe Abate de a fi tiran, criminal si ipocrit si arunca toate aceste infamii pe sacralitatea ce o reprezenta Abatele, deci învinuind-o pe ea de toate relele din lume, ori adevarul este ca numai ancorarea transcendentala a omului, si numai nazuinta sacra din om, îl poate apropia si identifica cu Adevarul, cu Dreptatea, cu Binele si cu Frumosul.

Eco propune un om fara Dumnezeu, un judecator prin legi, eliminând spiritul prin fapte, nesesizând intentiile; prin forme desconsiderând esentele, ori toate aceste sunt imperfecte prin natura lor si omul însusi este imperfect, deci Eco propune o justitie a unui om imperfect (ce nu se doreste perfect), prin legi imperfecte (ci refuza spiritul perfectiunii) si în acest mod el intra în cel mai cras relativism si nihilism, într-o dezordine totala.

Eco, refuzând ordinea increata, prestabilita de Creatorul lumii, se face prizonierul ordinii naturii imperfecte; acuzându-L pe Dumnezeu a fi tiran, el ajunge tiranul lumii. Ca orice pozitivist si rationalist, el ar dori ca absolutul sa fie în slujba lui si sa-l faca stapân al vietii. De aceea striveste absolutul din divinitate.

Eco este ateul ce crede într-o mecanica universala mintea lui Eco e materializata, sperantele eshatologice ale lui Eco sunt în nefiinta.

Asa-mi apare Eco din Numele Trandafirului.

El reuseste sa descifreze semne în univers, dar nu are capacitatea spirituala de a sesiza nici legatura misterioasa între ele si nici originea lor transcendentala. Eco e pamânt fara cer, e ratiune fara sentiment, e materie fara spirit, e om fara Dumnezeu.

Pretinsa obiectivitate rationala-pozitiva-materiala-logica este, de fapt, claustrarea spiritului în relativism si eroare subiectiva. Unica obiectivitate omeneasca posibila este în aspiratia sacra si trairea sacra. Nu eu, ci Dumnezeu traieste în mine, spunea Sfântul Apostol Pavel, dar traind Dumnezeu în om, omul capata stiinta tainei ontologice ce structureaza lumea noastra tainica, mirifica si splendida.

De aceea e minunat sa te simti ca existi si traiesti în Dumnezeu, atunci ai deschis orizontul universalitatii si perspectiva eternitatii, atunci si numai atunci ai clar viziunea adevarului în lume. În masura în care omul se purifica se spiritualizeaza si se transfigureaza, el este capabil de cunoastere, armonie si desavârsire. Dumnezeu este realitatea absoluta ce poate da omului sensul absolut al vietii sale. Omul crestin este omul total, întreg si deplin. Trebuie sa intram în ordinea ontologica, nealterata a lumii; imperfectiunea noastra este conditia libertatii noastre, dar este si necesara o smerenie a conditiei umane. Suntem oameni numai prin Dumnezeu.

Eco este dispersare. Cartea lui merita a fi citita numai pentru a suscita interesul pentru ceea ce combate el: Dante, Francisc de Assisi, Toma d’Aquino, Apocalipsa, Biblia, Iisus.

Cine-l citeste fara a cunoaste cultura crestina, risca sa fie rau informat si rau orientat.



Sursa:
 Evenimentul Zilei

                                                                                 Zadkielix alias D.M

vineri, 9 aprilie 2010

Ahmadinejad- Obama vorbeşte "limbajul bombelor şi al gloanţelor"

   Necredinciosii nu se lasa! Mai mult, ei sunt in atentia publica, lansand fel de fel de vorbe!
 Asemenea le-a realizat si unul din cel mai controversati lideri ai acestei lumi.

Preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad şi-a continuat tirul verbal la adresa SUA şi a susţinut că omologul său de la Washington vorbeşte "limba bombelor şi a gloanţelor".


"Obama vorbeşte cu oamenii în limbajul bombelor şi al gloanţelor. Ei au ucis peste 300.000 de persoane în Afganistan şi Irak," declara Ahmadinejad, citat de agenţia Fars.






"Aceste acţiuni sunt contrare învăţăturilor Domnului" .



Comentariile acestuia vin la o zi după ce l-a avertizat pe Barack Obama cu un răspuns dur, după ce a atacat noua politica nucleară a Washingtonului.



"Fiţi atenţi. Dacă păşiţi pe calea lui Bush, răspunsul naţiunii va fi acelaşi dureros şi răsunător precum a dat poporul lui Bush", sublinia acesta.



"Politicienii materialişti americani, oricând sunt învinşi de logică, pun imediat degetul pe trăgaci precum cowboy. Domnule Obama, sunteţi nou în politică. Aşteptaţi până vi se se usucă transpiraţia şi să căpătaţi experienţă. Aveţi atenţie să nu citiţi orice ziar pus în faţă sau să repetaţi o declaraţie recomandată," cerea Ahmadinejad.



"(Oficiali americani) mai mari decât tine, mai răi decât din tine, nu au putut face niciun lucru, darămite tu."



Statele Unite au dezvăluit noi limitări ale arsenalului nuclear naţional, anunţând că se vor folosi arme atomice în "circumstanţe extreme" şi nu va ataca statele non-nucleare.



În cadrul unei schimbări politice, SUA a anunţat pentru prima dată că ţările fără arme atomice ce se supun obligaţiilor tratatului de nonproliferare nu trebuie să se teamă de un atac nuclear al SUA.



Dar Obama a avertizat că s-ar putea face excepţii pentru "outsideri" precum Iran sau Coreea de Nord .



Preşedintele iranian a mai declarat că nu va cerşi puterilor mondiale să nu lovească republica islamică cu alt set de sancţiuni ONU.



"Când duşmanul spune că noi dorim să impunem sancţiuni asupra voastră, noi ar trebui să spunem să continue. Desigur că nu ne plac sancţiunile....dar când vorbesc de ele, nu vom cerşi să nu le pună".


Sursa: Antena3.ro

joi, 8 aprilie 2010

Apel la rugaciune pentru Parintele Justin Parvu

(Preluat de la Apologeticum)


http://ciprianvoicila.blogspot.com/2010/04/obstea-manastirii-petru-voda-apel-la.html

 



Mul­tumita rugaci­u­nilor cred­in­ciosilor, starea Par­in­telui Iustin este mult mai buna. Astazi, 7 Aprilie 2010, este deja a doua zi cind nu mai are oscilatii de tem­per­atura si medicii con­firma ca reac­tioneaza foarte bine la med­ica­tia pe care i-au prescris-o. Cu aju­torul lui Dum­nezeu, in citeva zile Par­in­tele Iustin se va intoarce din nou acasa, asa cum a promis. Tex­tul de mai jos este alca­tuit de par­in­tii din man­a­s­tire pen­tru cred­in­ciosii care intre­aba ce poate face fiecare din noi pen­tru a ajuta in sit­u­a­tia de fata.






Iubiti ucenici ai Par­in­telui Justin Parvu,






Cu totii sun­tem ingri­jo­rati de starea sanatatii Par­in­telui nos­tru iubit. Stim ca sunt multe per­soane in intreaga tara sau in afara gran­itelor care ar vrea sa faca ceva sa-l ajute. S-ar cuveni deci sa facem si noi o mica jertfa pen­tru dan­sul asa cum si el o viata intreaga s-a jert­fit pen­tru nea­mul nos­tru romanesc si pen­tru fiecare din­tre noi in parte.






Cre­dem cu toata convin­gerea in cuvin­tele Man­tu­itoru­lui redate de Sfan­tul Apos­tol si Evanghe­list Matei in cap. 18: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de la Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor (Matei 18, 19–20).






Pen­tru aceea sa ne invoim si noi sa facem o mica rugaci­une cu totii pen­tru sanatatea sufleteasca si tru­peasca a Par­in­telui nos­tru Justin. Sa ne intal­nim cu totii in rugaci­une, indifer­ent de locul unde ne aflam si sa cerem mila lui Dum­nezeu. Intal­nirea aceasta, in duh, ne-am gan­dit sa o facem in fiecare zi la ora 2100(ora Bucurestiu­lui), citind primul Par­a­clis al Maicii Dom­nu­lui, iar la sfar­sit sa adaugam si rugaci­unea de intelegere de mai jos:






Doamne Iis­use Hris­toase, Fiul lui Dum­nezeu, Tu ai spus cu preacin­sti­tele Tale buze: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschim­bate sunt cuvin­tele Tale, Doamne, fara de mar­gini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.






Pen­tru rugaci­u­nile Preacu­ratei Maicii Tale si ale tuturor Sfin­tilor, Bunule, nu trece cu ved­erea rugaci­u­nile robilor Tai, pe care dupa porunca Ta le facem pen­tru Par­in­tele Justin, ci le plineste pe ele, daruindu-i sanatate, man­tuire si indelun­gare de zile.






Iar cine vrea sa mai adauge si alte rugaci­uni sa nu pregete. Fiecare sa se roage dupa put­erea si dragostea sa, si dupa tim­pul ce-l are la dis­poz­i­tie: unul 5 minute, altul 15, altul o ora, iar altul chiar si un minut.






Obstea Man­a­s­tirii Petru Voda, Mier­curea Lumi­nata, 7 aprilie 2010






Despre rugaci­une






Toate cuvin­tele Sfin­tei Scrip­turi sunt patrun­zatoare in suflet, dar cu deosebita simtire eu inte­leg cuvin­tele spuse de Man­tu­itorul: Unde sunt doi sau trei adunati in numele meu, acolo sunt si Eu in mijlo­cul lor (Matei 18, 20).






Exista o fru­moasa rugaci­une, o rugaci­une adanc patrun­za­toare, aparuta dupa cat se pare in seco­lul XVI, dar care nu este intro­dusa in nici un Ceaslov, in popor se mai numeste Rugaci­une de intelegere.






Exista mai multe predanii despre alca­tuirea aces­tei rugaci­uni, dar eu cred ca aceasta rugaci­une se afla in sufletele mul­tor drept­cred­in­ciosi crestini.






Cuvin­tele esen­tiale sunt luate din Sfanta Evanghelie.






De reg­ula, la vreme de necazuri, mai multi drept cred­in­ciosi se inte­leg sa citeasca in ace­lasi timp aceasta rugaci­une catre Dom­nul pen­tru vin­de­carea unui bol­nav, ca sa Se milostiveasca de cel cazut in pacat, pen­tru scaparea ostasilor care lupta sau pen­tru slobozirea celor intemnitati.






Cei care s-au invoit sa se roage ast­fel se pot afla in diferite orase sau case, dar rugaci­unea o citesc toti in ace­lasi timp, dimineata, ziua sau seara.






Multi stiu aceasta rugaci­une, dar eu o voi citi:






Doamne Iis­use Hris­toase, Fiul lui Dum­nezeu, Tu ai spus cu preacin­sti­tele Tale buze: Daca doi din­tre voi se vor invoi pe pamant in priv­inta unui lucru pe care il vor cere, se va da lor de catre Tatal Meu, Care este in ceruri. Ca unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Neschim­bate sunt cuvin­tele Tale, Doamne, fara de mar­gini esti in iubirea Ta fata de oameni, iar milostivirea Ta nu are sfarsit.






Noi, robii Tai (numele celor care se roaga), con­form intelegerii ne rugam pen­tru robii Tai (numele celor din sufer­inta, sau pen­tru inlat­u­rarea unei neno­rociri) pe care ajuta-i, Doamne.






Par­in­tele Arse­nie, Acuzatul «ZEK-18376», Un Sfant in lagarele comu­niste,






Ed. Egu­menita, 2009, pp. 430–431
 
  Dumnezeului nostru Slava si Cinste acum si pururea si-n vecii vecilor, Amin!!!
 
                                                                                                                         Zadkielix alias D.M

miercuri, 7 aprilie 2010

O cugetare din vremuri imemoriale

...Sa nu te supui etichetelor, sa nu te impovarezi cu planuri marete, sa nu crezi ca toate fraiele sunt in mainile tale, sa nu te lasi subjugat de stiinta. Intelege infinitul si cutreiera fara urma...

 Un pic de istorie...
  Cu peste doua milenii in urma, filosoful chinez Chuang Tzu completa viziunea despre Tao a maestrului sau Lao Tze. Cartea lui Chuang Tzu, alaturi de Tao te king (Cartea despre Tao si virtutiile sale) combat zbuciumata epoca a razboaielor si readuc in vedere calea catre uniunea Cerului cu Pamantul. Tao este ordinea fundamentala si sensul universului, este deopotriva, dinamica si forta vitala a tuturor fiintelor, dar si sursa a tot ce exista. Tao este echivalentul lui Dumnezeu in gandirea asiatica, Regasim conceptul Do la niponi, Dao la vietnamezi...
 Ca memento, am invocat acest moment istoric!
 Oare AM INTELES VREODATA?
 Am aplicat? Sau ne inconjuram de acea "placuta" indiferentza ce ne caracterizeaza mai mereu?
 Sau suntem fara nici o viziune?
 Au trecut Sfintele Sarbatori ale Pastilor , dar oare ne-am facut mai buni? Ne-am intors catre Stapanul si Dumnezeul mai indreptati?
 Raman cu intrebari si, am considerat sa postez aceste cuvinte ce nu fac decat conste si intregesc acest peisaj, aceasta illo tempore ce ne invaluie!


 Ganduri alese si chiar va invit sa ma comentati, sa interveniti!

                                                               Zadkielix


Messi- Arsenal 4-1




De mult timp n-am mai auzit să se vorbească despre un fotbalist cu atîta entuziasm ca despre Messi după meciul de aseară dintre Barcelona lu Arsenal. Toţi cei cu care am stat azi de vorbă, indiferent de subiectul de la care porneam ajungeau la golurile şi la driblingurile lui.




Ce fotbal joacă şi cît fotbal ştie argentinianul acesta! Nu că a băgat aseară patru goluri, ci cum le-a dat, Dumnezeule! Am impresia ca i-a înţepenit pe fundaşii de la Arsenal cînd intra în dribiling printre ei. Dacă i-a respins portarul mingea cu mîna, la ultimul gol l-a executat printre picioare. Am numărat la o fază, şase apărători pe care i-a depăşit în dribling, cu o viteză neverosimilă a fentei. Ştie să anticipeze lucrurile şi se demarcă exact cînd trebuie, lăsîndu-l să vorbească singur pe fundaşul care îl păzeşte. Nu face mişcări în plus la preluare, şutează parcă fără efort şi are un zîmbet de băiat inteligent cu care îşi descumpăneşte adversarii care îl atacă încruntaţi.....

    Frumos fotbal si mare caracter are acest argentinian!

                                     Zadkielix alias D.M
                                                                                

marți, 6 aprilie 2010

S-a descoperit gena imbatranirii

Oamenii de stiinta britanici au descifrat secretele unei gene responsabile de imbatranirea organismului, imunitate si rezistenta la boli, in urma unui experiment realizat pe viermi de laborator. Gena, denumita DAF-16, se regaseste in organismul a numeroase specii de animale, dar si in organismul uman, precizeaza un studiu publicat in Public Library of Sciences, preluat de Reuters. Cercetatorii spera ca noile descoperiri vor deschide calea catre dezvoltarea unor metode eficiente, care sa ajute la incetinirea procesului de imbatranire.


“Am vrut sa descifram modul in care procesul natural de imbatranire este guvernat de gene, si modul in care aceste gene influenteaza alte activitati ale organismului, precum imunitatea”, a spus coordonatorul studiului, Robin May, de la Universitatea Birmingham.


La nivel mondial, populatia trece printr-un proces accelerat de imbatranire, situatie care reprezinta o provocare majora pentru sistemele sociale si medicale. Un studiu realizat de specialistii danezi la sfarsitul anului trecut a aratat ca jumatate din copiii nascuti in aceasta perioada, in statele dezvoltate, vor trai sa isi aniverseze centenarul.

In acest context, oamenii de stiinta se straduiesc sa creeze noi medicamente, cu ajutorul carora oamenii sa se poata mentine sanatosi cat mai mult timp. “Ceea ce am descoperit este ca rezistenta in fata bolilor si imbatranirea merg mana in mana”, a precizat May.

Echipa de cercetatori a comparat longevitatea, rezistenta la stres si imunitatea a patru specii de viermi. De asemenea, ei au analizat si modul in care prezenta genei DAF-16 se manifesta la fiecare din cele patru specii, si au constatat ca exista unele diferente. Ei au remarcat ca aceste diferente sunt direct asociate celor trei parametri urmariti. Astfel, cu cat in organism se regaseste o cantitate mai mare de astfel de gene, cu atat durata vietii, rezistenta in fata unor boli si imunitatea cresc.

May a explicat ca DAF-16 a fost activa in majoritatea celulelor din organism si a actionat intr-un mod asemanator unui grup de gene umane, denumit FOXO, despre care oamenii de stiinta cred ca joaca un rol important in procesul de imbatranire.

 Sursa
 http://hotnews.ro/

                                                                                                             Zadkielix alias D.M