A mai trecut un suflet in Rai

Scriitorul american, autor al romanului “De veghe în lanul de secară” a încetat din viaţă la vârsta de 91 de ani, la reşedinţa sa din Cornish, New Hampshire. Conform The Washington Post, J.D. Salinger a decedat din cauze naturale. Decesul a fost confirmat şi de agentul scriitorului (CNN).
Născut la 1 ianuarie 1919 în New York, din tată evreu şi mamă irlandeză, J.D. Salinger este o figură reprezentativă pentru literatura americană, deşi toată viaţa a încercat să fugă de faimă. O faimă generată de primul său roman, Catcher in the Rye, şi însoţită de numeroase controverse.
Născut în New York, ca fiu al unui tată evreu şi a unei mame de origine irlandeză catolică, Salinger şi-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început, mai multe povestiri – cea mai notabilă fiind O zi perfectă pentru peştii banana – au fost remarcate. De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină De veghe în lanul de secară: Sunt nebun şi Uşoară rebeliune în afara Madison-ului (Slight Rebellion Off Madison).
A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea şcolii Pencey Prep din De veghe în lanul de secară. A întrerupt scrisul câţiva ani pe durata celui de-al doilea război mondial, unde a fost martorul unor acţiuni din cele mai feroce lupte. Acestea l-au marcat emoţional profund şi, mai târziu, a revenit asupra întâmplărilor de război în mai multe povestiri, cea mai notabilă fiind Pentru Esme – cu dragoste şi abjecţie, narată de un soldat traumatizat.
De veghe în lanul de secară, primul său roman, a fost publicat în 1951 şi a devenit enorm de popular, deopotrivă printre critici şi printre cititorii tineri. Scrisă la persoana întâi, cartea este narată de rebelul, imaturul, dar intuitivul adolescent Holden Caulfield. Ulterior, Salinger a publicat Franny şi Zooey (1961), Dulgheri, înalţaţi sus acoperişul şi Seymour – O introducere (ultimele două apărute împreună în 1963) ca şi alte povestiri (adunate în cartea Nouă Povestiri). După recunoaşterea şi faima literară a romanului De veghe în lanul de secară, Salinger s-a retras din viaţa publică.
S-a mutat din New York în Cornish, New Hampshire, unde a continuat să scrie romane pe care nu le-a publicat. Pe cât posibil, Salinger a încercat să scape expunerii şi atenţiei publice ("Sentimentele de anonimat-obsuritate ale unui scriitor sunt, în al doilea rând, bunul cel mai de preţ pe care îl primeşte cu împrumut", spunea el). Dar a avut de dus o luptă constantă cu atenţia nedorită pe care o primeşte ca figură legendară. Aflînd că scriitorul britanic Ian Hamilton intenţiona să publice o biografie incluzînd scrisorile pe care Salinger le scrisese altor autori şi prieteni, Salinger l-a acţionat în judecată pentru a opri publicarea cărţii. În cele din urmă cartea a fost publicată, cu conţinutul parafrazat al scrisorilor; curtea a deliberat că, chiar dacă o persoană poate poseda, material, o scrisoare, limbajul ei este proprietatea autorului.
Un rezultat neintenţionat al sentinţei a fost că detalii ale vieţii private a lui Salinger, inclusiv faptul ca a scris două romane şi numeroase povestiri fără a le publica, au devenit publice în forma stenogramelor procesului.

 Surse
 wikipedia.org
Cnn.com

                                                                  Zadkielix alias D.M