Ghanezii au parut cea mai matură echipă a continentului care organizează competiţia şi se comportă ca trupa în care întreaga Africă îşi pune speranţele. Joacă prudent, închid spaţiile şi încearcă să zvâcnească. Neamţul Ozil ratează ocazia primei părţi la singura nesincronizare a "albilor". De altfel, cosmopolita trupă a lui Low seamănă din ce în ce mai mult cu Franţa sau oricare echipă care alege politica naturalizării de fotbalişti din toate colţurile lumii. Aşa a devenit posibil duelul fratricid din familia ghanezo-germană Boateng.
Specificul meciurilor în care se joacă şi cu gândul la ce se întâmplă "dincolo" îşi pune amprenta. Nimeni nu vrea să greşească mai ales în condiţiile în care rezultatul consemnat pe tabelă e unul care le califică pe amândouă. O tensiune apăsătoare pe un stadion în care până şi sunetul vuvuzelelor e stresat, îngrijorat cumva.
Cu gândul la Serbia
Timpul trece, iar nemţii se lasă în mâna celor pe care i-au umilit. La 0-0 se duc mai departe numai dacă Australia rezistă în faţa Serbiei. Africanii simt cum nemţii tremură şi scapă singuri cu Neuer, dar refuză să le facă sârbilor un cadou. Ozil are pe suflet ratarea din prima repriză, dar Alah sau Dumnezeu i-a auzit rugăciunile şi face 1-0. Germania e echipa sigură pe ea acum şi Ghana începe să se teamă de ce fac sârbii. Dar elevii lui Antic sunt conduşi cu 2-0 (2-1 final) astfel încât partida de aici, din Soccer City din Johannesburg, începe să se joace la trecerea timpului. Chiar dacă în optimi vom avea primul şoc: Germania-Anglia.
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu