Acest moment imi face placere la slujba Invierii! Predica Sfantului Ioan Gura de Aur. Mai are rost sa va spun de ce tocmai aceasta?
Sfântul Ioan Gură de Aur – Predică de Paști
De este cineva bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască; de a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie, nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă, şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă.
Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia ce de obşte. Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit.
Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat. Luat-a trupul şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut.
Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii; înviat-a Hristos şi se bucură îngerii; înviat-a Hristos şi viaţă vieţuieşte; înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă, că Hristos sculându-se din morţi începătură celor adormiţi, Aceluia este Slava şi cinstea în vecii vecilor. Amin
Hristos a Inviat! Bucurati-va!!!
Zadkielix alias D.M
Sa privim oare doar partea sau tot intregul? Este Invierea numai intreg sau sa fie si o parte care le intareste si pe celelalte din mesajul lui Iisus (apropo de carul indian de ieri, mi-a venit sa scriu Hristos astazi, dar mintea pacatoasa intr-un fel a decis sa continue pe aceeasi directie stabilita cu o zi in urma)? Problema mare e ca o astfel de predica e pentru multi si o justificare a pacatuirii deopotriva intamplatoare si repetate. Cu multa umilinta, eu ar trebui sa ma despart de ideile Sfantului. Adevarul chiar iese la suprafata ca uleiul si iata de asta sunt un crestin ortodox nepracticant Imi vine sa zic ca practica vine mult din ceea ce s-a scris pe marginea Sfintelor Scripturi. Si cand ma gandesc la pildele lui Iisus care oricum erau in parabole tocmai pentru a fi intelese de cei multi! Sa va mai marturisesc, iarasi in slujba adevarului, ca eu nu cred ca am auzit vreodata aceasta parte a slujbei? Nici nu stau indeajuns.
RăspundețiȘtergereDaca-mi e ingaduita o opinie personala ar fi nevoie de o completare cel putin pentru ceasuri. Pe langa ce-l de-al treilea, al saselea sau al unsprezecelea dinainte de Marea Judecata sunt mai putin importantele ore de rascruce intre bine si rau din viata fiecaruia, in anume conjuncturi. V-as intreba pentru ca nu am inteles de la Sfant, daca am venit dupa aceea la masa sa ne bucuram mai continuam cu pacatul o data ce ne-am sculat de la ospat? Pentru ca mai vine apoi ora a patra, a saptea si a douasprezecea. Da, ni s-a spus ca Tatal ne iubeste neconditionat, ca suntem intelesi in pacatele noastre, dar daca totusi mesajul este pacatuiti cat mai putin? Gresiti, sunteti carne, dar straduiti-va! Il intelegem oare cand vrem sa ne asezam la masa o data si inca o data si iar o data?
V-as mai intreba si alceva. Este raul si chiar iadul in afara noastra? Nu cumva se naste atunci cand nu respectam legile, cand nu urmam pildele, cand ne abatem de la drumul drept? De ce sa zicem doar ca ne poseda cand noi in orice moment il putem inlatura facand ceea ce trebuie?