Rewiev cu un nene pe nume... Boc

Credeati ca am uitat sa scriu despre "evenimentul" saptamanii? După modelul prezidentului Traian Băsescu şi cu vistieria ţării plină doar în ziua în care vine tranşa FMI, premierul Emil Boc a ieşit vineri vitejeşte în mijlocul sindicaliştilor pentru a le explica că în.... Grecia e mai rău. A strâns mâini, a adus argumente economice, a vorbit ardeleneşte de nervi, dar, în loc să fie aclamat ca Băsescu de fermieri, i s-a cerut demisia şi a fost luat la ţintă cu bulgări de zăpadă de protestanţii care, probabil, aveam amintiri plăcute de la vacanţele în ....Halkidiki.

 Si acum sa va povestesc ....realitatea!

Sindicaliştii au strigat în repetate rânduri "Jos Guvernul!", "Demisia!", unul dintre sindicalişti strigând "V-am votat degeaba!". La un moment dat, câţiva protestatari au început să arunce cu bulgări de zăpadă spre Emil Boc, unul dintre ei nimerindu-l pe un ofiţer SPP, iar altul pe un fotoreporter.

De data aceasta, statura care i-a adus atâtea bancuri politice (vezi cureaua de ceas cu care era bătut în copilărie, maşina Mini blindată de la Guvern, porecla Croitoraşul cel Viteaz etc.) l-a avantajat, bulgării ajungând (culmea eroismului:)) în SPP-istul din spatele premierului.
Trecând peste comicul de situaţie cu eroii SPP din spatele lui Boc, demersul premierului a fost unul corect politic. Am intrat într-o “adevărată eră a mulţimilor”, cum spunea Gustave Le Bon în “Psihologia mulţimilor”, în care schimbările se produc datorită acestor “mase inconştiente şi brutale”, dar impresionabile. Conform lui Le Bon, imaginile susceptibile de a impresiona mulţimile sunt cele simple şi puternice, lipsite de orice interpretare suplimentară. Cam asta a încercat şi Boc.
Spre deosebire de Băsescu, care la Cotroceni i-a supus pe fermieri cu propriul toiag folosit cu câteva minute înainte pe scuturile jandarmilor, care la Ţebea şi-a invitat contestatarii la bere, care şi-a pierdut soţia la un miting din Maramureş, iar la Chişinău a făcut adevărate saune de mulţime, lui Boc nu i-a ieşit nici măcar de un duş cu poporul votant. E, totuşi, un început.
Ceea ce a fost însă cu adevărat deranjant la Boc a fost doar reacţia mioritică de după: “La câţi bulgări de zăpadă am avut parte în copilărie… un bulgăre în plus nu mă sperie”. Chiar nu contează?

                                                           Zadkielix alias D.M