Intalnirea cu Dumnezeu si cu ingerii

Gavril Bărnuţiu din judeţul Satu Mare a avut o experienţă extraordinară. Într-o zi s-a simţit foarte rău şi a căzut la pat. După ce s-a separat de trup, el a fost mai întâi proiectat în iad.




"Atunci m-am împotrivit. Şi atunci-am zis către el (diavol): nu intru, nu intru şi m-am tras înapoi doi trei paşi. Şi-atuncea mi-am ridicat privirea spre cer şi-am început să mă rog pentru prima dată în viaţa mea. Am început să mă rog la Dumnezeu. Am început să mă rog la Dumnezeu şi-am zis: dacă exişti Dumnezeu cu adevărat te rog să mă ierţi şi să mă scapi de acest foc îngrozitor al iadului că dacă îmi mai dai viaţă voi spune orişicui că Tu exişti şi voi face voia Ta. Imediat a apărut între mine şi diavol o mână de la umăr în jos, cu o îmbrăcăminte albă şi cu degetul arătat spre mine. Mâna aceea sunt convins că era mâna lui Iisus Cristos pentru că El putea să poruncească şi să dea ordin diavolului. "Nu vezi că are credinţă cât un grăunte de muştar?", vorbea mâna ceea cu îmbrăcămintea ceea albă. "Nu vezi că are credinţă cât un grăunte de muştar? Nu ai nimic cu el. Luaţi-l îngeri şi duceţi-l în Rai."

A dispărut mâna şi au apărut lângă mine doi îngeri care-mi ajungeau până la umeri. Amândoi m-au prins de mâini: unul de mâna stângă celălalt de mâna dreaptă. Şi au zis către mine: pentru că n-ai vrut să crezi nimic, Dumnezeu a hotărât ziua de astăzi să-ţi descopere să vezi ce n-ai văzut nicio dată şi să auzi ce n-ai auzit nicio dată. Acum vino, nu te teme, te vei despărţi de acest corp negru şi ţeapăn. Atunci aşa o bucurie a pătruns în mine că mi se părea că tot cresc, tot cresc, tot mi se dezvoltă corpul acela... şi m-au întors de acolo din faţa tunelului, am păşit vreo doi trei paşi şi la un moment dat am simţit că mă cufund în pământ. Am văzut că merg, merg, tot merg în jos şi de-odată m-am văzut aşezat într-un mormânt pe spate. Roată pe lângă mormânt erau toţi prietenii şi prietenele cu care mă distram . Şi am zis aşa în gândul meu către Dumnezeu: "Pentru că am recunoscut că exişti Dumnezeu, am zis în gândul meu: m-ai scăpat din focul acela îngrozitor din iad, scapă-mă şi de aici din mormânt că eu sunt viu şi nu lăsa prietenii să mă îngroape, pentru că eu sunt viu. Scapă-mă şi de-aici dacă m-ai scăpat din iad". Atunci am simţit că sunt plin cu fire de aţă în corp şi de-odată am simţit că din mine trage cineva toate firele de aţă. Şi din degete simţeam cum trage toate firele şi din degetele de la picioare simţeam cum trage firele prin tot corpul. Şi de-odată am simţit că îmi iese puterea pe gură şi ... de-odată mă văd lângă groapă sus într-un corp transparent ca sticla şi in culori, iar corpul meu acela negru şi ţeapăn l-am văzut în mormânt. M-am uitat: păi acela a fost corpul meu! Dar ăsta ce corp este aşa moale?

Deci nu mai e ţeapăn ca acel negru şi aşa colorat, roşu, galben, verde, toate culorile erau pe corpul meu. Şi de-odată uitându-mă aşa în stânga am văzut o poartă mare şi poarta aceea exact aşa era cum era corpul meu, toate culorile erau pe poarta aceea. Eu m-am uitat apoi în mormânt. Mă miram de corpul meu. Ştiam că acela a fost corpul meu şi acuma ce fel de corp am. Şi îmi zice îngerul din dreapta: vezi aşa se petrece cu oricine moare. Corpul putrezeşte în pământ, iar sufletul primeşte un corp ca şi al nostru - au zis îngerii - sau ca şi a celora din iad, corpuri de demoni - aşa mi-au zis îngerii. Iar tu - au zis către mine - tu ai primit un corp de musafir al iadului şi-al raiului pentru necredinţa ta. Acum vino, nu te teme. Trebuie să vezi o părticică din Rai. Mi-am îndreptat privirile spre poarta aceea mare care s-a descuiat în două părţi. Când am ajuns la poartă, ei trăgeau de mine să întru şi mie mi-era frică. Şi am zis: cum să mă duc eu acolo în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea care o văd - o vedeam din poartă - cum să întru eu acolo, eu nu sunt vrednic. Dar îngerii, îngerii mă trăgeau de mâni, vino nu te teme. Ei au văzut şi au ştiut că eu mă tem. Vino nu te teme, au zis către mine şi când am păşit pragul înăuntru la un moment dat, eu nu am mai simţit ca aici când păşeşti de-afară în casă tot materie sub picioare. Deja eu păşeam dar păşeam în aer. Exact cum ai pune mâinile aşa în aer, aşa simţeam. Deci nu simţeam materie sub picioare. Dar o bucurie ce-a pătruns în mine, nu se poate explica în cuvinte omeneşti exact cum scrie în biblie. Acolo aşa este: cum ochiul omului n-a văzut, urechile n-a auzit la inima omului nu s-a suit. Deci la un moment dat cum am intrat curios acum, în strălucirea aceea mare, în frumuseţea aceea mare, acum curios să văd, curios să aud, acolo cum este, acolo în Raiul lui Dumnezeu. Eu doar o părticică am văzut acolo. Eu n-am văzut tot Raiul lui Dumnezeu. Când voi primi corpul de moştenitor şi voi merge acolo, atunci voi vedea tot Raiul lui Dumnezeu, când voi fi moştenitor. Eu am fost musafir. Acum m-am uitat în stânga şi-n dreapta ş-atât în stânga cât şi-n dreapta am văzut numai parcuri de flori. Toate felurile de flori. Cred că nici pe sfert nu există atâtea feluri de flori câte există acolo şi printre flori pomi de la 3 metri înălţime până la peste 100 metri câte un pom. Şi îngerii m-au întrebat, dar fiecare pom era îmbrăcat cu toate felurile de flori aşa cum erau în parcurile acelea. Toate felurile de flori erau pe pomii aceea de jos şi până sus. Deci cum am spus, câte un pom până la peste 100 m era de înalt. Şi m-au întrebat îngerii: "Ştii ce reprezintă aceşti pomi?"

Am zis: nu ştiu. Când şi noi am fost oameni pe Pământ ca şi tine după cum am primit darurile pe Pământ aşa ni s-a dezvoltat pomul vieţii veşnice aici şi noi toţi am fost oameni, şi noi am fost oameni ca şi tine pe Pământ. Şi noi am primit daruri, noi toţi oamenii pe Pământ primesc daruri să-i cânte lui Dumnezeu sau să-i cânte celui rău: să se roage lui Dumnezeu sau să se roage celui rău. Şi unii mă întreabă că cum se roagă oamenii celui rău. Blestemele şi înjurăturile sunt rugăciunile diavolului, de care îi rog pe toţi să se ferească cât vor trăi pe Pământ. Pentru că la doi domni nu se poate sluji: ori cu Dumnezeu ori cu diavolul. Acum îngerii mi-au zis: vino să intrăm în Rai; vino să intrăm în palatul Raiului. La un moment dat m-am uitat sus. Eu n-am văzut acolo ca aicea, un cer albastru şi în boltă ca aicea, acolo am văzut un soare drept peste tot, dar cu toate că era soare peste tot, am putut să privesc limpede si clar, pentru că nu cu aceşti ochii am privit acolo. Aici dacă mă uit cu aceşti ochi la soare care-i un pic este alb şi strălucitor îmi lăcrimează ochii şi nu mai pot să mă uit. Dar acolo am putut să privesc limpede. Acolo aşa e de frumos cum nu se poate explica în cuvinte omeneşti. Aş vrea să explic frumuseţea aceia, strălucirea aceia, minunăţia aceia. Încontinuu m-am minunat şi m-am mirat aşa de tare: cum străluceşte aşa de tare aici tot ce se vede, totul strălucea şi pot să privesc limpede. Pe când aicea abia mă uit la un bec, abia mă uit la Soare şi acolo am putut să privesc limpede, acolo vreau să ajung. Ştiu că aici m-am născut pe Pământ dar îmi fac impresia de multe ori că eu sunt de acolo nu de aici. Fie slăvit Dumnezeu pentru tot ce face El în această lume pentru toţi oamenii.



La un moment dat, m-am uitat aşa în adâncime departe, am văzut limpede şi clar în continuu. Nu ca aici. Aici mi se pare că la câţiva kilometri se termină lumea şi cerul acolo este gata. Acolo nu aşa, acolo tot se vede limpede şi clar şi aşa de frumos cum mă uitam aşa în adâncime vedeam curăţenia aceea. Atmosfera aceea limpede, aşa mi se părea că toate culorile joacă în atmosferă. Aşa mi se părea că atmosfera aceea acolo este plină de toate culorile. Aşa vedeam toate culorile le vedeam limpede şi clar. Mă uitam să văd, oare unde-o fi aicea capătul lumii. Dar acolo nu există capătul lumii ca aicea. Aicea se vede la câţiva kilometri, zici că-i capătul lumii dar acolo se vede limpede şi clar încontinuu, încontinuu. Atunci când m-am uitat în jos, vedeam parcurile acelea, da nu şi vedeam cele trei drumuri: unu alb în mijloc, două lateral galbene, nu cum se vede aici - când te uiţi jos vezi că e materie şi aici se termină - acolo tot se vedea în adâncime fără sfârşit. Deci aş vrea să vă explic să mă-nţelegeţi, că acolo nu există în adâncime capăt, deci nici în stânga nici în dreapta nu există un capăt, să-i vezi capătul ca aici. Aici oriunde te-ai uita vezi un capăt, vezi un sfârşit, dar acolo nu se vede sfârşit, acolo se vede încontinuu în continuu şi cum am spus aşa, toate culorile acelea mă făcea să zic mereu acolo: o ce bine e aici; o ce frumos e aici; eu de aici niciodată n-aş vrea să plec. Ştiu c-aici m-am născut, aici am crescut dar mă simt străin mereu.

La un moment dat îngerii mi-au zis: "Acum intrăm în Palatul Raiului". Palatul acela mare, atât exterior cât şi interior mi se părea că este din flori. Eu n-am văzut zid acolo din cărămidă sau din ceva material. Pentru că atât exterior cât şi interior am văzut numai flori. Numai când am intrat în holul acela al Palatului am văzut: în stânga erau geamuri care era în culori aşa cum era uşa la intrare, iar în dreapta erau multe uşi albe, simple albe. Eram curios, oare ce-o fi în interiorul acelor uşi? Şi-am zis: şi aicea ce este în interiorul acestor uşi? Şi îngerii mi-au zis: aicea sunt toate faptele tale rele înregistrate. Adevărul este că dacă oamenii înregistrează, Dumnezeu cu atât mai mult înregistrează toate faptele bune şi rele. Şi-acuma după ce ei mi-au spus aicea sunt toate faptele tale rele, după ce m-am gândit eu, că precis mă vor alunga în iad, va trebui să recunosc că eu nu sunt vrednic să fiu aici. Ei au zis: nu aşa cum gândeşti tu. Deci ei ştiau gândul meu. Şi adevărul este, îngerii ştie gândul nostru cât şi Domnul Iisus şi Dumnezeu. Dar acum, ei mi-au zis: aicea sunt toate faptele tale rele înregistrate iar la uşa din faţă, că eu eram în holul acela mare, iar la uşa din faţă este lăcaşul pregătit pentru tine şi rudeniile tale.



Când am intrat acolo am văzut două paturi în locaşul meu şi o masă pe care era un borcan cu un pomuleţ. Pomuleţul acela probabil că avea, zic eu la aprecierea mea, 30 - 40 de centimetri şi mi-au zis îngerii: "Vezi, atâta ţi s-a dezvoltat faptele bune aici". M-am bucurat mult. M-am bucurat şi de pomuleţul acela micuţ. Şi-am zis de multe ori: cel mai mic pomuleţ să fie al meu. Dar să fiu acolo, să pot s-ajung acolo. La un moment dat tatăl meu era pe patul din stânga, mama pe dreapta, pe patul din dreapta. Aş fi vrut să vorbesc cu tata dar îngerii mi-au zis: lasă-l să se odihnească, nu ai voie să vorbeşti cu el. Atunci, l-am lăsat pe tata şi mi-am îndreptat privirea spre mama pe patul din dreapta, zic: dumneata ce faci aici, măicuţă? Ea mi-a zis: eu am venit să vă văd pe voi, dar mai ales pe tine, cum te vei naşte astăzi din nou.



Şi ea s-a rugat pentru mine aşa de mult ca să pot, ca Dumnezeu să mă convingă să pot să devin credincios. La un moment dat eu m-am văzut copil mic înfăşat în pernă în braţele mamei. Am zis către mama mea, măicuţă, eu pot să umblu, lasă-mă să cobor jos. Ea mi-a zis, eu îţi dau voie să cobori jos, dar ai grijă de-acuma să nu cazi. Cum să nu cad? Deci să nu cad în necredinţă. Asta vroia să-mi spună mama. Ceea ce mi-au spus-o şi îngerii când m-am despărţit de ei la Poarta Raiului când am ieşit din Rai. La un moment dat mama m-a sărutat şi mi-a dat voie să merg jos. Sigur că ea dorea să vadă cum mă voi naşte din nou. Pentru că fără naşterea din nou, nu se poate ajunge în Împărăţia Lui Dumnezeu. Oricine trebuie să renască prin duh din nou pentru Dumnezeu. La un moment dat am văzut că tata şi mama au dispărut din lăcaşul meu iar eu am văzut că cresc şi m-am dezvoltat din nou, din nou la statura aceia cu corpul acela strălucitor, cu corpul acela în culori, care zic la aprecierea mea că avea trei metri înălţime, corpul meu. Şi-acuma am văzut că şi mama şi tata au dispărut şi-am zis către îngeri, i-am întrebat pe îngeri, unde este tata şi mama? Ei mi-au zis: tatăl tău cântă între îngeri în cor iar mama ta s-a dus de unde a venit. Deci mama este aici în această lume şi trăieşte, iar tata a murit în război. Dar eu l-am văzut viu acolo în rai.



Am zis către îngeri iarăşi, duceţi-vă îngeri spuneţi la soţia mea să nu plângă. Eu n-am ştiut dacă soţia mea plânge sau ce face. Nici n-am văzut-o pe soţia mea. Da am zis acolo în lăcaşul meu: "Oh ce bine-i aici! Oh ce frumos e aici! Eu nu mai vreau să plec de aici niciodată." Îngerii au zis: va trebui să mergi înapoi. Şi Voia Lui Dumnezeu asta a fost pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea. Şi-a trebuit să vin înapoi. Slăvit să fie Dumnezeu pentru acest sfat.



Eu deci, româneşte am zis către îngeri acolo în lăcaşul meu: "Duceţi-vă îngeri spune-ţi-i la soţia mea să nu plângă, la copii mei, la fraţii mei şi la toţi iubiţii mei să vină să vadă în ce loc frumos m-aţi adus voi pe mine aici". În timpul acela corpul meu era pe masa de operaţie în Şimneul Silvaniei la doctorul Puşcaş. Înainte cu câteva minute, doctorul şi ceilalţi patru doctori care m-au declarat mort plus asistenţii şi asistentele. Şi-atuncea doctorul a întrebat-o pe soţia mea: ştii ce vorbeşte soţul tău? Soţia nu ştie ungureşte, nici copii. Fratele meu ştie, fratele meu a înţeles ce-am zis eu. Auzi ce spune, să mergi să vezi în ce loc frumos este el, a zis doctorul către soţia mea.



Da, în timpul acela gura mea vorbea ungureşte pe masa de operaţie după ce ei m-au declarat mort. Şi-atunci doctorul Puşcaş a zis către soţia mea: "Nu mai plânge nu te teme cică, acuma îl aducem la viaţă", şi-atunci mi-au băgat între dinţi ceva căluş şi-au introdus în mine ceva lichide ca să mă aducă la viaţă. Că ei cu aparatele lor au constatat că nu mai am puls nici la inimă nici la mână.



Deci intrasem în moarte clinică. Şi-atunci cu toate intervenţiile lor, ale medicilor, cu nu ştiu ce lichide, cu injecţii, în loc să mă aducă la viaţă corpul s-a întins şi-a început să-nvineţească şi a înţepenit. Şi-atunci m-au dezbrăcat de hainele mele şi m-au îmbrăcat cu halatul acela murdar cu care aseară au făcut autopsia unui mort. M-au şi luat de acolo după masă, m-au pus în patul acela şi fratele meu spune că şi el a prins de-un colţ al patului acela cu care m-au dus jos acolo în morgă.



Medicii spuneau că este o moarte clinică. Eu nu ştiu ce fel de moarte a fost, ştiu că puteau să mă taie bucăţi că eu nu simţeam nimic, n-am văzut nimic cu aceşti ochi, n-am auzit nimic, n-am simţit nimic cu corpul acesta.



Acum îngerii au spus: vino să vezi cum cântă îngerii în cor. Am ieşit în hol. Primul geam la dreapta s-a descuiat şi la aproximativ 50-60 de metri am văzut un deal mare îmbrăcat cu iarbă verde strălucitoare, plin, plin dealul acela de îngeri. Şi în faţa lor am văzut un înger mai înalt cu un metru. Am întrebat îngerii, şi acela din faţa lor cine este, din faţa îngerilor. Acela este Iisus Cristos care a murit pentru tine şi păcătoşii din lumea întreagă. Am zis recunosc, eu l-am mai văzut o dată în vis înainte cu câţiva ani şi mi-a zis să mă pocăiesc şi-atuncea să merg cu El să-L ajut să pună masa pentru mântuiţii lui Dumnezeu. Am zis eu, nu mă pocăiesc niciodată. Mai bine prefer să mor decât să mă pocăiesc şi-am plecat în vis din faţa Lui. Acela era Iisus Cristos. Am zis, eu l-am mai văzut, către îngeri încă o dată. Acela e Iisus Cristos, au zis îngerii de lângă mine, care a murit pentru tine şi păcătoşii din lumea întreagă. Şi-acum, la un moment dat, a trebuit să aud cum cântă îngerii în cor. Îngerii din stânga, toţi aveau toate felurile de instrumente în mâini: fanfară, vioară, acordeoane - cred că nu există pe pământ atâtea feluri de instrumente câte există acolo. Toţi au luat instrumentele în mâini. Iar în partea dreaptă a Domnului Iisus n-aveau nimic în mâini, ei cântau cu gura. Dar toţi şi cu instrumentele şi cu gura cântau aceeaşi cântare pe care eu n-am cunoscut-o. Odată vom fi într-o unire, nu-i prea mult, unde-i numai bucurie, nu-i prea mult. De ce au cântat aşa, pentru că nu mai e mult. Nu-i prea mult. După ce au terminat de cântat eu m-am uitat ca să văd care-i tatăl meu. M-am uitata să văd dacă o văd pe sora mea. A murit şi sora mea la vârsta de aproape 17 ani. Dar n-am mai cunoscut, aşa era uniform de mari, uniform de solizi, uniformi la înfăţişare. Toţi erau ca Domnul Iisus: feţele lor, mâinile lor, puţin galbene, foarte strălucitoare, foarte frumoase.



Îmbrăcămintea Domnului Iisus şi a îngerilor era perfect albă, părul alb, alb, aşa când s-au întors într-o parte părul era într-una cu îmbrăcămintea şi n-am văzut aripi - că m-au întrebat mulţi: n-ai văzut nu aveau aripi îngerii? Nu ştiu, mama a visat îngeri da cu aripi. Eu n-am văzut aripi la îngeri deşi i-am văzut. Şi din spate n-am văzut că aveau aripi. I-am văzut haină albă de sus până jos şi părul acela alb, alb şi înfăţişarea aceea puţin galbenă foarte strălucitoare.



Deci m-am uitat să văd care e tata. Deci nu puteam nici pe tata nici pe sora mea să-i deosebesc aşa erau de uniformi toţi. Toţi uniformi.



În fine după ce au terminat de cântat cei doi de lângă mine mi-au zis: ia-ţi la revedere de la îngeri şi vino să-ţi vezi faptele. Atunci din nou m-am speriat. Acum precis că va trebui să recunosc că eu nu-s vrednic să fiu aici şi mă vor alunga în iad. Nu te teme, au zis către mine şi-au început să mă ridice de mâini, nu te teme. Vino să-ţi vezi faptele! Acum toate uşile acelea albe erau descuiate. Şi-acum eu nu ştiu de ce de la vârsta de 16 ani



Până la vârsta de 34 de ani jumătate a trebuit să-mi văd toate faptele rele. Vreau să spun că am trecut prin faţa fiecărei uşi şi-a trebuit să-mi văd corpul la vârsta de 16 ani, aşa cum în restaurant după ce am terminat profesionala în Lupeni, am fost repartizat în Petroşani şi-acolo inginerul a ţinut ziua lui şi ne-a chemat la restaurant. Am văzut cum acolo cântam noi românii la o masă separat cântam bineînţeles melodii populare iar la altă masă ungurii cântau ungureşte. Şi vroiau să ne interzică să cântăm noi româneşte şi s-a iscat o bătaie şi eu decât să mă bat am ieşit afară şi-am fugit. Exact cum s-a petrecut, aşa am văzut acum primul caz, în timpul cât am fost declarat mort. Exact cum eram în Timişoara în restaurant, exact cum eram în căminul cu bal, exact cum eram în casa cu nuntă, în toate locurile cum eram şi cum gesticulam şi cum mă manifestam în toate locurile mi-am văzut corpul şi după ce am trecut prin faţa fiecărei uşi îngerii mi-au zis: "Acum mergem înaintea Lui Dumnezeu". Nu ştiu dacă vă puteţi da seama cum m-am speriat eu atunci. După ce am văzut toate faptele rele cu ce curaj să mă duc înaintea lui Dumnezeu? Şi-am zis către îngeri: cum să mă duc în faţa Lui Dumnezeu? Îngerii au început să mă-ncurajeze şi-au zis: nu te teme, Dumnezeu te va ierta pentru micuţa ta credinţă. Vino, nu te teme! Când am intrat între cele două ziduri, când am ieşit din holul palatului am văzut două ziduri fără sfârşit. Deci, deci ca un tunel fără capăt. Nu ca în iad. În iad am văzut tunelul acela care zic că avea 100 de metri adâncime şi-apoi am văzut lumea iadului şi flăcările acelea care se înălţau până sus la cer şi toţi aceia cu mâinile ridicate venind spre mine şi strigau după apă şi ajutor. Toţi aceia veneau. Acum aici am văzut tunelul acela dar fără sfârşit, fără capăt şi deodată am văzut că din adâncime vine un nor la aproximativ 10-15 metri în faţa mea norul acela s-a desfăşurat şi-am văzut exact un bărbat - exact cum te văd pe dumneata în faţa mea. Aşa l-am văzut pe Dumnezeu. Cu deosebire că El avea 20 de metri înălţime. Avea vreo 5-6 metri lăţime. Era un corp ce n-am văzut în viaţa mea aşa de mare. Acum am crezut că El v-a zbiera la mine: locul tău nu este aici, locul tău este în iad. Pleacă din faţa mea. Dar El n-a zbierat, El n-a strigat nici cu-n ton ridicat la mine. Aşa de blând şi îngerii vorbeau aşa de blând că nu m-aş fi săturat nicio dată şi în veci să-i aud. Dar Dumnezeu când mi-a vorbit aşa de blând, mi-a zis vino nu te teme, ai avut păcate cât nisipul mării dar acum prin sângele iubitului Meu fiu Iisus toate sunt şterse iar de Mine sunt iertate. N-am ştiut ce să zic. De bucurie tot mă pregăteam să-i zic ceva sau să nu-i zic, tot m-am temut că dacă-i voi zice ceva poate va zbiera la mine. Nu te teme, am hotărât să mergi în lume mi-a spus, pentru familia ta şi-atâtea suflete care doresc mântuirea. Du-te spune la toţi aceea cu care vei avea ocazia să vorbeşti ce-ai văzut şi ce-ai auzit dar mai mult ca atât să le spui la toţi căci în curând harul se va lua şi lumea se va sfârşi. Du-te nu te teme. Duhul Meu este mereu cu tine. Atunci, deodată am simţit că a venit peste mine un aer răcoritor şi imediat m-am văzut în corpul acesta.



Şi am plecat din faţa Lui Dumnezeu şi imediat am văzut că drumul acela alb se face sul în urma mea până la poartă, până la ieşire. Şi-am întrebat îngerii: de ce acest drum se înfăşoară, se face sul? Pentru că acest drum se desfăşoară numai pentru musafirii Raiului, cei ce n-au crezut şi nu cred, şi-am ieşit pe poartă şi deodată m-am văzut cât munte înalt şi-am văzut că vin două biserici: cea din comuna soţiei, Marca îi zice la comuna soţiei judeţul Sălaj şi cea din comuna Ipu judeţul Sălaj - acolo unde ungurii au omorât 70 de familii de români într-o noapte pe care eu nu i-am putut suferi. I-am urât tare de tot şi m-am dus la ei acolo şi le-am spus: v-am urât dar acum vă iubesc. Şi ştiu că trebuie să iubesc pe toţi oamenii indiferent cât ar fi ei de păcătoşi, fără deosebire de religie sau de naţionalitate. Pe toţi trebuie să-i iubim la fel, ca credincioşi n-avem voie să facem deosebire. Eu atunci am făcut şi am şi zis către toţi: daca-ş putea pe toţi ungurii din ţară şi pe toţi pocăiţii v-aş împuşca; daca-ş avea putere ca comunist, dar n-am dat o palmă nimănui în viaţa mea. Totuşi aveam această răutate în inima, dar care atunci a dispărut fiind iertat de Dumnezeu pentru acest fapt. Şi-acum veneau cântând spre mine cele două biserici: cea românească şi cea ungurească. Cântau: cântarea cu bucurie vor secera aceia cei ce cu lacrimi depun sămânţa lor. Numai dacă de la Domnul e sămânţa spune poetul. Eu n-am ştiut cântarea asta dar îngerul din dreapta mi-a zis: fraţii tăi te-ntâmpină. Cu aceea va trebui să te bucuri din cuvântul Lui Dumnezeu şi cu aceea va trebui să-L lauzi pe Dumnezeu. Mi-a zis îngerul din dreapta. Acum îngerii de lângă mine şi ei au zis tocmai ce-a zis mama: şi de-acuma ai grijă să nu cazi. La revedere. Au intrat în Rai. Şi-acum, îngerii au intrat în rai eu m-am trezit în morgă, m-am trezit acolo. Sigur că a venit soţia din oraş. Ea s-a dus să facă cumpărături, să pregătească pentru înmormântare şi-a venit înapoi. Şi când a venit acolo la uşa de la morgă, văzându-mă viu, m-a întrebat: tu eşti Gavrilă? Am zis da."



Sursa:

 http://angelinspir.ro/


 Dumnezeului nostru Slava, acum si pururea sin vecii vecilor , Amin!

                                                                   Zadkielix alias D.M