Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul VI) -Despre fractali

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul VI)

                        Despre fractali

 In acest episod o sa incerc sa am o abordare  mult mai “relaxata” deoarece domeniul, sfera de influenta a cee ace voi incerca sao prezint o reprezinta fractalii.

Dar, pentru inceput sa defines ceea cereprezinta propriu-zis.

Un fractal este "o figură geometrică fragmentată sau frântă care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin aproximativ) o copie miniaturală a întregului". Termenul a fost introdus de Benoît Mandelbrot în 1975 și este derivat din latinescul fractus, însemnând "spart" sau "fracturat".

Fractalul, ca obiect geometric, are în general următoarele caracteristici:

• Are o structură fină la scări arbitrar de mici.
• Este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradițional.
• Este autosimilar (măcar aproximativ sau stochastic).
• Are dimensiunea Hausdorff mai mare decât dimensiunea topologică (deși această cerință nu este îndeplinită de curbele Hilbert).
• Are o definiție simplă și recursivă.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii au încercat să-și explice anumite fenomene, prin intermediul unor modele, care la început au fost simpliste, dar aproximând natura. Odată cu evoluția științei, modelele devin tot mai complexe și se apropie tot mai mult de fenomenele reale observate. Astfel, geometria clasică, euclidiană, lucrează cu figuri geometrice simple. Apariția geometriilor neeuclidiene (ai căror fondatori au fost Lobacevski și Bolyai) a condus la o reconsiderare a vechilor teorii.

Matematica din spatele fractalilor a apărut în secolul XVII, când filosoful Gottfried Leibniz a considerat autosimilaritatea recursivă (deși greșise gândindu-se că numai liniile drepte sunt autosimilare în acest sens).

Deoarece par identici la orice nivel de magnificare, fractalii sunt de obicei considerați ca fiind infinit complecși (în termeni informali). Printre obiectele naturale care aproximează fractalii până la un anumit nivel se numără norii, lanțurile montane, arcele de fulger, liniile de coastă și fulgii de zăpadă. Totuși, nu toate obiectele autosimilare sunt fractali—de exemplu, linia reală (o linie dreaptă euclidiană ) este autosimilară, dar nu îndeplinește celelalte caracteristici.

Fractali aproximativi sunt ușor de observat în natură. Aceste obiecte afișează o structură auto-similară la o scară mare, dar finită. Exemplele includ norii, fulgii de zăpadă, cristalele, lanțurile montane, fulgerele, rețelele de râuri, conopida sau broccoli și sistemul de vase sanguine și vase pulmonare.

Un fractal ferigă obţinut printr-un sistem de funcţii iterateArborii și ferigile sunt fractali naturali și pot fi modelați pe calculator folosind un algoritm recursiv. Natura recursivă este evidentă în aceste exemple — o ramură a unui arbore sau o frunză a unei ferigi este o copie în miniatură a întregului: nu identice, dar similare.

În 1999, s-a demonstrat despre anumite forme de fractali auto-similari că au o proprietate de "frequency invariance" — aceleași proprietăți electromagnetice indiferent de frecvență — din Ecuațiile lui Maxwell.

Tipare de fractali au fost descoperite în picturile artistului american Jackson Pollock. Deși picturile lui Pollock par a fi doar stropi haotici, analiza computerizată a descoperit tipare de fractali în opera sa.

Fractalii sunt de asemenea predominanți în arta și arhitectura africană. Casele circulare apar în cercuri de cercuri, casele dreptunghiulare în dreptunghiuri de dreptunghiuri și așa mai departe. Astfel de tipare se găsesc și în textile și sculpturile africane, precum și în părul împletit în codițe

Astfel,in ziua de azi fractalii generati de computer sunt intalniti peste tot. De la fractal art la articole in cele mai serioase reviste de fizica, interesul pentru aceste structuri neobisnuite este in crestere. Unele dintre aceste forme exista numai in spatii geometrice abstracte, unele exista in natura (brocoli, copaci, corali) iar altele sunt folosite pentru a modela fenomene complexe cum sunt formarea norilor sau modul de functionare al retelei de vase capilare.

                            Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai 

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul V)

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul V)

Deoarece atât de multe aspecte legate de muzica nu sunt măsurabile din punct de vedere fizic, dar sunt usor sesizabile din punct de vedere sonor, high end-a elaborat propriile sale metodologii pentru determinarea opiniilor cu caracter informativ ,cu privire la exactitatea componentelor audio. Ca urmare domnul Harry Pearson-un teoretician american (cat si unul dintre “parintii fondatori” a industriei DJ-ilor) solicită această metodologie “de observare”. O evaluare subiectiva ar implica o persoana ce are posibilitatea de a asculta o componentă într-un mediu necontrolat, pentru o perioadă nedeterminată de timp, apoi , tot asa de a descrie acel sunet. Evaluatorul poate să fie, totuşi prioritatea dată (sau dimpotriva) , o anumită marcă de unitate în cadrul acestei insolite testari; ascultarea lui poate fi modificată de starea de spirit sau de alte fenomene psihologice; el poate să nu fie familiarizat cu sunet muzicii live, poate exista o interacţiune neobişnuita cu restul sistemului sau unitar. Un obiectiv  metodologic este oarecum ambiguu sau lipsit de relevanţă in a fifost descris folosind măsurători fizice “clasice” în general.

Metodologia observaţionala foloseste rigoarea scolii obiective şi a aparatelor de şcoală subiective- urechea / creierul, cele mai sensibile dispositive existente  pentru evaluarea sunetului.

O agendă tipica pentru evaluarea acestor observaţii include urmatoarele aspecte: o multitudine de independente, evaluari izolate, care sunt foarte familiare cu sunetele produse de muzica live, concomitent dublata de arsenalul de componente de receptare (inregistrare/redare/masterizare) ce trebuie solicitat . Trebuie avut in atentie si dezvoltarea diferitelr sisteme cat şi mediile (acustice/non-acustice) în care se evalueaza de la emitator la  receptor pornind de la simpla, banala  unitate. Astfel, in 50 de ani de ceretari, de experimenari s-a dovdit faptul ca o perioadă suficient de lungă de timp petrecuta la unitatea de ascultare reprezinta absolutul, astfel încât “coloratiile” subtile pot fi de domeniul trecutului sau dimpotriva sesizabile,evidente.

Motivul pentru aceste inedite sar si necesare teste nu sunt cele folosite de vreo comunitate stiintifica ci se datorează faptului că grija pentru fenomenul muzical, pentru calitate este un parametru ce se doreste a fi respectat.

De aceea este alocat timp suficient tuturor inginerilor de sunet, astfel incat produsul final finit să fie scutit de  orice fel de crestere a nivelului de stress determinat de aceste teste, ce ar împiedica ascultarea relaxata sau “degajarea” unor anumite secvente pline de distorsiuni. Rezultatul unei astfel de evaluari este aproape întotdeauna un consens în rândul evaluatorilor cu privire la caracterul fonic al acestora .

De o importanţă extremă pentru acurateţe a reproducerii muzicale, precum şi evaluarea pe care aceasta reproducere o solicita este acurateţea înregistrărilor performa(n)te  prin intermediul sistemului de redare.

Realitatea virtuala mentionata mai devreme, nu este la fel de probabil să apară cu înregistrări inferioare. Deoarece sunt proiectate pentru a rezolva cât mai multe informaţii posibile, în mod corect, de la o înregistrare la alta, un sistem precis va lasa o informatie corecta.

La fel ca cele mai multe unităţi de High End ce sunt construite cu ideea că cel puţin cantitatea circuitului de piese de cea mai inalta calitate va duce la cea mai mică denaturare a semnalului muzical -(deoarece fiecare lucru ce trece prin ea va denatura într-un fel, nici un dispozitiv electronic nefiind perfect )-înregistrările cel mai de succes sunt realizate cu un minim de prelucrare a semnalului, efecte, sau circuitele care ar modifica semnalul muzical fiind captate de calitatea microfoanelor. Interesant ramane si aspectul care se leaga de procesul de înregistrare ce a creat cele mai multe neînţelegeri între “specialisti ,”sfârşitul ridicat al oricarui sistem audio mainstream fiind  o garantie în ceea ce priveşte temeinicia oricarei înregistrari digitale audio.

Pentru a înţelege meritele şi eşecurile de înregistrare digitală, se va lua în considerare aspectele ce include notiunea de fractali de muzică (care sunt cel mai greu de înregistrat şi reprodus), precum şi modul în care acestea sunt evidente auditiv.

   Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai 

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul IV)

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul IV)

În plus, unele sisteme fiabile de muzica de reproducere sunt mult mai accesibile publicului decât sistemele ce includ realitatea virtuală. Cu toate acestea, pentru o varietate, din anumite motive, aceasta mare stiinta de prelucrare- (de redare fidela a sunetului , al “circulaţiei” sitemelor audio) -rămâne un fenomen in continua dezvoltare şi este de asemeni destul de controversat.

 Un motiv audio “High End” (care nu este neaparat highpriced) nu poate avea acea cota, acel “prize”, deoarece nu are acel impact atat de dorit ,în masa din simplu motiv ca toate cunostintele si preferintele consumatorilor de muzica variaza in functie de trend.

Scopul nobil, inalt, caracteristicile ce vizeaza aparatura si în general, lipsa de confort sunt unele din motive ce atarna in balanta, atunci cand consumatorul, melomanul sau iubitorul de muzica are posibilitatea de a-si achizitiona un sistem audio.

Bineinteles, deoarece conditiile acestea  mai sus enumerate sunt necesare pentru redarea la parametrii optimi a oricarui fel de muzică , pretul oricarui produs poate deveni un obstacol.

“Puterea banului” va decide in proportie de 90 la suta cum anume ar putea fi senzatiile auditive, totul reflectandu-se in cheltuielile sau in imbunatatirle performanţei produsului achizitionat. Mulţi oameni sunt de asemenea reticenţi în a -si lua timp şi astfel energia necesara pentru a se educa, de la sine despre muzică şi tehnicile de ascultare. Mai mult decat atat, acest lucru se aseamana a fi asemeni unui element de scăzută prioritate pentru ei.

Principalul obstacol pentru a fi acceptat are de a face cu  valabilitatea de tip “ştiinţific” din punct de vedere al cerinţelor sale. Întemeierea acestora sau “fiinţarea” de tip ştiinţific nu a fost încă proiectata de vreo modalitate a sistemelor de măsurare , de capacitate sau  de a reda tot conţinutul emoţional al unui spectacol, de exemplu.

Măsurătorile folosite de industria de mainstream audio dezvăluie cumulul de distorsiuni diferite (tehnice, cat si cele anti-muzicale), zgomotul cat şi distorsiunile tuturor frecvenţelor de răspuns. Aceste teste au fost utilizate până dupa inceputul anilor 1960, atunci când denaturarea şi prelucrarea “produselor” ce includeau si zgomotul au fost reductibile pana la nimic!

In aceste conditii se explica faptul ca şi aceste sisteme au realizat maximul  posibil si totodata nu au evidenţiat nici o distorisune a vreunei frecvenţe măsurabile.

Un fapt demn de remracat a  fost tendinta ehnicienilor de a se autodepasi constant.Astfel se explica trecerea la diferite forme de analiză pentru a se îmbunătăţi echipamentul audio si de a încerca să se reducă aceste distorsiuni în continuare, în timp ce îmbunătăţirea preciziei a evoluat odata cu aparitia anilor 1990-2000.

 În timp ce măsurătorile noi au fost primate cu entuziasm încă de la început, în contextul dezvoltarii tehnologiei sunetul a devenit o resursa cu adevarat vitala.

                     Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai 

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

                 

   Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

                 

  In conditiile enuntate in precedentele episoade, totul poate capata substanta deoarece materiauzuala- sunetul nu poate fi “tras” in orice fel de conditii, si mai ales atunci când poate fi denaturat, deoarece totul se întâmplă în timpul reproducerii. Deşi s-ar putea să se acorde o atenţie speciala evenimentului acustic la un eveniment pe viu, pentru a  se vorbi despre conceptul de  soundstage intr- o sala speciala, ar fi lipsită de sens, deoarece nu este un parametru alterabil  în acest context.

  ”Imagine” este un termen care se referă la plasarea de imagini individuale sonore în cadrul sunetului prelucrat pe scena- “soundstage”. Inexactităţile apar atunci când instrumentele  pot fi plasate aleatoriu prin mai multe siruri,  împreună lateral sau în adâncime, ori în cazul în care sunt prea dispersate, lăsându-se găuri, spatii mari intre ele si pupitrul de comandă. Altcumva “imagine” nu poate avea claritatea asteptata si poate rătăci sau fi în derivă în cazul în care ar trebui să se menţină stabillitatea plasarii corecte a instrumentelor.

   ”Balanţa tonala” este un aspect foarte important al reproducerii muzicii, referindu-se la un accent sau la mai multe portiuni  in care accentul se pune tocmai pe spectrul de frecvenţă.

    Sunt recunoscute ca fiind anomalii tipice tonale toate interferentele, distorsiunile ce includ grosime, sau lipsa frecventelor “groase”, a celor de bas sau chiar şi mai mici, de energie din gama medie. In aceasta sfera intra si alte “efecte” ca acesta ce vizeaza “nazalitatea,-o colorare a spectrului timbral de gama medie, ceea ce determina cântăreţii vocali sa poata fi asemanati sau chiarprodusul final sa semene ca şi cum ar avea o răceală uşoară. Un alt exemplu clasic este cel al schimbarii timbrale in cazul instrumentelor de suflat – de exemplu nimic nu se poate opune timbrului clarinetilor sa sune leit ca cel al oboaielor.

Din punct de vedere tehnic, efectul luminozitatii al frecvenţelor înalte, face ca sunetul muzicii redat sa fie- în mod evident electronic, cu o acuratete si fidelitate de inalt standard. Ducand ideea mai departe,echilibrul tonal, în special în gama medie (în cazul în care se produce “energia” din punct de vedere muzical) este atât de importanta deoarece  identitatea instrumentala – sau asa-zisa semnătura a oricarui instrument poate fi atât de grav afectata de “coloratiile” tonale.

   Sistemele acestui portret al dinamicii sau modificările în intensitate sunt de asemenea de o importanţă capitală pentru o reproducere de calitate. O simfonie de Mahler, de exemplu, are pasaje extrem de liniştite dar şi pasaje de o emfază absolută; în cazul în care un sistem de compresie ar fi extrem de silentios , tot ansamblul ar suferi si implicit denaturarea ar conta in alte eventuale masterizari mai mult sau mai putin înţelepte ce ar interveni. Astfel se explica cum anume, în timpul redarii extreme din punct de vedere al volumului, o mare parte a impactului performantei este eminamente pierdut.

Pe o scară mai mică, vibrato-ul şi  tehnica de respiraţie al fiecarui isolist sau modul de economisire a coloanei de aer al vreunui instrument de suflat  poate fi estompată în cazul în care sistemul este în incapacitate de a rezolva astfel de modificări la nivel de minut.   

 Caracteristicile tranzitorii ce pot lua usor o forma de degradare au un numitor comun si se referă respective la viteza de creştere a volumului maxim sau la viteza cu care se estompează in tăcere orice pasaj. De exemplu, o “cursă” a oricarui instrument de percutie- de tambur are un atac foarte ascutit tranzitoriu şi e foarte distinct, iar tocmai acest lucru usureaza munca tehnicianului de sunet in procesul redarii fidele si despartirii sunetului de zgmot.

 Un sistem poate fi caracterizat la fel de rapid sau lent, la fel de moale sau de tare, in functie de caracteristicile sale tranzitorii. Mai mult, ritmul şi simtul ritmic dintr-o bucată muzicala poate fi afectat de inexactităţile tranzitorii.

   ”Dimensionalitatea” şi “palpabilitatea” sunt unele dintre cele mai dificile aspecte de a reproduce, dar sunt, desigur luate in seama pentru a aprecia la justa valoare atunci cand se asculta muzica live.. Acestea se referă la sensul că imaginile instrumentale create au o “grosime” ca a oricarui “organism” – care se poate palpa “Muzicalitatea” este de asemenea, un aspect dificil atat de redat cat si de explicat deoarece gusturile, stilurile si preferintele sunt dintre cele mai variate. Totusi, pentru a obţine un rezultat multumitor trebuie ca aceasta importanta caracteristica sa fie de-a dreptul imbatabila, fără îndoială, cel mai important ramanand prestatia artistului. Un sistem “muzical” este unul care nu denaturează sau diminueaza impactul emoţional, conexiunile sau nuantele oricarui spectacol. Un sistem care exceleaza la minimizarea distorsiunilor de mai sus, dar care pretinde ca ar fi inscris in sfera muzical aar fi probabil, mai puţin convingătoar şi realist la oricare iubitor de muzică decât un ansamblu tehnologizat, HD sau HDD.

Luate împreună, reproducerea exactă a aspectelor de mai sus,  a rezultatelor ce expun ansamblul pune ca aceasta muzică sa fie într-o fonetică a unei “realitati virtuale”, care este mult mai realista decât oricare realitate virtuala responsabila in a reda din punct de vedere acustic , la filigran totul!

                        Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai

Interesant sau bizar?

Interesant sau bizar?

Ce efect bizar are culoarea roşie asupra omului?

           

Este dovedit stiintific inca un lucru ce tine cont de importanta cromaticii asupra organismului uman.

Culoarea roşie afectează perceperea timpului, dar efectul se manifestă mult mai pregnant în cazul bărbaţilor decât al femeilor, arată un studiu recent realizat în Japonia.

Publicat în Scientific Reports, studiul cercetătorilor japonezi de la Institutul de Cercetări asupra Primatelor, din cadrul Universităţii din Tokio, a avut în vedere 37 de bărbaţi şi tot atâtea femei, cărora le-au fost arătate ecrane de monitor colorate în roşu sau albastru pentru durate variabile de timp (400, 504, 635, 800, 1008, 1270 sau 1600 milisecunde) şi li s-a cerut să spună dacă durata persistenţei culorii pe ecran era mai aproape de 400 sau de 1600 de milisecunde. 

Bărbaţii, au constatat cercetătorii, tindeau să supraestimeze durata cât persista ecranul roşu. Aceste efect a fost observat la 76% dintre bărbaţi şi numai 43% dintre femei. 

Cercetătorii spun că rezultatele se potrivesc cu cele ale altor studii, ce arătau că roşul determină o amplificare a stării de excitare, în măsură mult mai mare decât albastrul, iar acest fenomen ar putea „grăbi” ceasul intern al organismului, ducând la supraestimarea timpului cât persistă culoarea roşie pe ecran.

Explicaţia dată de cercetători ţine de psihologia evolutivă: roşul semnifică, la multe specii de primate, furia, agresivitatea, dominanţa şi, din cauză că, la multe primate, masculii sunt programaţi biologic să concureze pentru statut în cadrul grupului, pentru teritoriu şi parteneri de împerechere, aceste animale au o sensibilitate sporită la culoarea roşie.

Un interesant studiu din 2005 a arătat că, la Jocurile Olimpice care au avut loc la Atena în 2004, era mai probabil ca acei concurenţii de sex masculin care purtau echipament de culoare roşie să câştige în meciurile de box, taekwondo, lupte greco-romane şi lupte libere.

De asemenea,  roşul exercită o atracţie mai mare în sfera erotică: bărbaţii consideră mai atrăgătoare femeile îmbrăcate în roşu decât pe cele care poartă alte culori.

Cu toate acestea, cercetările asupra efectelor psihologice ale culorilor nu sunt foarte edificatoare, deocamdată, admit autorii studiului. Deşi culorile influenţează neîndoielnic modul în care percepem anumite aspecte ale lumii din jur, efectele lor depind foarte mult de context. 

Surse:

 Descopera.ro

http://www.realclearscience.com/

Zadkielix alias Prof. Dr. D M

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul II)

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul II)

    

Există o subcultura, deşi, care nu ţine de muzică şi de reproducerea sa destul de serioasa – şi literala, prin faptul că încearcă să reproducă evenimentul muzical nu ar trebui ignorata. Membrii acestui grup sunt adesea denumiti “audiofili”, melomani.

  Dar acesta este un termen impropriu, termenul implică o preocupare cu accesoriile de reproducere, mai degrabă decât evenimentul muzical în sine; ele se referă la ei înşişi ca iubitori de muzică sau ce tin de anumite “trucuri” — cineva care doreste sa se adapteze sistemului poseda multa răbdare în scopul de a extrage din ea cel mai mare grad de realism din punct de vedere muzical.

În scopul de a înţelege mai bine perspectiva optimizata se ia în considerare natura evenimentului muzical.

 Deşi alte si variate aspecte ar putea descrie un concert (sau reproducerea acestuia) în ceea ce priveşte modalitatile de notare a acestuia (melodie, armonie, ritm, instrumente – care sunt toate evidentiate si grafic), coerenţa ansamblului, şi manipularea emoţională cauzata de experienta se va extinde asemeni unei liste în mod considerabil.

Nu numai descrierile sunt evenimente cu sens categoric in aceasta enumerare de instrumente importante – cum ar fi vioara sau pianul-dar caracteristicile individuale ale instrumentelor sunt definitorii. De exemplu, dacă este o vioara Stradivari sau un Guarnieri  sau pianul e fabricat din lemn de trandafir sau mahon (lemn, fiecare are propria cutie de rezonanta) armonicele vor avea un spectru bogat.În plus, dimensiunea instrumentelor este un alt motiv de remarcat, şi astfel se explica cum anume pot apare modificările acestor variabile mai sus mentionate in functie si de “ornamentica” adica de dimensiunile – de “flori”, de spectrul estetic propriu-zis ce se extinde – cu schimbările dinamice ale muzicii.

Ca nu cumva să fie crezut că acest tip de ascultare critica este domeniul exclusiv de optimizare, sau că caracteristicile fonice prevalează asupra aprecierii performanţei, trebuie să se sublinieze faptul că tocmai emotiile celor ce iau parte la orice concert, la orice manifestare artistica amplifica senzatia de bine, de implinire a iubitorilor de muzică ce trebuie să acorde atenţie întregului spectru fonic şi a parametrilor muzicali.

  De asemenea, pentru că ascultarea critică este o tehnică de învăţat, O STARE EMINAMENTE competenţa, o data cu “ascultarea activa”, se poate integra în experienţa de ascultare aceasta conexiune emotionala cu evenimentul muzical propriu-zis.

 Când se asculta muzică reprodusa, cu toate acestea, tot ceea ce percepem cu simtul auzului nostru poate fi analizat de catre altcineva -invocand “procesul tehnologic inalt” la care suntem supusi.

De asemenea conform unor legi nescrise “ gusturile nu se discuta” nimic nu pare a fi mai “atractiv” decat impartasirea emotiilor, senzatiilor sau impresiilor vis-a vis de orice, cu precadere in acest domeniu extrem de subiectiv si profund marcat de impresia de moment.

Altfel spus, orice ascultător poate emite o parere critica prin faptul că se aşteaptă ca parametrii sau sfera sa cognitiva sa fie imbogatita de multele (putinele) sale experiente cultural-artistice în care este posibil să fie (sau nu) un reper, un model reprodus corect în forul sau interior, in sala de concert sau in camera lui de auditie.

Mai mult decât iluzia că muzicienii sunt în camera ori, el încearcă să fie auditiv transportatela concertul original sau site-ul de înregistrare.

Deşi criteriile utilizate pentru evaluarea echipamentelor de reproducere sunt numeroase, şi pentru a corela criteriile menţionate anterior, acestea sunt unificate sub o singura paradigmă: sunet absolut.

 Aşa cum Harry Pearson, editor al “Abso! Ute Sound” îl pune, capacitatea de a sesiza sunetul absolut este sunetul “live”, sau muzica neamplificata  (“rece”, “a capella”) care apare în spaţiul real ce poate avea multiple fatete.

 Aceasta este de fapt o punte de referinţă mai mult decat acceptabila numai pentru faptul ca , odata reproduse orice serie de sunete (pentru motive care ar trebui să fie evident amplificate- muzica nu are “inteles tainic” absolut, deoarece este de ajuns a fi reprodusă deja de dispozitive de amplificare), în continuare, aceasta implică faptul că reproducerea muzica nu este o chestiune de gust, doar una ce tine mai mult de Adevăr sau Mesaj.

Orice abatere de la “norma absoluta” în reproducerea muzicii a fost si este in continuare   considerată o variaţie sau chiar, mai dur spus o denaturare, deoarece variatia sau “denaturarea” nu apare cu valoare absolută, iar următoarele tipuri de varieri, “colorari” ale timbrului, precum şi aspectele legate de reproducerea sunetului sunt înţelese în contextul de reproducere propriu-zisa.

 Ca de exemplu, conceptul de “soundstaging”, care se referă la sistemele de capacitatea de a portretiza un plin acustic – se situeaza in limitele de înregistrare a sunetului şi a aerului cat şi ambianţa în termen de acurateţe în cele trei dimensiuni ce pot fi captate de dispozitivele IT cunoscute in prezent.

Acest lucru este efectiv un parametru care de foarte multe ori are oscilatii cu orice fel de sisteme de reproducere cunoscute,performante  dar este totodata o “variabila” oarecum constantă şi fidela,corecta la “evenimentul” de a reda live emotia momentului aristic

Desigur, aici subiectivitatea va lansa destul de multe subiecte de analizat, de comentat cu atenţie, insa în mod normal, inginerii de sunet sunt singurii in masura sa fie apreciati sau…detestati de catre cunoscatori.

 

Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul I)

 

  

Sfârşitul reproducerii muzicale este re-crearea unui eveniment muzical într-un alta dimensiune spatio-temporala decât locaţia pe care a avut loc. Înseamnă, în acest sens ca exista procesele de înregistrare (şi dispozitive), care stochează evenimente pentru a aminti mai târziu evenimentele stocate într-o nouă realitate fonetică care aproximează pe cele originale foarte îndeaproape.

 O mare parte din cultura populară contemporană, in ansamblul ei poarta aceasta marca de identificare. Cu toate acestea, pare a fi ignoranta de consumatorii ocazionali sau fideli ai fenomenului global muzical.

Fara a intra in detalii pot aminti idea conform careia această noţiune  tine de scopul unei redari stereo,deoarece in zilele noastre evenimentele muzicale originale sunt inmagazinate pentru a fi reproduce oricand.

Culturii contemporane, într-o mare măsură, ii cam lipseste aceasta “ capacitate” de a pretui evenimentele ce se tin “live” si pun accentual mai mult pe cele inregistrate deoarece dispozitivele actuale sunt din ce in ce mai performante.Plus de asta, expunerea la muzica cu prezenţa reală, ca si cele ce tin de viaţa cotidiană sta sub semnul unui dar important şi anume-de respiraţie!

Mergand pe aceasta linie pot dezvolta si o alta idee colaterala. De exemplu, este aproape la indemana oricui sa asocieze muzica cu jocul-notiuni abstracte dar si concrete,departe insa de orice referire filosofica.De aceea, creatorii de frumos nu pot refuza a priori tandem-ul cu valenta existentiala specific oricarui om ce confunda  jocul si proprietatile muzicii, mai bine zis proprietatile acusticii . De aceea, secolul al XXI-lea creeaza premisele unei dezvoltari in cascada a emotiilor si senzatiilor prin “instrumente”, prin gadget-uri adecvate in a reda într-un efort de comunicare sfera mai sus amintita in care muzica primeaza.

Insa, daca veti lua in considerare si amanuntul ce se vechiculeaza din cele mai vechi timpuri-“vorbirea articulate este cea mai ritmata muzica”, atunci veti intelege si rationamentul meu cu care am integrat aceste notiuni si in care cuvintele  au forta de a reda stari de emotie sau de a se apropia de partea sensibila, de suflet.

Sfârşitul “reproducerii muzicale” pentru mase are un scop bine intentionat. Principalul atu este de a furniza un ritm frenetic, asemanator celui ce tine de sala de fitness, de aerobic, pentru a distrage atenţia de la o plictiseala, de la starea de discomfort, de stress a celor ce există, sau pentru a oferi o ambianţă artificiala pentru a completa medii artificiale, în care de cele mai multe haosul, similar cu dezorganizarea sunt elemente esentiale.

 În loc de a judeca calitatea de reproducere prin observarea cât ar fi aceasta de strânsa, reproducerea aproximează originalul iar criteriile de a deveni eficace tin de sfera “tehnica” sau de  sistemul fiecaruia, de creşterea ego-ului (din cauza dimensiunii sau costurilor) sau cât de bine aceasta simbioza joc-muzica- fire efectuează aceste seturi de teste relevante.