Sau mai academic...efemeritatea....
.....
Un moment de reflectie, de totala sinceritate...
Da, cu toti ne-am obisnuit sa ne asumam lucruri pe care le consideram a fi personale si ne asteptam ca ceea ce ne apartine sa nu ia sfarsit niciodata....
Consider ca singurul lucru nemuritor este doar credinta in Dumnezeu. Da, deoarece totul poate face parte din categoria "desertaciunii", pomenita de unul din fii psalmistul David -Ecclesiastul-Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!"
Bineinteles, categoria ce se inscrie e una EFEMERA...
Dar, intotdeauna exista si ceva care sa contrabalanseze orice fel de situatie!
Acum, daca imi permiteti, tocmai acest ,,termen" atat de dureros ,dar real, s-a dovedit a fi parte din viata umanitatii.Ce am spus in debut are acoperire, tinand cont ca pana si Insusi Iisus a avut parte de o viata efemera pe Pamant,ca si Sfanta Fecioara Maria si ceilalti Sfintii ai Istoriei noastre crestine
Privind in jurul meu, ma intreb oarecum retoric ,, as putea influenta cu ceva acest proces? Daca nu, cum sau in ce fel ar fi posibil fenomenul?
Bineinteles, nu voi problematiza sau schematiza inutil acest gand! Insa, fiti asigurati ca voi incerca (atat cat ma pricep) sa dau sens si sa caut un posibil raspuns! Asaa cum bine va dati seama , acesta este destul de greu accesibil..
Insa, "Impossible is nothing" sau " Crede pana la sfarsit" sunt motto-urile ce ma anima in a lupta pentru acest deziderat.
De exemplu, as dori ca lucrurile atat de simple, dar deosebite, ce ne inconjoara sa le putem salva de la, posibilul sfarsit (cu tenta mai mult sau mai putin tragica). Acum, imaginati-va cum anume ar fi sa avem parte de o floare, de un ornament,de un tablou, de o carte, de un artist, de o productie ce ar fi perpetua...
Bineinteles, in acest areal, in acest loc de peregrinaj este dificil de a ne imagina ca ar fi chiar....posibil!
Fara doar si poate, multitudinea de factori externi ce degradeaza si intr-un final ajung sa dicteze "ritmul" sunt motivele ce grabesc inevitabil sfarsitul!
In aceste conditii, realizand paralela adecvata,si oamenii, adica noi ajungem intr-un moment de final al vietii sa constientizam ca suntem ...pasageri!
Daca o floare poate fii salvata daca e bine intretinuta,ingrijita mai mult si ii sunt asigurate conditiile optime de supravietuire,la fel si un ornament,un tablou sau o carte poate fi conservata natural,acolo unde factorii degradabili sa nu afecteze rapid existenta acestora.
In schimb,oamenii nu ii putem salva in totalitate, doar putem influenta o viata mai frumoasa si mai fericita pe Pamant prin credinta, speranta si....iubire!
Aici am dorit sa ajung cu ideile! Si, pe final va invit sa zambiti! Daca intr-o zi veti distinge acest lucru, inseamna ca nu degeaba am scris aceste randuri la o ora matinala a diminetii!
Si, mai mult decat toate acestea puse la un loc....Un om fericit are capacitatea de a lumina viata celor ce il ingrijesc si ii sunt prin preajma!El aduce zambete pe fete si poate...intr-un final, opri intru catva "desertaciunea"....efemeritatea!
Iar conditia de baza ramane tocmai una simpla! Aceea de a ierta, de a iubi aproapele si de a ajuta, atat cat putem si cum reusim pe cei apropiati!
Poate ca nu degeaba exista Dumnezeu! Deoarece El este garantia noastra, pentru o viata mai buna a tuturor!
Gandurile mele alese, nobile, cu bune intentii
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu