Translate

luni, 8 martie 2010

Afacerea decernarii Oscarurilor

 Mda! Oscarurile editia 2010 s-a incheiat!
 Insa, destul de surprinzator...
 In loc sa fie o gala in care valoarea si gusturile sa rezoneze, mi s-a parut o imensa afacere...
De altfel, nici nu am stat azi-noapte să văd ceremonia, pentru că în general nu mă amuză.
 Dar am vizualizat acum rezultatele şi mai căm-as lua cu mâinile de cap.
 Favoritul meu-(nici pe departe Avatar-ul lui Cameron) a fost trecut pe "linie moarta"...
Concluzie?
 Aproape nimic pentru Inglourious Basterds (în afară de rol secundar masculin, care era meritat din plin) şi atât de mult pentru Hurt Locker.
Până la urmă, Hurt Locker mi s-a părut doar încă un film de război. Si fara nimic deosebit. Mult mai slab decât, de exemplu cu Apocalypse sau cu mai vechiul Star Wars....
Am impresia ca se asteapta la o identificare a publicului cu soldaţii izolaţi din Golf, de fapt o propaganda si o proslavire a faptelor "de capa si spada" a "vulturilor" americani.
Dar lipseste ceva! E vorba de acea perspectiva umană asupra luptei decât în majoritatea celorlalte filme...

SWi nu e deloc severitate vis a vis de The Hurt Locker. In primul rand, sa nu uitam amanuntul ca filmul s-a nascut in urma unui foarte bun articol jurnalistic . Apoi, nu este o pelicula care are in centru ideea de genisti militari in general, ci un anume genist. Am citit si eu remarcile unor veterani din Irak si Vietnam care au fost atat de contrariati, incat l-au comparat pe Jeremy Renner cu John Wayne, cu un inconstient care in mod normal n-ar avea cum sa reziste acolo. Dar, cu toate astea, scenariul e adaptat dupa un articol  narativ, desigur stilizat, tensionat si concentrat. Este un film teribil, care-ti umezeste palmele. Are tensiune, drama si un punct de la care pleaca- “Razboiul este un drog”. pentru unii, desigur. De asta se si intoarce, orict de siropos parea. Trebuia sa-l incheie asa. Si are cateva momente absolut cutremuratoare. Sa ni-l amintim pe atentatorul care se razgandeste....
 Cat lirism si groaza  SE AFLA in momentul final, cand a fost abandonal chiar si de cel mai bun/teribil genist. ce impacare cu sine e acolo?



Desi Avatar este un film de o frumusete unica pana acum, un fenomen care, cum bine ai spus, a readus lumea la cinema, e totusi prea simplist,! Mi-au placut efectele cat si imaginea 3D!
 Insa, pana la urma, ceva tot admir! Fara sa fiu excentric, acest film incrimineaza omenirea si setea ei de resurse. Da, stiu, asta chiar se aplica in timp ce scriu, dar nu e un punct in care Academia ar tine mortis sa ajunga la consens. Si are cateva parti destul de imbecile. una ar fi incapatanarea cu care se luptă fiorosul Colonel Miles Quaritch, cand un strateg ca el ar fi trebuit sa-si dea de mult seama ca nu mai are nicio sansa.


Şi, ca să fie clar: asta e părerea mea subiectivă, de nespecialist. Cat ma pricep…

                                                              Zadkielix alias D.M

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu