Libertate-ceva interiorizat

Libertatea interioara este un bun nepretuit. Când cineva îsi pierde libertatea interioara pierde, de fapt, bucuria de a trăi. Se descopera blocat într-o statie prin care trec doar ciudatenii, pline cu idei de-ale altora, in care nu mai regaseste nimic din ceea ce era obisnuit. Cei care par a se bucura de tot ce are viata de oferit, de fapt traiesc cu o masca destul de bine conturata...

Trebuie să recunosc. Libertatea interioară e ultimul lucru la care mi-aș fi propus să mă gândesc stând cu gandul aiurea,ba la examenele ce vor veni, ba la acele amintiri placute ce , in rare momente mi le aduc aminte@
Toamna aceasta, plina de influente si ganduri nostalgice a venit cu o rapiditate, incat nu-mi permit a sra cu ochii închisi, sau sub o lentile fumurii deoarece as risca sa nu am acea pofta de a arata cce sunt sau a arata si demonstra cate ceva din ce mi-am propus. Dar s-a-ntâmplat ca acest gand, in tumultul de idei ce (multumesc Domnului ca le am) sa se declanseze cumva ca o avalansa.
Acum, sa nu va inchipuiti ca as fi altul sau as deveni nostalgic...

De fapt, până de curând, nici n-am știut că există o astfel de libertate. Credeam mai curând în obligatia de a integra armonios pe oricine.
Poate ca aceste articole despre programarea neuro-lingvistica, alcatuite empiric sunt rodul a frunzaririi unor articole si carti in care am incercat si eu a le intelege, dupa masura mea...
Cum spuneam, in simbioza programatică dintre tine si mediul ambiant,in determinarea oricărei libertăti individuale de o anumita necesitate trebuie sa se tina cont de acea FORMA DE libertate CE exista ,fara a fi conditionata de unii sau de altii!Pre cam fortat aceasta definitie, tinand cont de "fierberea" generalizata prin care omenirea trece si pe care, unii cu adevarat mai rapizi, mai influenti constientiza că o pot pierde.

Prima dată cred că ar cam trebui sa definesc ceea CE , din start(cu acea deschidere) am eliminat! Nimeni nu poate sa-si formuleze ceva despre libertatea interioară, atunci când decide să nu o foloseasca, sa nu se gandeasca ca la un lucru concret, nicidecum abstract!
Procesul acesta efectuat lent este ca o barieră nemiloasă în calea fericirii. Este aproape un zid de apărare de care omul crede ca e eliberat din calea unei stari negative, insa aceasta falsa impresie si eliminarea bucuriei fruste, spontane îi creaza niste blocaje ce i-ar fi chiar imposibil să le treacă singur.
De aceea, o discutie cu cineva mai in varsta, nefiind de specialitate este un prim pas. Omul, cu talentele si dezvoltarea sa gaseste solutii oricand!
Vointa de a spune , de a indrazni e cumva oprita? Sau ne jenam prea mult?
Nu cumva acea intimitate ne pune lacat la a ne spune lucrurilor "pe nume". a ne bucura sau a ne intrista (dupa caz)/
Nu vreau sa devin acid si sa deraiez in alte domenii sau observatii, insa majoritatea necunoscutilor , prin simpla gestica, mimica dar si printr-o banala conversatie tinde sa ascunda adevaratele intentii si astfel tocmai acea libertate interioara dispare!
De aceea, nu cred ca o abordare "deontologica" s-ar impune! Cine ar crede ca , in timpurile noastre ar trebui să aibă control? Poate suntem prea controlati, manierati incat sentimente precum fericirea sau bucuria sa devina doar simple grimase sau zambete...
Si, nu voi duce vreo campanie de promovare, deoarece fiecare e preocupat de interesele sale si nicidecum, problemele sufletului, problemele interioare ce cu adevarat dezvaluie esnta umana nu sunt "la ele acasa"...
Poate de aceea unii mai hazlii par "nebuni" si au nevoie de "integrare" de orice fel...Curentul epocii, de a munci si a strange numai pentru a supravietui , ignorand sensibilitatea sau imaginatia sunt problemele ce acutizeaza starea de letargie sau de nervi, spuse la plural,in care , fara a deveni NICIODATA specialist(sunt destui ce pun diagnostice) le pot calaloga ca sălbatice si de neînteles.
Regasirea si importanta sufletului ajuta la aceasta decongestionare in care libertatea interioară ar aduce un plus. Similar acestor procese in care se observa cu adevarat acea "scanteie de viata, de duh" pe care fiecare o are, o alta componenta ca increderea sau vointa pot face minuni in viata de zi cu zi!
Sunt o mie de obstacole în calea fericirii noastre si totusi, un singur pas de făcut. Peste noi. Peste tot acest amalgam de lucruri ce ne inconjoara si ne ocupa timpul...
Poate ca ma veti ataca spunandu-mi ac filosofez sau "bat apa in piua".,..M-am gândit de multe ori dacă as avea curajul să trăiesc fie si 24 de ore fără toate aceste bariere, ridicate de mine sau de altii. Dacă as avea măcar o zi întreagă puterea să-mi înfrunt fiinta pamanteasca indolentă si să-mi provoc reactia de "trezire" neasteptată, ar fi ca un act de caritate făcut public in care cu adevarat,asemeni unei purificari m-as simti mai uman...

Poate că nu ar fi rău, ca terapie, o zi pe an să facem exact ce avem chef. Fără ezitari care nu sunt, de fapt, ale noastre, fără ceilalti sa ne limiteze sau sa ne ingradeasca, insa respectandu-ne!
Poate ca si părerea lor...vitală pentru noi, în restul timpului ar avea efect! O zi în care să pornim cu toată viteza, ca s-ajungem la noi înaintea prejudecătilor cu privire la notiunea de a "fi liber."

Zadkielix alias D.M
p.s Promit ca o sa abordez aceasta idee si in alte articole. Acest articol este scris cu idei proprii, fara a fi influentat de parerea altora despre "libertate", insa cu acea dorinta de a mi explica cam cum este si ce forma are...libertatea!