Suntem...egali

În ciuda sentimentului de invidie, atunci când se poate intenţiona,ĩn mod direct, cu sau fãrã abordare, majoritatea oamenilor ocolesc sau ĩncearcã sã evite subiecte comune. Egalitatea sau opţiunea normalã, fireascã este adesea mistificatã, brutalizatã,ĩndrãznind a o compara asemeni unei stãri de fapt ce se doreşte a fi din principiu…”normalã.”


Din punctul meu de vedere, nu existã egalitate.Voi puncta,ĩn aceastã scurtã prezentare anumite aspecte,fãrã a avea vreo pretenţie de a le problematiza sau de a le polemiza.


A trata pe cineva sau ceva de la egal la egal ar fi unicul mod de a ne comporta, a acţiona normal.Desigur, aceastã aserţiune o putem gãsi ĩn orice fel de tratat politic, diplomatic sau de maniere. Numai cã, libertatea de care uzãm sau dorinţa de a ne considera valabili, morali se cam terminã, odatã cu limitarea sau ĩncercarea noastrã de a-l invada pe omul, pe semenul de lângã noi.


Problema nu e de ieri,de azi ci dureazã de ceva milenii. Istoria e vie, consemneazã toate tipurile de “egalitãţi” de care am avut parte. Nu o sã insist, reluând, oarecum pedant aceste chestiuni ci, cu voia dumneavoastrã am sã duc discuţia ĩntr-un registru ceva mai intens mediatizat.


Ĩn societatea bulversatã unii pun doar accentul, oarecum instinctiv pe aşa-zisa “nevoie” de a fi egal, fãrã a ţine cont de semnificaţia sau ceea ce ar implica noţiunea de a ne considera egali.


Sã nu amintesc de aspectul de o perfecţiune inimitabilã ce revendicã o cunoaştere misticã a noastrã, a tuturor de “ce anume suntem” sau “ce anume ne-ar face deosebiţi, unul faţã de altul, deoarece nu m-aş ĩncumeta la o discuţie ce nu ar avea vreo finalitate doritã.


De aceea, consider cã a-i fi cuiva egal ar conduce spre acel fals sens de a-i conveni în aceeaşi măsură şi o alternativă şi cealaltă. Mai mult decât atât, o problemã apare sigur atunci când un alt semen s-ar declara şi ar reclama dreptul de a fie egal, stipulate de mai toate Constituţiile acestei lumi…Agatarea cu dintii si unghiile de perivilegiile contextuale hraneste iluzia stabilitatii!


Care este de fapt “mai egal” decât altul sau la fel cu altul într-o anumită privinţă? Cine anume hotãrãşte şi ĩn ce mãsurã, ţinând cont de context, de toţi factorii de a construi, mãcar mental, dacã nu verbal proporţia punând semnul egal?


Matematic acest proces este posibil deoarece conferã un anumit rezultat, indifferent de tipul de operaţie sau gradul de dificultate al procesului.


Ĩnsã, a ne considera egali verbal mi se pare a fi o mare poantã, rostitã de acei ce doresc sã ĩntreprindã orice altceva, spre folosul şi binele comunitãţii din care provin, dar de care se folosesc printr-omultitudine de concepte ce se anuleazã instant într-o împrejurare dată ca fiind în aceeaşi situaţie, pe aceeaşi treaptă cu partenerii săi!


Cum anume vã ĩnchipuiţi lumea contemporanã, mai mult sau mai puţin avizatã comentând despre un subiect destul de sensibil, ĩn orice fel de abordare posibilã? Bineĩnţeles, argumente oarecum bazate pe o anumitã logicã se pot gãsi, numai ĩntr-o manierã superficialã sau atunci când orice gen de calamitate ar fi iminent.Consider o virtute ĩn schimb acea senzaţionalã capacitate de a duce tratative cu cineva sau ceva în condiţii de egalitate, pornind de la gândul cã suntem creaţii ĩnzestrate cu suflet şi raţiune!


Nu exagerez cu nimic atunci când am curajul de a menţiona pe repede-ĩnainte toate acestea!


Pe final, fãrã a vã plictisi propun un anumit exerciţiu.Sã nu consideraţi ca fiind un efort inutil deoarece, asemeni unui dicton latin “Sol lucet omnibus” ( Soarele strãluceşte pentru toţi) ce nu-i gãsesc finalitatea oamenii au un destin şi se nasc doar egali in faţa vieţii.


Nu ĩncape nicio ĩndoialã cã bunurile pamantului sunt destinate tututor, cã drepturile naturale, drepturile cetatenesti, legile sunt faurite spre a fi deopotriva pentru toata lumea, aidoma razelor soarelui cu micul amendament de a ne cuprinde razele soarelui pe toţi.


Ĩnchipuiţi-vã toate acestea şi mã declar un suflet mai fericit, fãrã a mai invoca nicio urmã de murmur sau comentariu.


Poate, pe viitor vom fi consideraţi egali. Poate de un alt supraom, dictator sau extraterestru, ĩnsã nu mi-ar face plãcere sã cunosc beneficiile egalitãţii, chit cã se va denumi altcumva.


Ĩn acel moment, cu siguranţã ne-am ĩntoarce,fãrã a aluneca pe nicio patina a timpului cu sufletul plin de entuziasm , refãcând toate greşelile mai mult sau mai puţin voite ale ĩnaintaşilor noştri


Şi ei ar regreta, dacã ar mai fi trait pânã ĩn prezent. Ideologiile ce-şi trag rãdãcina din mincinosul slogan revoluţionar francez “Libertḗ, egalitḗ, fraternitḗ” au ĩntreţinut vise zadarnice aproape veşnic ĩn anumite pãturi sociale ce au dorit sã impunã întotdeauna cetăţeni mai inteligenţi, mai curajoşi, mai cinstiţi unii ca alţii. Iar unii vor fi mai puţin…


De aceea, spiritul de egalitate lucrează înţelept când pune deasupra tuturor nivelul legii…concepute şi duse ĩn aplicare de unii mai “egali” şi mai zeloşi decât toate cele 6 miliarde de suflete existente…



                                                                        Zadkielix alias D.M