Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

                 

   Despre conceptul de “reproducere fidela” in muzică (episodul III)

                 

  In conditiile enuntate in precedentele episoade, totul poate capata substanta deoarece materiauzuala- sunetul nu poate fi “tras” in orice fel de conditii, si mai ales atunci când poate fi denaturat, deoarece totul se întâmplă în timpul reproducerii. Deşi s-ar putea să se acorde o atenţie speciala evenimentului acustic la un eveniment pe viu, pentru a  se vorbi despre conceptul de  soundstage intr- o sala speciala, ar fi lipsită de sens, deoarece nu este un parametru alterabil  în acest context.

  ”Imagine” este un termen care se referă la plasarea de imagini individuale sonore în cadrul sunetului prelucrat pe scena- “soundstage”. Inexactităţile apar atunci când instrumentele  pot fi plasate aleatoriu prin mai multe siruri,  împreună lateral sau în adâncime, ori în cazul în care sunt prea dispersate, lăsându-se găuri, spatii mari intre ele si pupitrul de comandă. Altcumva “imagine” nu poate avea claritatea asteptata si poate rătăci sau fi în derivă în cazul în care ar trebui să se menţină stabillitatea plasarii corecte a instrumentelor.

   ”Balanţa tonala” este un aspect foarte important al reproducerii muzicii, referindu-se la un accent sau la mai multe portiuni  in care accentul se pune tocmai pe spectrul de frecvenţă.

    Sunt recunoscute ca fiind anomalii tipice tonale toate interferentele, distorsiunile ce includ grosime, sau lipsa frecventelor “groase”, a celor de bas sau chiar şi mai mici, de energie din gama medie. In aceasta sfera intra si alte “efecte” ca acesta ce vizeaza “nazalitatea,-o colorare a spectrului timbral de gama medie, ceea ce determina cântăreţii vocali sa poata fi asemanati sau chiarprodusul final sa semene ca şi cum ar avea o răceală uşoară. Un alt exemplu clasic este cel al schimbarii timbrale in cazul instrumentelor de suflat – de exemplu nimic nu se poate opune timbrului clarinetilor sa sune leit ca cel al oboaielor.

Din punct de vedere tehnic, efectul luminozitatii al frecvenţelor înalte, face ca sunetul muzicii redat sa fie- în mod evident electronic, cu o acuratete si fidelitate de inalt standard. Ducand ideea mai departe,echilibrul tonal, în special în gama medie (în cazul în care se produce “energia” din punct de vedere muzical) este atât de importanta deoarece  identitatea instrumentala – sau asa-zisa semnătura a oricarui instrument poate fi atât de grav afectata de “coloratiile” tonale.

   Sistemele acestui portret al dinamicii sau modificările în intensitate sunt de asemenea de o importanţă capitală pentru o reproducere de calitate. O simfonie de Mahler, de exemplu, are pasaje extrem de liniştite dar şi pasaje de o emfază absolută; în cazul în care un sistem de compresie ar fi extrem de silentios , tot ansamblul ar suferi si implicit denaturarea ar conta in alte eventuale masterizari mai mult sau mai putin înţelepte ce ar interveni. Astfel se explica cum anume, în timpul redarii extreme din punct de vedere al volumului, o mare parte a impactului performantei este eminamente pierdut.

Pe o scară mai mică, vibrato-ul şi  tehnica de respiraţie al fiecarui isolist sau modul de economisire a coloanei de aer al vreunui instrument de suflat  poate fi estompată în cazul în care sistemul este în incapacitate de a rezolva astfel de modificări la nivel de minut.   

 Caracteristicile tranzitorii ce pot lua usor o forma de degradare au un numitor comun si se referă respective la viteza de creştere a volumului maxim sau la viteza cu care se estompează in tăcere orice pasaj. De exemplu, o “cursă” a oricarui instrument de percutie- de tambur are un atac foarte ascutit tranzitoriu şi e foarte distinct, iar tocmai acest lucru usureaza munca tehnicianului de sunet in procesul redarii fidele si despartirii sunetului de zgmot.

 Un sistem poate fi caracterizat la fel de rapid sau lent, la fel de moale sau de tare, in functie de caracteristicile sale tranzitorii. Mai mult, ritmul şi simtul ritmic dintr-o bucată muzicala poate fi afectat de inexactităţile tranzitorii.

   ”Dimensionalitatea” şi “palpabilitatea” sunt unele dintre cele mai dificile aspecte de a reproduce, dar sunt, desigur luate in seama pentru a aprecia la justa valoare atunci cand se asculta muzica live.. Acestea se referă la sensul că imaginile instrumentale create au o “grosime” ca a oricarui “organism” – care se poate palpa “Muzicalitatea” este de asemenea, un aspect dificil atat de redat cat si de explicat deoarece gusturile, stilurile si preferintele sunt dintre cele mai variate. Totusi, pentru a obţine un rezultat multumitor trebuie ca aceasta importanta caracteristica sa fie de-a dreptul imbatabila, fără îndoială, cel mai important ramanand prestatia artistului. Un sistem “muzical” este unul care nu denaturează sau diminueaza impactul emoţional, conexiunile sau nuantele oricarui spectacol. Un sistem care exceleaza la minimizarea distorsiunilor de mai sus, dar care pretinde ca ar fi inscris in sfera muzical aar fi probabil, mai puţin convingătoar şi realist la oricare iubitor de muzică decât un ansamblu tehnologizat, HD sau HDD.

Luate împreună, reproducerea exactă a aspectelor de mai sus,  a rezultatelor ce expun ansamblul pune ca aceasta muzică sa fie într-o fonetică a unei “realitati virtuale”, care este mult mai realista decât oricare realitate virtuala responsabila in a reda din punct de vedere acustic , la filigran totul!

                        Zadkielix alias Prof. Dr. Daniel Mihai