O ALTA RAZMERITA

O ALTA RAZMERITA


După funcționarii publici, alți sindicaliști fac coadă la ușa Guvernului (mai exact a Ministerului Educației) – profesorii. Și ei cer clemență la disponibilizări și, se putea altfel, majorări salariale. Asta pentru că acești sindicaliști sunt, la rândul lor, nemulțumiți de negocierile cu Ministerul.
Vă întrebați poate de ce am MARIT cuvântul ”negocierile”. Pentru că , in viața atunci când porți o negociere, când ceri ceva, trebuie să și oferi ceva în schimb.
De exemplu,ce oferă profesorii, care este ”produsul” lor pe care îl ”pun pe tarabă” în schimbul satisfacerii pretențiilor lor? Ei bine, ”produsul” lor este educația pe care o dau elevilor și studenților.
Cum arată acest ”produs” la ora actuală?
Nu vreau sa pun etichete sau sa lansez lozinci insa nu se arata prea onorabil…
Unii canta prohodul, altii il vad …cam apatic, uneori dezastruos. Și spun asta asumându-mi responsabilitatea afirmației. Am ocazia să testez pe viu cunoștințele generale ale unora ce vor sa invete cate ceva darn u au nici un pic de cultura (dintr-aceasta generala)..
Nu ca as fi deosebit sau as proba prin ceea ce mai fac (studii superioare in domeniul Artelor, Culturii)! De la o vreme incoace, fara a ma considera vreun etalon sau geniu ascuns,am avut ocazia , numai dintr-o banala convorbire de a proba si constata cate ceva.
De mic am apreciat lectura.Punctul meu forte nu constituia analiza ci lecturarea si asimilarea de cunostinte, de imagini, de procedee etc
Se spune, pe buna dreptate ca am uitat san e exprimam coerent, fluent in propria noastra limba.
Extrem de adevarat.Imi pare rau sa admit aceasta! Insa, din ultima conversatie purtata, am avut impresia ca eu ar trebui sat ac sis a nu aduc reprosuri celui ce se exprima rapid si fara de inteles . Am ramas consternat si mi-am adus aminte ca imposibilul e aici, in tara aceasta!
Nu sunt nicidecum profesor la asemenea disciplina, DAR mai ramanea sa –I spun amicului meu (ce se dadea cult) ca nu ar trebui sa ma priveasca asa si mai ales sa masacreze limba romana!
Mai mult decat atat, mai ramanea sa-I spun ca ar trebui sa reface unele lectii de “acordaj”, de conjugare a verbului etc
Stau si am gandesc “la rece”, cat de mult reprezinta acei 7 ani (ce include si o anumita cultura, o anumita lectura etc)
Ca sa devin un pic mai “intepator” si automat ceva mai sarcastic, totul (pentru unii din ei) se rezuma la cel mult un film sau ultima copiuta ce a servit-o la “depasirea” examenului…
Suna destul de dureros, mai ceva ca in acele bancuri (mereu actuala ale “celebrului” Bula), cand , chestionat la ora de geografie a afirmat ca Siberia se află în Europa, iar România a făcut parte din URSS...
Am observat, de cateva luni incoace ca nici istoria recenta nu este stiuta. Dispretul total si lipsa de viziune, de modele se reflecta.
Nu ma consider specialist, analist, ziarist sau commentator , insa ATUNCI CAND nimeni nu sulfa o vorba despre ce s-a întâmplat în 89 în România, iar despre Piața Universității se stia doar ca e undeva prin Capitala, totul capata contururi de-a dreptul exfoliate.
De aceea, fara sa critic cid oar sa constat nu o sa mai am niciodata curiozitatea,imprudența să întreb de una sau de alta…
Aceasta “noua” generatie pluteste!
Poate ca sunt eu un pic mai exigent si un pic mai dur, insa nu voi ceda niciodata in a face cat de cat lumina cu o informatie-doua!
Inutil să mai spun că majoritatea absolvă BAC-ul cu medii peste 9.Poate ca au obtinut si maxim si momentan se cred si oameni importanti…
Astfel arată, la ora actuală, produsul pe care îl pun pe masa negocierilor profesorii români. În numele căruia solicită protecție socială și majorarea salariilor. Dar pe noi cine ne protejează de rezultatele muncii lor?
Si sunt professor titular de cateva luni doar…
Nu vreau să fiu iarăși acuzat de generalizare. Știu că există profesori dedicați, care după încheierea orelor, acasă, se pun la punct cu noutățile din domeniul lor, unii dintre ei dau ore în particular și își consumă o mare parte din timp pregătind predările viitoare.
Sunt însă o grămadă de tăietori de frunze la câini,(scuzati expresia) care vin și recită la oră aceeași poveste pe care au recitat-o în urmă cu un an, cu doi, cu zece, cu douăzeci sau chiar și cu mai mult timp în urmă. Cărora puțin le pasă că ora lor este plictisitoare ori că elevii nu acumulează nimic din cunoștințele predate. Pentru care ziua de muncă se încheie cu ultimul sunet al clopoțelului, după care prea puțin le pasă. Culmea e că aceștia din urmă sunt cei mai guralivi și mai nemulțumiți.
Ei revendica salarii mai mari și mai mult respect. Și dacă nu li se acordă activează în sindicate, bat cu pumnul în masă și ies în stradă.
Din pricina lor au de suferit și profesorii din prima categorie. Pentru că în România ultimul lucru care contează este competența…
De aceea voi dori ca oriunde si oricand sa invat eu cat mai mult, iar atunci cand voi fi pus in situatia sa demonstrez sau sa evaluez , sa nu care cumva sa exagerez
Ganduri fara de crispare si exagerare, CHIAR FARA DE GREVE


Zadkielix alias D.M