« Frumosul pare să fie unul din fenomenele umane cel mai bine cunoscute. Neumbrit de nici o aură de tăinuire şi de mister, caracterul si natura lui nu au nevoie, pentru a fi explicate, de nici un fel de teorii metafizice subtile si complicate. Frumosul este o parte a experienţei umane; el este palpabil şi evident. Cu toate acestea, în această istorie a gîndirii filozofice, fenomenul frumosului s-a dovedit a fi mereu unul din cele mai mari paradoxuri. »
Pînă în vremea lui Kant, o filozofie a frumosului a însemnai totdeauna o încercare de a reduce experienţa noastră estetică la un principiu străin si de a supune arta unei jurisdicţii străine. în Critica puterii de judecată, Kant a fost primul care a dat o probă clară şi convingătoare despre autonomia artei.
În ciuda sentimentului de invidie, atunci când se poate intenţiona,ĩn mod direct, cu sau fãrã abordare, majoritatea oamenilor ocolesc sau ĩncearcã sã evite subiecte comune. Egalitatea sau opţiunea normalã, fireascã este adesea mistificatã, brutalizatã,ĩndrãznind a o compara asemeni unei stãri de fapt ce se doreşte a fi din principiu…”normalã.”
Din punctul meu de vedere, nu existã frumusete asbsoluta.Voi puncta, ĩn aceastã scurtã prezentare anumite aspecte, fãrã a avea vreo pretenţie de a le problematiza sau de a le polemiza.
A trata pe cineva sau ceva de la egal la egal ar fi unicul mod de a ne comporta, a acţiona normal.Desigur, aceastã aserţiune o putem gãsi ĩn orice fel de tratat politic, diplomatic sau de maniere. Numai cã, libertatea ca si frumusetea de care uzãm sau dorinţa de a ne considera valabili, morali se cam terminã, odatã cu limitarea sau ĩncercarea noastrã de a-l invada pe omul, pe semenul de lângã noi.
Problema nu e de ieri,de azi ci dureazã de ceva milenii. Istoria e vie, consemneazã toate tipurile de “frumuseţi” de care am avut parte. Nu o sã insist, reluând, oarecum pedant aceste chestiuni ci, cu voia dumneavoastrã am sã duc discuţia ĩntr-un registru ceva mai intens mediatizat.
Ĩn societatea bulversatã unii pun doar accentul, oarecum instinctiv pe aşa-zisa “nevoie” de a fi frumos, fãrã a ţine cont de semnificaţia sau ceea ce ar implica noţiunea de a ne considera egali.
Sã nu amintesc de aspectul de o perfecţiune inimitabilã ce revendicã o cunoaştere misticã a noastrã, a tuturor de “ce anume suntem” sau “ce anume ne-ar face deosebiţi, unul faţã de altul, deoarece nu m-aş ĩncumeta la o discuţie ce nu ar avea vreo finalitate doritã.
De aceea, consider cã a-i fi cuiva egal ar conduce spre acel fals sens de a-i conveni în aceeaşi măsură şi o alternativă şi cealaltă. Mai mult decât atât, o problemã apare sigur atunci când un alt semen s-ar declara şi ar reclama dreptul de a fie egal, stipulate de mai toate Constituţiile acestei lumi…Agatarea cu dintii si unghiile de perivilegiile contextuale hraneste iluzia stabilitatii, tot asa cum Kant a admis fenomenul frumosului ce s-a dovedit a fi mereu unul din cele mai mari paradoxuri.
Care este de fapt aspectul de a fi “mai frumos” decât altul sau la fel cu altul într-o anumită privinţă? Cine anume hotãrãşte şi ĩn ce mãsurã, ţinând cont de context, de toţi factorii de a construi, mãcar mental, dacã nu verbal proporţia punând semnul egal?
Matematic acest proces este posibil deoarece conferã un anumit rezultat, indiferent de tipul de operaţie sau gradul de dificultate al procesului.
A trata pe cineva sau ceva de la egal la egal ar fi unicul mod de a ne comporta, a acţiona normal.Desigur, aceastã aserţiune o putem gãsi ĩn orice fel de tratat politic, diplomatic sau de maniere. Numai cã, libertatea ca si frumusetea de care uzãm sau dorinţa de a ne considera valabili, morali se cam terminã, odatã cu limitarea sau ĩncercarea noastrã de a-l invada pe omul, pe semenul de lângã noi.
Problema nu e de ieri,de azi ci dureazã de ceva milenii. Istoria e vie, consemneazã toate tipurile de “frumuseţi” de care am avut parte. Nu o sã insist, reluând, oarecum pedant aceste chestiuni ci, cu voia dumneavoastrã am sã duc discuţia ĩntr-un registru ceva mai intens mediatizat.
Ĩn societatea bulversatã unii pun doar accentul, oarecum instinctiv pe aşa-zisa “nevoie” de a fi frumos, fãrã a ţine cont de semnificaţia sau ceea ce ar implica noţiunea de a ne considera egali.
Sã nu amintesc de aspectul de o perfecţiune inimitabilã ce revendicã o cunoaştere misticã a noastrã, a tuturor de “ce anume suntem” sau “ce anume ne-ar face deosebiţi, unul faţã de altul, deoarece nu m-aş ĩncumeta la o discuţie ce nu ar avea vreo finalitate doritã.
De aceea, consider cã a-i fi cuiva egal ar conduce spre acel fals sens de a-i conveni în aceeaşi măsură şi o alternativă şi cealaltă. Mai mult decât atât, o problemã apare sigur atunci când un alt semen s-ar declara şi ar reclama dreptul de a fie egal, stipulate de mai toate Constituţiile acestei lumi…Agatarea cu dintii si unghiile de perivilegiile contextuale hraneste iluzia stabilitatii, tot asa cum Kant a admis fenomenul frumosului ce s-a dovedit a fi mereu unul din cele mai mari paradoxuri.
Care este de fapt aspectul de a fi “mai frumos” decât altul sau la fel cu altul într-o anumită privinţă? Cine anume hotãrãşte şi ĩn ce mãsurã, ţinând cont de context, de toţi factorii de a construi, mãcar mental, dacã nu verbal proporţia punând semnul egal?
Matematic acest proces este posibil deoarece conferã un anumit rezultat, indiferent de tipul de operaţie sau gradul de dificultate al procesului.
Ĩnsã, a ne considera frumosi, fara a avea niciun fel de punct de vedere , fara a avea vreun factor, fara a avea vreun centru mi se pare a fi o mare poantã, rostitã de acei ce doresc sã ĩntreprindã orice altceva, spre folosul şi binele comunitãţii din care provin, dar de care se folosesc printr-o multitudine de concepte ce se anuleazã instant într-o împrejurare dată ca fiind în aceeaşi situaţie, pe aceeaşi treaptă cu partenerii săi!
Cum anume vã ĩnchipuiţi lumea contemporanã, mai mult sau mai puţin avizatã comentând despre un subiect destul de sensibil, ĩn orice fel de abordare posibilã? Bineĩnţeles, argumente oarecum bazate pe o anumitã logicã se pot gãsi, numai ĩntr-o manierã superficialã sau atunci când orice gen de calamitate ar fi iminent.Consider o virtute ĩn schimb acea senzaţionalã capacitate de a duce tratative cu cineva sau ceva în condiţii de egalitate, ce pun frumosul, esteticul ca punct de pornire evoluand de la gândul cã suntem creaţii ĩnzestrate cu suflet şi raţiune de catre Bunul Dumnezeu!
Nu exagerez cu nimic atunci când am curajul de a menţiona pe repede-ĩnainte toate acestea!
Pe final, fãrã a vã plictisi propun un anumit exerciţiu oarecum mental.Sã nu consideraţi ca fiind un efort inutil deoarece, asemeni unui dicton latin “Sol lucet omnibus” ( Soarele strãluceşte pentru toţi) ce nu-i gãsesc finalitatea oamenii au un destin şi se nasc doar egali in faţa vieţii implicit frumosi!
Nu ĩncape nicio ĩndoialã cã bunurile pamantului sunt destinate tututor, cã drepturile naturale, drepturile cetatenesti, legile sunt faurite spre a fi deopotriva pentru toata lumea, aidoma razelor soarelui cu micul amendament de a ne cuprinde razele soarelui pe toţi, intr-o armonie cat mai perfecta, in care ar trebui sa fin sis a ne respectam unul altuia frumusetea, atat exterioara cat si
Cum anume vã ĩnchipuiţi lumea contemporanã, mai mult sau mai puţin avizatã comentând despre un subiect destul de sensibil, ĩn orice fel de abordare posibilã? Bineĩnţeles, argumente oarecum bazate pe o anumitã logicã se pot gãsi, numai ĩntr-o manierã superficialã sau atunci când orice gen de calamitate ar fi iminent.Consider o virtute ĩn schimb acea senzaţionalã capacitate de a duce tratative cu cineva sau ceva în condiţii de egalitate, ce pun frumosul, esteticul ca punct de pornire evoluand de la gândul cã suntem creaţii ĩnzestrate cu suflet şi raţiune de catre Bunul Dumnezeu!
Nu exagerez cu nimic atunci când am curajul de a menţiona pe repede-ĩnainte toate acestea!
Pe final, fãrã a vã plictisi propun un anumit exerciţiu oarecum mental.Sã nu consideraţi ca fiind un efort inutil deoarece, asemeni unui dicton latin “Sol lucet omnibus” ( Soarele strãluceşte pentru toţi) ce nu-i gãsesc finalitatea oamenii au un destin şi se nasc doar egali in faţa vieţii implicit frumosi!
Nu ĩncape nicio ĩndoialã cã bunurile pamantului sunt destinate tututor, cã drepturile naturale, drepturile cetatenesti, legile sunt faurite spre a fi deopotriva pentru toata lumea, aidoma razelor soarelui cu micul amendament de a ne cuprinde razele soarelui pe toţi, intr-o armonie cat mai perfecta, in care ar trebui sa fin sis a ne respectam unul altuia frumusetea, atat exterioara cat si
cea interioara!
Ĩnchipuiţi-vã toate acestea şi mã declar un suflet mai fericit, fãrã a mai invoca nicio urmã de murmur sau comentariu.
Poate, pe viitor vom fi consideraţi egali. Si frumosi.Poate de un alt supraom, dictator sau extraterestru, ĩnsã nu mi-ar face plãcere sã cunosc beneficiile frumuseţii, chit cã se va denumi altcumva.
Ĩn acel moment, cu siguranţã ne-am ĩntoarce, fãrã a aluneca pe nicio patina a timpului cu sufletul plin de entuziasm , refãcând toate greşelile mai mult sau mai puţin voite ale ĩnaintaşilor noştri
Şi ei ar regreta, dacã ar mai fi trait pânã ĩn prezent. Ideologiile ce-şi trag rãdãcina din mincinosul slogan revoluţionar francez “Libertḗ, egalitḗ, fraternitḗ” au ĩntreţinut vise zadarnice aproape veşnic ĩn anumite pãturi sociale ce au dorit sã impunã întotdeauna cetăţeni mai inteligenţi, mai curajoşi, mai cinstiţi unii ca alţii. Iar unii vor fi mai puţin…
De aceea, spiritul de egalitate lucrează înţelept când pune deasupra tuturor nivelul anumitor legi concepute şi duse ĩn aplicare de unii mai “egali” frumoşi şi chiar mai zeloşi decât toate cele 6 miliarde de suflete existente…
Ĩnchipuiţi-vã toate acestea şi mã declar un suflet mai fericit, fãrã a mai invoca nicio urmã de murmur sau comentariu.
Poate, pe viitor vom fi consideraţi egali. Si frumosi.Poate de un alt supraom, dictator sau extraterestru, ĩnsã nu mi-ar face plãcere sã cunosc beneficiile frumuseţii, chit cã se va denumi altcumva.
Ĩn acel moment, cu siguranţã ne-am ĩntoarce, fãrã a aluneca pe nicio patina a timpului cu sufletul plin de entuziasm , refãcând toate greşelile mai mult sau mai puţin voite ale ĩnaintaşilor noştri
Şi ei ar regreta, dacã ar mai fi trait pânã ĩn prezent. Ideologiile ce-şi trag rãdãcina din mincinosul slogan revoluţionar francez “Libertḗ, egalitḗ, fraternitḗ” au ĩntreţinut vise zadarnice aproape veşnic ĩn anumite pãturi sociale ce au dorit sã impunã întotdeauna cetăţeni mai inteligenţi, mai curajoşi, mai cinstiţi unii ca alţii. Iar unii vor fi mai puţin…
De aceea, spiritul de egalitate lucrează înţelept când pune deasupra tuturor nivelul anumitor legi concepute şi duse ĩn aplicare de unii mai “egali” frumoşi şi chiar mai zeloşi decât toate cele 6 miliarde de suflete existente…
Frumusetea este unica. Daca nu este unica, nu este frumusete. Fiecare entitate umana este unica, deci n-are cum sa fie egala cu nimeni si cu nimic. Egalitatea este o conventie si nu se rasfrange nici asupra unicitatii, nici asupra frumusetii. Cine vrea neaparat sa egalizeze oamenii sub toate aspectele, vrea sa-i desfiinteze, de fapt.
RăspundețiȘtergereAltfel
Bun articol! Desi stam nemiscati, Moartea ne vede!
RăspundețiȘtergereBravo! De mult n-am mai citit un articol atat de bun si de satios!
RăspundețiȘtergere