Planeta Tuturor Disperatilor-partea a 11-a

Planeta Tuturor Disperatilor-partea a 11-a

De foarte multe ori, Coalitia sau ceea ce mai rezistasera cu multe si disperate eforturi se adunau, deseori noaptea si discutau despre cei decedaţi cum ar fi trecut în lumea umbrelor. Şi de fiecare dată se faceau acele supozitii ca " Dumnezeu s-a maniat si ii pedepseste pe ei, pe cei vii, din cauza numeroaselor abateri si pacate revoltatoare..."
Dupa trecerea cu bine peste numeroase experiente ale Ocultei Regresive Mondiale, greşeala pe care o fac mai toţi cei care atunci când dau de o împrejurare ieşită din comun, pe care nu o pot înţelege, în loc să încerce găsirea unor metode adecvate de percepţie, se folosesc de vechile avataruri, care fara noima sau explicatie îi conduc inevitabil la eşec.
Pe scurt, lumea umbrelor li se părea o metaforă, un artificiu semantic, un eufemism. Mai exact, după dispariţia trupului, din toată existenţa noastră materială, persistă numai amintirea. O umbră a ceea ce am însemnat cândva în familie ori în societate putea gasi liniste in acel Eden atat de mult dorit...
"Comodă explicaţie! Dar lipsită de substanţă.Această dulce legănare în hamacul ignoranţei, a durat,prieteni,în ceea ce mă priveşte – câteva decenii. Până de curând, când am pierdut fiecare, cu sau fara de voia noastra-ca nu e bine sa judecam imporejurarile- pe cineva foarte drag, despre a cărei personalitate nu puteam accepta că va rămâne doar o… umbră.
Ne-am saturat de aceasta stare de spirit...Suntem muritori...Si eu m-am revoltat impotriva acestor dusmani, dar v-ati dat seama ca ne este aproape imposibil ca sa-i rapunem...
Acum ne plangem de cei dragi ce, pe fiecare zi devin doar amintiri...doar niste borne in viata noastra...
Nu voi mai dori sa mai prelungesc acest cuvant, stiindu-va atat de apropiati si snsibili! Insa, un singur lucru sa tineti seama...
Forta Raului nu poate sa dainuiasca!!!"

Unul din liderii Coalitiei, convocati in catacomba ce servea atat ca loc de refugiere dar si ca Sfanta Biserica isi intrerupse discursul.
Cei prezenti, aproape o suta de supravietuitori il priveau cu acea speranta ce ardea mocnind, undeva in acele interioare ale sufletelor,fara a mai gandi ce anume se mai crea sau se astepta de la ei.
Cu o lacrima fierbinte siroind pe obrazul sau brazdat de vant continua:
"La sfârşitul unei lungi perioade de aşa zise nopţi albe, insomniace, dedicate meditaţiei şi reculegerii introspective,cautand explicatie am ajuns la concluzia ca numai jertfa noastra si rugaciunile noastre mai pot schimba cate ceva...
Nu va cer sa ma credeti ca am fi avut vreo revelaţie ce mi-a relevat adevărata semnificaţie a acestei jertfe!
Va rog sa ma credeti ca Dumnezeu nu ne-a uitat aici.
Precum poporul ales a fost hranit cuy mana in pustie si cu carne adusa de corbi, cei prezenti nu trebuie sa se ingrijeasca de aceste lucruri deoarece iconomia divina este peste puterile noastre , omenesti!
Nici un moment nu am avut senzaţia că intrasem în acest loc blestemat si nu am sa uit ca aceasta "lume a umbrelor" este doar o etapa intermediara... Va vorbeste poate omul cel mai pacatos , cel ce a crezut ca va rezolva totul prin revolta si cel ce, acum ceva timp se indoia de a reusi!
Acum e altcumva! De ce? Fiindcă devenisem şi eu o umbră. Eram conştient de faptul că sunt viu, că prezenţa mea aici e mai mult decat episodică, pasageră, chiar dacă momentan, independent de forţa materială trebuie sa rezistam si sa nu ne pierdem vreodata speranta, nadejdea si credinta!
Brusc, am fost străfulgerat de o idee negândită până atunci: umbrele suntem noi. Ele există dintotdeauna! Nimic mai simplu!
Am aflat asta destul de repede! Multumesc Providentei! Indiferent dacă trupul nostru trăieşte sau putrezeşte, ele – umbrele – sunt eterne. Sa nu fiti atat
de bulversat de „descoperirea” mea!
După o logică, probabil puerilă în atari împrejurări unice şi bănuiam, irepetabile, am încercat o explicaţie...Nu am gasit-o!Si m-am straduit destul...Sunt prea mic in fata tuturor...
Speranta ca nu vom fi macelariti si vom fi salvati sa va inconjoare..."

Zadkielix alias D.M