Stăpână prealăudată şi preabună,
izvorul milei, adâncul iubirii de oameni,
apa cea vie, cea care iei partea păcătoşilor,
limanul celor înviforaţi,
cea care fără de sămânţă
pe Dumnezeu L-ai primit în pântece
şi te-ai învrednicit a te face Maica Lui.
Viţa cea adevărată, năstrapa cea de mană primitoare,
îndreptarea celor ce cad,
scăparea tuturor şi viaţa a toată lumea,
Să nu te îngreţoşezi de mine, păcătosul şi înverşunatul,
cel spurcat şi cel iubitor de curvie,
cel iubitor de tulburare,
cel lenevos cu socoteala, cu fapta, cu voirea,
care toată viaţa curvind mi-am cheltuit-o.
Ci, ca o Maică a lui Dumnezeu,
iubitoare de oameni şi milostivă,
ia-mi-o înainte şi primeşte rugăciunea mea,
pe care ţi-o aduc din întinatele mele buze,
fă-mi-L milostiv pe Judecătorul
cu bineprimitele şi preabunele tale rugăciuni
de adevărată şi preacurată Maică a lui Dumnezeu.
Deschide-mi îndurările
Preaiubitorului de milostivire, ale Fiului tău.
Roagă-te să treacă cu vederea greşelile mele.
Îndreptează gândul meu către pocăinţă
şi lucrător iscusit al poruncilor Lui, arată-mă.
Să nu mă laşi pe mine să fiu câştigul sau mâncarea
satanei, cel de suflete stricător.
Cu mijlocirea ta, înnoieşte-mă pe mine,
care de-acum cu multe păcate m-am învechit
Viaţa mea zdrenţăroasă îndrepteaz-o.
Pe tine preabună mijlocitoare avându-te,
fără prihană înaintea Judecătorului să stau
şi de chinurile cele înfricoşătoare să scap.
Să o şi dobândesc, roagă-L pe Făcătorul meu,
cea care eşti fără prihană.
Căci Lui I se cuvine slava, cinstea şi închinăciunea,
în veci. Amin.
Fecioară, Stăpână, Maica Domnului Iisus Hristos,
ştiu că necurat sunt şi pângărit,
şi spurcat, şi nevrednic,
că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
înmulţindu-se mai mult decât nisipul mării.
Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile sufletului meu
datorită multelor mele răutăţi.
Vin la tine pocăindu-mă
şi cad înaintea ta
şi îmi mărturisesc toate păcatele mele cele grele.
Pe tine Maica lui Dumnezeu de multe ori te-am mâniat,
întinându-mă cu necurăţiile mele.
Miluieşte-mă ceea ce pe toţi îi miluieşti,
cu iubirea ta de oameni.
Iartă-mă şi să nu mă lipseşti de iubirea ta, Stăpână,
Nici să-ţi întorci faţa ta de la mine,
şi să mă întorc deşert, vai mie, vai mie, de la tine.
Nu, Stăpâna mea,
să nu se bucure de mine vrăjmaşii mei
pentru aceasta, vai mie, vai mie!
Deşteaptă-mi gândul spre pocăinţă,
povăţuieşte-mă pe calea mântuirii,
pe care aflând-o şi călătorind pe ea,
să te am pe tine împreună-călătoare.
Cu povăţuirea ta mă voi mântui.
Aşa, Stăpână, Maica iubitorului de oameni Dumnezeu,
Dă-mi inimă zdrobită şi smerită,
umple ochii mei de lacrimi duhovniceşti,
luminează-i cu lumina solirilor tale
ca să nu adorm întru moarte.
Stropeşte-mă cu isopul milei tale şi mă curăţeşte.
Spală-mă cu darul tău în lacrimile mele
şi mai mult decât zăpada mă voi albi.
Aşa, Maica Domnului meu Iisus Hristos,
primeşte-mi această ticăloasă mărturisire şi rugăciune,
ocârmuieşte mintea mea,
şi cealaltă vreme a vieţii mele
nesmintită, întru pocăinţă o păzeşte.
Şi în vremea ieşirii din trup a smeritului meu suflet,
când în poartă voi grăi vrăjmaşilor mei, vai mie,
arată-mi-te atunci, Stăpână, cu ochiul tău cel milostiv
şi slobozeşte-mă de la marii cercetători
şi de la întrebători,
şi de la cumpliţii strângători de dăjdii
ai Stăpânitorului veacului acestuia.
Fii mie ajutătoare
şi pierde, atunci, toate zapisele păcatelor mele
şi mă du fără să fiu ruşinat, du-mă mântuit
la Divanul de judecată al Fiului tău,
şi al Tatălui celui fără de început,
şi al Preasfântului Duh,
al Uneia şi începătoarei de lumină şi de o fiinţă
Treimi, Iubitoare de bine,
Maica iubitorului de oameni şi milostivului Dumnezeu,
cea milostivă şi bună înduplecătoare
a Celui bun şi milostiv,
Fecioară, Stăpână, pleacă urechea ta
şi mă auzi din înălţimea slavei tale.
Graiurile mele auzi-le, preacurată.
înţelege strigarea mea cea din adânc.
Ia aminte la glasurile cererii mele dureroase.
Ajutătoarea mea,
ceea ce mi-ai dăruit viaţă cu mijlocirea ta,
dă-mi cuvânt spre deschiderea gurii mele,
ca să vestesc măririle tale,
mai înainte de a mă duce din această lume.
Acolo, după ce mă voi duce de aici
şi după ce voi fi încuiat în temniţa cea amară,
nu va mai fi cu putinţă să mă mărturisesc.
Greşit-am, preacurată, greşit-am,
fărădelegile mele le cunosc
şi păcatul meu înaintea mea este totdeauna.
Caută spre această din urmă rugăciune a mea
spre mărturisirea robului tău.
Dă-mi mie izvoare de lacrimi pline de durere,
care să se facă scăldătoare curăţitoare
a întinatului meu suflet
Spală-mi tina păcatelor mele.
Sădeşte întru inima mea cea de piatră
sfânta frică de Fiul şi Dumnezeul tău,
să intre ea întru cele dinlăuntru ale mele,
prin ea mă voi chinui să nasc din durerosul meu
suflet, lacrimi curăţitoare,
şi se va naşte în mine duh mântuitor.
Norule al Soarelui celui prea luminos,
străluceşte lumina gândită peste mine întunecatul
şi peste mintea mea cea întinată.
Desfă şi goneşte negura cea groasă
a gândurilor mele cele necurmate,
ca întru alinare şi întru veselia
luminii, strălucirii şi cercetării tale,
să îţi jertfesc jertfa întreagă şi primită,
pe care am făgăduit-o Fiului tău şi Dumnezeului meu,
Care nu a venit să cheme pe drepţi la pocăinţă,
ci pe păcătoşi.
Prin mijlocirea ta,
şi pe mine nevrednicul să mă primească.
Mulţi sunt cei ce au păcătuit din veac, preabună Stăpână,
mulţi cei ce au căzut, mulţi cei ce s-au întărâtat
şi nu au păzit poruncile Fiului tău,
dar nu este niciunul pe care să-1 fi covârşit ca pe mine
mulţimea fărădelegilor făcute întru cunoştinţă,
deşi tot Aşezământul cel Vechi şi cel Nou
faptele bune ale drepţilor le-a trâmbiţat
şi necuvioasele lucrări şi fapte
ale păcătoşilor şi ale celor fărădelege
le-a vădit şi le-a mustrat.
Ci judecata cea dinlăuntru a ştiinţei mele
mai greu decât toate se vede,
fiindcă poartă împrejur vrajba mai multor păcate,
Mai lesnicioase şi mai uşoare sunt
sarcinile relelor celor din veac păcătoşi,
precum şi osânda celui ce a greşit întru necunoştinţă,
decât a celui ce a păcătuit întru cunoştinţă.
Poruncă şi lege a avut Adam şi nu a păzit-o,
dar el încă nu avea în faţă, Preacurată,
încercarea căderii şi a osândirii altuia.
Înşă eu, ticălosul, ce voi răspunde?
Cu adevărat nimic.
Căci ca un neînfrânat şi înverşunat
m-am sârguit a mă face rău,
şi pentru aceasta sunt fără de răspuns.
Decât toţi ticăloşii mai ticălos m-am făcut.
Decât cei din Adam. Decât Cain. Decât Lameh.
Decât cei ce fără de minte construiau turn.
Decât sodomiţii cei cheltuiţi cu foc.
Decât cei ce au pierit de potop în vremea lui Noe.
Decât osândiţii egipteni mai rău sunt osândit.
Decât toţi ticăloşii mai ticălos sunt eu.
Şi decât păcătoşii Noului Aşezământ
pe mine mă ştiu mai păcătos.
După ce m-am botezat, m-am întinat.
După ce m-am spălat, iarăşi m-am înnoroit.
Cinstit fiind cu vrednicia darului,
eu cu necinstea păcatului m-am îmbrăcat
Darul cinului monahicesc l-am netrebnicit
Deci care cuvânt şi vreme şi chip, oare,
îmi va fi de-ajuns spre curăţirea acestui fel de păcate?
Atâta este de nesuferit, Stăpână, noianul păcatelor mele.
Una ca aceasta este năvălirea relelor mele.
Ce să mă fac? Care cale să apuc?
Cea cerească este neumblată,
cea pământească strâmtă,
cea de sub pământ înfricoşătoare,
cea din mare oprită.
Vezi nevoie neaflată de minte,
vezi nedumerire nebiruită?
Primejdia cea silnică împuţineaz-o.
Deşi organul cuvântului meu nu s-a deşertat,
Maică puternică a puternicului şi viului Dumnezeu,
dă-mi mână de ajutor, mie, celui lipsit!
Minunate fă spre mine milele tale!
Deşteaptă sufletul meu, zicându-i:
“Mântuirea ta sunt eu!”
Ajutătoarea şi sprijinitoare mea eşti, Preacurată.
Primeştre cererea nevrednicului robului tău!
Cred, Preacurată, că poţi să faci aceasta.
Mântuieşte-mă tu, calea cea nerătăcită
a celor ce se pocăiesc.
Arată mai minunate milele tale întru mine,
care sunt decât toţi mai zbuciumat şi mai ticălos,
Nădejdea mea, Stăpână Născătoare de Dumnezeu.
Tu cunoşti gândurile şi faptele mele,
şi neputinţa firii mele cele smerite.
Înaintea ta îmi pun sufletul meu
cel întinat cu multe păcate şi cu gânduri necuvioase.
Tu vezi, Stăpâna mea, zgaibele rănilor mele
şi cugetele mele cele rele.
Dăruieşte-mi vindecare,
vărsând peste ele picătura milostivirii tale
celei iubitoare de oameni.
Caută spre mine, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu,
şi fă mie blând şi milostiv
pe Fiul tău şi Împăratul tuturor,
Care va să arate înaintea îngerilor şi a oamenilor
gândurile şi faptele mele cele rele.
El te primeşte pe tine
ca pe o Maică iubitoare de oameni,
care pentru suflet deznădăjduit mijloceşti,
ca una ce eşti scăpare a păcătoşilor.
Pentru aceasta te-am pus pe tine
sprijin şi ajutor celor păcătoşi,
Fiul şi Dumnezeul tău,
Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea,
împreună cu Cel fără de început al Lui Părinte,
şi cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Lui Duh,
acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
(Rugaciuni catre Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu – Sf. Efrem Sirul)
Maica Domnului, Fecioara Maria , Stapana nostra, miluieste-ma si pe mine pacatosul robul Tau
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu