Tara Faradelegii -povestire fantastica

Ceea ce voi scrie mai jos este pura fictiune! Sa va feriti de ceea ce am avut de gand sa expun!
Fara de scandal, dar cu acea amprenta de "horror", aceasta imaginara sceneta le-o dedic tuturor celor ce au cu mine "meciuri" sau...imi poarta ...sambetele!

Desigur, fara sa parafrazez pe nimeni, vreau sa debutez cu acea idee si motto ce ma caracterizeaza:" Niciodata singur! Totodata sigur!"

In tara Faradelegii, nimeni nu era sigur!
O voce se auzi:
"Gata! S-a ajuns prea de tot!"
Alte voci insa taceau!

...........................................................................

Abia peste multe luni,vom intelege ca într-o zi, vom simti o căldură ciudată in gât sau in stomac si ne vom intreba retoric ..."de ce"....
Insa , nu cumva sa va aduceti aminte de ei! De "lumea lui Boc" si de toata aceasta sleahta de trepadusi!
Pai cum asa?
Cand ei fabrica nefabricatele si promoveaza legi de tot rasul! Ca doar nu slujesc decat unor interese obscure, si nicidecum intereselor sau ...pretentiilor populatiei!"Să putrezeşti în iad, mi-a spus el ca şi cum m-ar fi injurat prelung , fara sa zica ceva "dulce" din gură...
O multitudine de semnale si voci se auzeau , aproape concomitent:
-Tara aceasta e unica! Fabrica oameni "noi!"Se inregistreaza cresterea economica prognozata!
-Alesii isi vad de treaba!Azi s-a ratificat un alt set de legi!
-Uite asa ca se poate! Cu orice , mai ales cu bani se obtine orice!
-Toamna a venit cu putere , cu aceasta unica lege a recompensarii "egalitare!"

...................................................................................


Parca imi si vine usor asa un iz ce parca imi cam incepe să-mi ardă buzele...
A durat aşa aproximativ...câteva zile, durerea s-a amplificat, mi-a apărut ca o rană pe suflet, apoi peste încă o zi a început durerea!
M-am gandit ca "nu e bine" sa atac, insa parca pe zi ce trece ei sunt din ce in ce mai siguri ca "ceea ce fac si gandesc" reprezinta absolutul!
Si parca semana cu un cosmar....
Cateodata parca imi si vine sa scuip, dar ma abtin ca doar nu mi sângereaza limba! Insa, în plina stradă am simţit gust de mucegai.
M-am intrebat si "de ce".... Insa nu era decat o simpla intrebare!
«Ce faci băi, nu vezi pe unde mergi, dă-te-n morţii mă-tii de prost! De ce dracu te-ai mai născut dacă nu ştii să trăieşti?»
Apoi, parca mi-ar fi tras o palmă şi eu m-am dezechilibrat.
Bărbatul care m-a scuipat mi-a dat cu capul în gură semana cu Boc! Am căzut pe spate, iar bărbatul mi-a tras un picior în cap şi a zbierat ca o fiară turbată:
«Moooori, catâru' dracului, mooooooooooooori!» Am încercat să scap din prinsoarea , am început să urlu din răsputeri, dar avea o forţă diabolică. Apoi am văzut cu coada ochiului un comisar gras ca si Corleone, îmbrăcat în sacou argintiu. El s-a apropiat, a rânjit şi a strigat la bărbatul în palton: «Scoate-i maţele, îţi poruncesc! Hai, străpunge sectorul şi pregăteşte ofranda!»
Atunci Boc în pulover alb a scos din poşetă un cuţit de aur lung şi îngust cu mâner îmbrăcat în blană roşie. Bărbatul în palton cenuşiu a luat cuţitul, iar eu, înainte de a mai scoate un urlet disperat, am simţit vârful rece înghimpându-mi in partea stângă.
Lama îngustă mi-a străpuns ceva insa capul meu nu mi-l mai simteam! Ca un fulger şi eu am plutit brusc... Peste puţin timp am intrat în gangurile întunecate şi , chit ca nu am murit în chinuri groaznice.... nu am zăcut lângă bordură plin de viermi până în iarnă!
Un inger travestit intr- un domn scund cu barbă roşcată, împingând în faţa lui un cărucior cu frunze uscate, s-a oprit lângă mine, la timp potrivit!
S-a aplecat peste rămăşiţele mele ! M-a ingrijit! M-a vindecat! Mi-a oprit durerea!Dar a şi început să cânte cu ochii înlăcrimaţi:
" Doamne Dumnezeule iarta-i toate acestuia si rasplateste-le celor ce au dorit sa ii faca rau, acestui rob al Tau...!"


Zadkielix alias D.M