Luxul e o artă...

Arta e un lux sau luxul e o artă?

Introducere:
Elegantine este radiografia pietei de lux autohtone, analizează produsele şi serviciile premium din România prin analogie cu trendurile şi inovaţiile pe plan internaţional. Lectorul este invitat să guste din extravaganţele modei, să dobândească business know-how şi să se delecteze cu articole inspiraţionale. Urmând maximele chaneliene, Elegantine promovează opusul vulgarităţii şi nu neapărat al sărăciei.

Conținut propriu-zis

Fiecare dintre noi, dorim progresul și automat fericirea noastră cât și a celor dragi. Dar ce este fericirea si cum ne-o imaginam sau o percepem fiecare? Spre exemplu unii percep  fericirea ca fiind un atribut al  omului înconjurat de un coeficient substanțial al luxului.

Nu exagerez când afirm că mai există lux prin spațiul virtual. Iar această platformă este un loc în care arta se îmbină într-un mod deosebit de agreabil, de plăcut.

 În cele ce urmează am să creionez câteva gânduri mai altfel referitoare la această noțiune ce se leagă de materie-luxul.

     Cu cât realizăm ceva, ce ni s-a parut că a fost mai greu, cu atât suntem  mai fericiți. Însă fericirea nu este mult mai de prețioasă pentru că a fost greu de realizat, cu sacrificii, ci pentru că ne bucurăm de ea ca și cum am fi înconjurați de artă, de cei ce promovează exuberanța în absolut tot ceea ce realizează- artiștii.
Ar fi ideal...

Și poate nu întâmplător faptul ce se leagă de orice aspect ce vizează viața, o derulare pe repede-înainte a tuturor accesoriilor ce putem să ni le permitem.

Luxul poate fi înțeles asemeni unui moft dar și ca o cate de vizită, plină de aristocrație ce este într-o strânsă legatură cu noțiunea de high-life.

Poate că nu ne este dat să trăim și să fim fericiți de noțiunea lux deoarece necesită multă energie și nervi consumați. 

Arta poate doar înnobila și aduce o prestanță. De aceea în viață consider că excesul este ceva cauzator de frustrare, mâhnire.Să nu creez antipatie printre Dvs...

Mai mult ca sigur nimeni nu ne împinge și nu ne cere nimeni să ne autodepășim în a ne etala bijuteriile, de a ne etala cu fast arsenalul mașinilor, al îmbrăcămintei etc

 Dar, ca un ultim argument plauzibil ar fi faptul că cine fuge de realitate, are impresia că scapă de mulțimea durerilor  cu care ne întâmpină orice conexiune cu luxul!

  De aceea trebuie să ne lăsam văzuți așa cum suntem, decât să încercăm să părem ceea ce nu suntem. Este adevărat ca avem bine implementat în noi o dorință arzătoare, uneori inepuizabilă de a plăcea celor din jur si dorim apreciere. Totdeauna suntem într-o căutare perpetuă, dar nu suntem niciodată mulțumiți , deoare tot ceea ce căutam nu se află în obiectele strălucitoare, scânteietoare ci tocmai în interiorul nostru. Ar cam trebui să fim noi înșine, să nu încercăm prin lux a ne schimba personalitatea,pentru că ne-am epuiza ăntr-un mod mai mult decât inutil. 

Dar exită și reversul medaliei. Dacă săracia e asemănătoare nemiloasei boli incurabile ca și cancerul, luxul se vindecă mai greu.Uitîm de un singur aspect-să ne bucuram de cel mai de preț lux pe care Dumnezeu ni l-a lăsat și anume-VIAȚA!!!

Închei aici cu speranța că nu am stârnit controverse sau am revoluționat modul unora de a percepe cam...ce ar fi luxul! Un mare istoric de artă spunea că "Dumnezeu trăieşte în detalii", şi se referea, printre altele, la atenţia pentru fiecare mişcare executată pe pânza vieții ce reprezintă o metaforă extrordinară!Dacă începem de aici, luxul înseamnă cu adevărat  o artă...

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2013,etapa a noua,

Zadkielix alias prof drd Daniel Mihai