Analiza mea amara (decembrie 89-decembrie 2009)

Parerea mea

Acum, la douazeci de ani sunt destul de multe de spus! Unele lucruri se tin in continuare ascunse!
Altele se doresc a fi intuite!
Insa,de la evenimentele marcate de sacrificiul sangeros realizat de niste tineri nevinovati pentru eliberarea romanilor de dictatura pana la gradul de coruptie si mefienta existent e cale lunga!
Mai mult decat atat! Sunt FERM convins ca daca soarta lui Ceausescu si a regimului comunist n-ar fi fost decisa de explozia populara de la Timisoara, urmata de solidarizarea bucurestenilor nu am fi scapat de COMUNISM!De ce? Pai, ambele reactii (fara a fi catalogate drept “lovituri de stat”) s-au produs pe fondul factorilor favorabili externi si ca daca, aceasta ar fi depins, prin absurd, de un vot popular, s-ar fi gasit suficient de multi romani cat si miljoacele “specifice” sistemului electoral comunist, preluat fara niciun fel de jena de regimurile succesorale, care sa formeze o “majoritate” favorabila perpetuarii dictaturii ceausiste la nesfarasit, prin transmiterea ereditara a Puterii…
Si spun acest lucru deoarece acum, in decembrie 2009, avem o situatie politico-economica aproape “trasata” la indigo cu cea care a condus la cadereaGeniului-Imparat, singura diferenta dintre atunci si acum constand in libertatea noastra relativa de a nu fi arestati inca pentru faptul ca, unii dintre noi indraznim sa criticam cu voce tare actuala Putere.
Intre gasca nomenclaturista de atunci, obedienta pana la a-i pupa mana dictatorului in orice moment si a-l ruga in cor sa nu demisioneze, cu riscul de a scoate fortele represive in strada si clanul mafiot de astazi,cu conducatorii ce s-au perindat cu terminatia -escu puternic centrati si stransi uniti in jurul ciolanului (alias PUTERE) NU E MARE DIFERENTA!
Actiunea de a acumula constant averile ilicite, de neam prost acumulate de cei din urma reprezinta telul lor sau a gastilor de trepadusi si milogi ce inconjoara suita acestor hulpavi oameni!
Daca nomenclaturistii ceausisti se multumeau cu anumite privilegii care-i situau ceva mai sus fata de marea masa a unui popor infometat si indobitocit de lipsuri si de propaganda comunista, noii ciocoi , din 1990 incoace stau infinit mai bine din punct de vedere material si tin cu dintii de fotolii, de scaune, de functii fara sa manifeste vreo jena sau temere ca ar putea fi pedepsiti pentru modul in care inteleg sa se infrupte fara rusine din banul public.
Daca inainte de ‘89 existau bani, dar nu avea mai nimeni ce sa cumpere cu ei, astazi se numara cei cativa gologani din buzunarele gaurite de somaj, sau purtatoare ale unor salarii si pensii de mizerie si se saliveza in fata vitrinelor care gem de bunatati.
Daca in decembrie 89 se incheia un ciclu marcat de sacrificii enorme in urma carora am platit totusi o datorie externa impovaratoare, in decembrie 2009 suntem in debutul unui alt ciclu blestemat in care nu se stie cine (“teroristii”, extraterestrii sau vrednicele lor rude-mafioti) ne-au cam varat fara sa ne consulte sau sa aiba vreo idee de cum se vor cheltui banii imprumutati pentru, chipurile, a scoate tara din… criza.
Istoria se repeta schimband doar numele protagonistilor.
Nesmitirea a atins culmile absurdului in carefostii au devenit actuali, in care cei ce au tras si au ordonat au devenit stapani mai ceva decat Ceausescu!
Mai mult decat atat s-a ajuns ca nimeni sa nu-si asume meritele mortilor din decembrie 89 declarandu-se “profound marcati,indurerati”!
Si , cand stam sa-I observam se disting doar prin prostie si aroganta! Cum anume ii pot privi pe acei tineri ce si-au dat viata pentru un ideal, pentru LIBERTATE toti acestia ce spera sa fie apreciati, respectati mai ceva decat continuatorul liniei politice a Seniorului Coposu?
Se lauda cu integrarea , insa uita ca eram cam izolati in plan international in decembrie ‘89, carantinizati sub acelasi aspect suntem si in decembrie 2009, cand pe langa faptul ca niciun lider marcant al democratiilor occidentale nu s-a inghesuit sa-l felicite pe actualul si vechiul presedinte Basescu pentru alegeri!
O diferenta ar mai fi totusi. In decembrie ‘89 existau de bine de rau, un loc de munca asigurat, in decembrie 2009, pe langa sutele de mii de someri inregistrati si neintregistrati, alte sute de mii se pregatesc sa guste din amarul acestui flagel, numit somaj, in anul care va sa vina.
Si ar mai fi inca o diferenta. Daca in decembrie ‘89 eram, cu exceptia unor nomenclaturisti oti o apa si un pamant, astazi majoritatea covarsitoare a romanilor traiesc aproape de pragul saraciei, in timp ce mafiotii politici, pastoriti de toti tatucii si clanurile lor ce se succed, se scalda in averi opulente dobandite din afaceri de-a dreptul marsav de puturoase facute pe spinarea contribuabililor romani.

Pe final, de sfanta zi de Craciun as dori sa va inseninez cu o frumoasa poezie, ROD AL CELOR CE AU SUFERIT IN TEMNITELE COMUNISTE.
Dumnezeu sa-i invrediceasca de ostenelile si suferintele pamantesti, acolo in lacasurile de lumina, cele ceresti!

O, brad frumos, ce sfânt erai
În altă sărbătoare,
Mă văd copil cu păr bălai
Şi ochii de cicoare.
Revăd un alb şi sfânt cămin
Şi chipul mamei sfinte,
Imagini de Crăciun senin
Mi-apar şi azi-nainte.

Un brad cu daruri şi lumini
În amintiri s-arată.
Prin vis zâmbeşte ca un crin
Copilul de-altădată

Azi nu mai vine Moş Crăciun
Ca-n noaptea de cenuşă,
Ci doar durerile-mi s-adun’
Să-mi plângă după uşă.

Trosneşte lacătul de fier,
Se stinge câte-o viaţă,
S-aude glas de temnicer
Pe lespedea de gheaţă.

Omătul spulberat de vânt
Se cerne prin zăbrele
Şi-mi pare temniţa mormânt
Al tinereţii mele.
(Radu Gyr - O, brad frumos, cit. de Părintele Zosim Oancea. Op. cit. p. 97).


Craciun Fericit
Zadkielix alias D.M