Translate

vineri, 24 aprilie 2009

Despre Sfantul Gheorghe

In TARA Sfanta- Israel, Sfintul Mare Mucenic si mult-patimitor Gheorghe este extrem de iubit, atit de crestini cit si de musulmani.
DOVADA CEA MAI PUTERNICA, CEA MAI ELOCVENTA a fost ultima, consumata de sarbatoarea sa pe 5 mai, conform calendarului vechi activ la Ierusalim, o mare de pelerini inunda manastirea sfintului de linga Lod(Lydda), unde se afla moastele sale si lanturile in care a fost legat in timpul martirajului sau. Acestea, pe langa faptul ca sunt considerate vindecatoare si puternic exorcizante, o vie dovada ca numai prin credinta puternica se ajunge la mantuire!
O alta localitate unde se afla o biserica dedicata Sfintului Gheorghe este El Khidr, in teritoriile palestiniene.Asa cum am cauatat prin intermediul internetului,aici se afla friul de la calul Sfintului Gheorghe, care atunci cind atinge un bolnav, il vindeca pe loc, in special bolnavii mental.
In traditia islamica Sfintul Gheorghe a fost asimilat cu El KHidr, cel care l-a insotit pe Moise in cei 40 de ani de peregrinari prin desert, aratindu-i vointa lui Dumnezeu si ferindu-l de ispite. Traditia palestiniana confirma perceptia ca El Khidr-Sfintul Gheorghe nu este supus restrictiilor spatiului si timpului. Altfel spus, el calatoreste liber prin toate lumile, sau intre Mecca si Ierusalim prin conducte de apa misterioase. Una dintre fintinile din curtea moscheii Al Aqsa se conecteaza cu izvorul sfint Zamzam de la Mecca, sursa de apa ce a salvat viata copilului Ishmael. Mai mult vindecarea in sine este unul dintre harurile atribuite sfintului, in special cea cauzata de demoni. Viziuni ale lui El Khidr au fost raportate la aceasta fintina sacra din perimetrul moscheii Al Aqsa cit si la baia publica a vindecarii. Exista si o nisa speciala, dedicata rugaciunilor catre Sfintul Gheorghe linga fintina.
Exista de asemenea o legenda transmisa prin viu grai de la o generatie la alta.Nascut in Capadocia, Sfintul Gheorghe calatoreste prin toata lumea. Astfel, in povestea cat se poate de veridica,el a salvat-o pe printesa libiana din orasul Silene. Linga oras exista un lac unde traia un dragon care otravea toata tara. Pentru a-l linisti oamenii din oras ii ofereau 2 oi pe zi pina cind au ramas fara turme. Apoi, prin tragere la sorti au inceput sa aleaga fecioare ca ofranda, pina cind a a ajuns rindul printesei. Ea a fost lasata linga lac, iar Sfintul Gheorghe ce trecea pe acolo a vazut-o. El i-a cerut sa-si scoata centura de aur de la briu si sa lege dragonul cu ea, apoi sa-l duca in oras. Dragonul a ascultat-o cu umilinta si in oras, Sfintul Gheorghe l-a omorit si a salvat oamenii de la distrugere.
Dupa aceea, sfintul a calatorit in Palestina, unde a servit in armata lui Diocletian si mai apoi a lui Maximilian. Acestia erau foarte cruzi cu crestinii si in decursul unei singure luni aproximativ 20.000 de crestini au fost martirizati. De aceea multi se temeau si jertfeau idolilor.
Vazind aceasta Sfintul Gheorghe si-a abandonat rangul inalt din armata, a dat saracilor armele, harnasamentul si calul sau si s-a imbracat ca un crestin sarac. S-a dus apoi in mijlocul multimii romanilor si a inceput sa strige:"Toti zeii romani sint diavoli. Dumnezeul meu a facut cerul si pamintul si este singurul Dumnezeu." Normal ca imediat romanii l-au arestat si l-au supus la chinuri, carora le-a rezistat eroic. Trupul sau se afla la Lydda, sau Lud, in drumul spre Jaffa.
El-Khader in traditia din Palestina este vazut ca fiind calare pe nori, de aceea multe dintre rugaciunile care cer ploaie in aceasta tara secetoasa ii sint adresate. In satul El Khader biserica Sfintului Gheorghe este pe jumatate moschee si icoana sa facatoare de minuni atirna pe zidul de sud est, in directia Meccai. In fata sa se afla ramasitele centurii printesei libiene cu care a adus dragonul in oras. Si musulmanii si crestinii ce doresc vindecarea le ridica ritual deasupra capului, isi inconjoara trupul cu ea si pasesc in afara lantului si in interiorul sau de 7 ori pentru a fi purificati de tot raul. Musulmanii recita Al FAtiha, primul capitol din Qoran si crestinii rugaciuni catre Sfintul Gheorghe. Dupa ce centura este data jos, ei aprind lumanari in fata icoanei si se roaga pentru vindecare.
Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor cu rang de vita nobila, de tribuni; iar când a fost să mărturisească era in cinstea dregătoriei de comis.

Sfantul Gheorghe E UN EXEMPLU VIU.Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici dc îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După accasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnczeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns accsta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnczeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

Minuni al sfântului

sfantul mare mucenic gheorgheÎn părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: "De ce eşti tristă, femeie?" Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: "Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?" Şi ea răspunse. "De-a dreapta parte a bisericii." Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: "Ajută şi tu" şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: "Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru." Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu