Uneori îţi vine să le laşi de o...parte chiar pe toate. Înţeleg, cu trecerea timpului că tot ceea ce se numeşte a fi trai normal e mai degraba luptă a ceea ce noi doar am avea! Si ce avem, in actuala conjunctura?
Cred ca aer inspirat şi expirat.
E dur de spus dar putini recunosc! POATE CA NU AM CEA mai buna abordare si tot poate ca o sa-mi gasiti fel de fel de cusururi...
Insa, actualii (stiti cine ar fi) sunt de-a dreptul penibili!
Aere ay!
Insa, ma tot minunez cum de nu s-o expirat si nu s-o fi facut o gaura in stratul de ozon la debitarea atator infectii si idei extrem de anapoda? Sau, iar o sa ma considerati mai "aprins" si chiar mai..."sisi" cand totusi ceea ce ramane in urma , in afara de "tepele" lor doar...gisturi amare!!!
Aerul e chiar mai stricat decât cel inspirat. Şi înţeleg acum, din nou fara a avea pe cineva care sa "ma sfatuiasca" cam ce distanţă enormă e între ce îţi doreşti şi ce ţi se (cam) întâmplă.
Între România pe care o proiectăm în cuvintele noastre şi cea care respiră, ceva se produce! Nu mai e cazul sa amintesc de "FENOMENELE " NATURALE ce ne impinge sa năduşim degeaba, pe bani din ce in ce mai putini sau chiar deloc, ca va fac sange rau...
Undeva insa (sa ma scuzati acum) mai şi pute în jurul nostru şi nu e absolut nici o legătură intre "ei"-iluminatii si noi...obisnuitii ...
România de azi e un paradoxal şi crud inventar al disperărilor şi nesimţirii. Al disperării unora, mulţi tot mai mulţi. Şi al nesimţirii altora. Şi ei tot mai mult. O ţară în care disperarea însăşi a devenit ţinută de paradă, accesoriu şic, element de accesoriu in taraba! Numai bun de atârnat prin majoritatea talk-show-uri (mai mult sau mai putin penale), numai bun de etalat în asa-zis ..."lumea bună".
Există însă şi disperări tăcute şi profunde. Cenuşii şi amare.Ar trebui cumva vreun inventar?Sa fim cu rezon!
AVEM JENA CUMVA SA RECUNOASTEM?
Sunt atat de las incat sa nu ma pronunt? Sau sa raman in acea "multime oarba" ce e dirijata atat de bine?
Mai bine invers! E doar stipulata in Constitutie "libertatea de expresie" doar! ASADAR MA DEZIC DE ACEA categorie ce le "vine" (oarecum motivat) sa cam renunţe. Peste tot observi acea disperare care le provoaca "migrene" asa pe "nepusa masa"...Darin aceasta tara se mai practica ceva...In afara de a fi "zelos" Sistemului, singurul sentiment e acela al...fricii! Pentru că în ţara asta frica e mereu mai puternică decât dragostea, disperarea mai cuminte decât împlinirea maţului.
Nu pot să spun că m-am plictisit, pentru că România nu mă poate plictisi. E tara mea!Cateodata chiar imi provoaca multe amintiri (placute ) insa, nu inseamna ca acest mecanism psihologic poate salva ceva! Dar acum devin mai insolent si-mi doresc ceva! CA ORICARE, vreau un trai mai bun, si dacă deocamdată nu pot să am ateatea vise, ceva mai incolo am sa intreprind cate ceva, fara a ma considera "pionul" oricaruia!!!
Mi se pare gresit să fiu pus în situatia de a alege de a fi "cu" sau "trup si suflet" pentru Sistem! De ce?
Fiecare are dreptul de a alege! Si în situatia de a mă lupta pentru asta nu reprezinta decat o prima lupta! Dacă ceea ce mi-am propus ca in maxim 3 ani sa se produca, ar reprezenta ceva! Insa, chit ca voi reusi sau nu,tot ceea ce tine de prezent este ca iluzia e mare ca unii trăiesccu "jocul de-a trăitul."
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu