Translate

vineri, 9 septembrie 2011

Vremuri bune- O POSTARE ALTFEL (II)

Mi-am dat seama, zilele acestea, că este aproape imposibil să descrii ORICE. Nu neapărat că ar fi vreun imens inconvenient, ci pentru că întâmplarea face să fiu extrem de selctiv! Mai mult decat atat şi eu sunt prins intr-un posibil inceput... 
 Randurile de mai jos se doresc a fi o continuare, o argumentare cat de cat logica! 

Însă, dacă stau să mă gândesc, nu la fel se întâmplă şi cu  sufletele-pereche? Ah, acum sa nu mi reprosati ca as avea ceva cu fetele, cu femeile....Nu oare şi ele sunt dispuse să analizeze, să  analizeze fiecare exponat în parte, fiecare om venit din alte lumi?

Am ajuns sa cred ca asi fi fi cu adevarat preocupat de ceva ! Insa, tot acea voce interioara are sa-mi spuna,c a tocmai uitam un amanunt esential!Care anume o fi acesta? Nu cumva e aproapele nostru?
 Grija fata de de celălalt, tot timpul ne ţinem agăţaţi de imensul crepuscul ce ne separă. Dacă sunt albi ma  uit altfel la negri, dacă sunt odihnit ma uit altfel (si judec asisjderea) pe cei mai putin atenti!
Insa, de cele mai multe ori tocmai aceste supozitii si predispozitii asigura  acea "calitate" specifica bărbaţiilor ce se uită cu îndârjire la femei, se agita dar nicicum si niciodata nu ajung sa le cunoasca cu adevarat!
Presupun fara sa exagerez ca exista multe asemenea conflicte de idei...Insa nu este cazul ca acum acestea sa erupa,deoarece calitatea lor poseda un catalizator- se axeaza pe ideea de comunicare, de comuniune la un nivel unanim acceptat de ambele parti!
Insa, ca de fiecare data intervine un..."dar!" Poate ca sunt prea patruns de evenimentul in sine! De aceea,ma voi rezuma a mi adresa cateva intrebari!
 Poate ca o sa vi se para ciudat, insa numai asa se ajunge la un anumit nivel!

Sunt oare supus şi totodată victima a propriei mele neputinţe de a ma intelege cu adevărat? Sau, reformuland-  atunci cand ma arunc_sa nu zicieti ca e un termen dur, malitios etc...(as zice eu calculat) fara a tine cont  deranjul pricinuit  spre celălalt - mereu altul, tocmai speranţa mocneste la orizont?
Poate ca uite aşa voi ajunge totuşi la o anumita concluzie. Da,vremea lor a trebuit sa apara! RECUNOSC, TRAVERSEZ UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE, BULVERSANTE SI TOTODATA ROMANTICE PERIOADE DIN VIATA MEA!
 Poate de aceea am simtit nevoia sa astern aici aceste ganduri sincere, aceste expresii, aceste franturi, framantari!
 Cunosc faptul ca Undeva  Acolo, Cineva ma iubeste si ma intareste, zi de zi, neincetat!
Si de aceea sunt ferm convins ca intalnirea cu aceasta persoana nu are nimic de a face cu hazardul!
 De aceea, inchei aici cu speranta ca aceasta poveste, aceasta perioada isi va gasi implinirea si totodata finalul nu va fi unul abrupt!
Ganduri nobile, alese

                                               Zadkielix alias D.M

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu