Sfârşitul reproducerii muzicale este re-crearea unui eveniment muzical într-un alta dimensiune spatio-temporala decât locaţia pe care a avut loc. Înseamnă, în acest sens ca exista procesele de înregistrare (şi dispozitive), care stochează evenimente pentru a aminti mai târziu evenimentele stocate într-o nouă realitate fonetică care aproximează pe cele originale foarte îndeaproape.
O mare parte din cultura populară contemporană, in ansamblul ei poarta aceasta marca de identificare. Cu toate acestea, pare a fi ignoranta de consumatorii ocazionali sau fideli ai fenomenului global muzical.
Fara a intra in detalii pot aminti idea conform careia această noţiune tine de scopul unei redari stereo,deoarece in zilele noastre evenimentele muzicale originale sunt inmagazinate pentru a fi reproduce oricand.
Culturii contemporane, într-o mare măsură, ii cam lipseste aceasta “ capacitate” de a pretui evenimentele ce se tin “live” si pun accentual mai mult pe cele inregistrate deoarece dispozitivele actuale sunt din ce in ce mai performante.Plus de asta, expunerea la muzica cu prezenţa reală, ca si cele ce tin de viaţa cotidiană sta sub semnul unui dar important şi anume-de respiraţie!
Mergand pe aceasta linie pot dezvolta si o alta idee colaterala. De exemplu, este aproape la indemana oricui sa asocieze muzica cu jocul-notiuni abstracte dar si concrete,departe insa de orice referire filosofica.De aceea, creatorii de frumos nu pot refuza a priori tandem-ul cu valenta existentiala specific oricarui om ce confunda jocul si proprietatile muzicii, mai bine zis proprietatile acusticii . De aceea, secolul al XXI-lea creeaza premisele unei dezvoltari in cascada a emotiilor si senzatiilor prin “instrumente”, prin gadget-uri adecvate in a reda într-un efort de comunicare sfera mai sus amintita in care muzica primeaza.
Insa, daca veti lua in considerare si amanuntul ce se vechiculeaza din cele mai vechi timpuri-“vorbirea articulate este cea mai ritmata muzica”, atunci veti intelege si rationamentul meu cu care am integrat aceste notiuni si in care cuvintele au forta de a reda stari de emotie sau de a se apropia de partea sensibila, de suflet.
Sfârşitul “reproducerii muzicale” pentru mase are un scop bine intentionat. Principalul atu este de a furniza un ritm frenetic, asemanator celui ce tine de sala de fitness, de aerobic, pentru a distrage atenţia de la o plictiseala, de la starea de discomfort, de stress a celor ce există, sau pentru a oferi o ambianţă artificiala pentru a completa medii artificiale, în care de cele mai multe haosul, similar cu dezorganizarea sunt elemente esentiale.
În loc de a judeca calitatea de reproducere prin observarea cât ar fi aceasta de strânsa, reproducerea aproximează originalul iar criteriile de a deveni eficace tin de sfera “tehnica” sau de sistemul fiecaruia, de creşterea ego-ului (din cauza dimensiunii sau costurilor) sau cât de bine aceasta simbioza joc-muzica- fire efectuează aceste seturi de teste relevante.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu