Translate

duminică, 28 februarie 2010

Cate ceva despre Martie

1 Martie – povestea Martisorului

La inceput a fost un banut. Apoi o ghinda, un nasture, un lemn usor mestesugit ori o moneda gaurita de care se legau doua fire impletite – una alba si alta neagra. In timp, rosul a luat locul negrului. Iar de la moneda s-a ajuns la forme diferite, ciudate ori haioase. Chiar si alte cadouri sunt acum legate cu snurul de martisor.

Culorile, doua stari sufletesti opuse

Initial, snurul avea doua culori, alb si negru, pentru ca inainte culoarea neagra nu era asociata mortii, suferintei. Mai tarziu, negrul a fost inlocuit de rosu, semn al tineretii, al frumusetii, al vitalitatii. Rosu semnifica primavara, asociata unui inceput. Martisorul este un simbol care marcheaza drama anotimpurilor – a unuia care se duce si a altuia care sta sa vina. Firele martisorului inseamna doua stari opuse: intuneric-zi, iarna-primavara, bucurie-tristete. Este un prag de trecere intre anotimpuri.

Mamele faceau martisoarele

In trecut, mamele erau cele care faceau martisoarele, special pentru copii. Treptat, ele au inceput sa fie purtate si de fete, apoi si de femeile mai tinere. Se purtau la incheietura mainii drepte, la gat, ca un colier, iar barbatii il puneau la caciula ori la palarie. Se punea si la case, la porti, pe acoperis, sa fie locuinta protejata de duhurile rele ale iernii. Acum martisoarele se mai pun la revere. Insa in marile orase rar mai pot fi vazuti oameni care sa il poarte. In schimb, il daruiesc si il primesc cu drag.

Pana cand se poarta?

Martisoarele se daruiau, se primeau si se purtau pana cand se zarea primul arbust inflorit. Atunci se prindea martisorul pe o ramurica inflorita ori pe un trandafir. Altii purtau martisorul pana ce soseau berzele, cand il aruncau dupa ele, spunand: “Na-ti negretele si da-mi albetele!”. In unele zone se purta pana la Florii, in altele pana de Sfantul Gheorghe sau pana la Armindeni, de 1 mai. De fapt, se poarta pana cand intreaga natura se revigoreaza, pana dam jos hainele groase.
Cu moneda de la martisor se cumpara vin rosu, care se bea pe iarba, de Armindeni, ca oamenii sa fie sanatosi peste an.

Astazi, un ritual al darului

Astazi, 1 Martie a devenit, in mare masura, doar un prilej de a darui. Obiceiul martisorului, extrem de vechi, a capatat astazi conotatii pur comerciale. E adevarat ca nu avem nici un tipar pentru martisor, in afara de acea moneda, insa oamenii cu gust stiu sa aleaga intre martisoarele autentice si kitsch-uri. Acum martisorul a devenit un ritual al darului, cu conotatii de dragoste – de aici si formele de trifoi, de inimi, de flori. Cam pe aici se invirte registrul tematic al martisorului de astazi. Cert este ca la inceput de primavara simtim nevoia de martisor, fie ca-l purtam trei zile ori 90. A devenit un reflex cultural al romanilor, chiar daca este vorba despre un bun comercial.

“Pentru ca ne pasa de cei din jur”

Un obicei ce apartine zonelor balcanice, martisorul simbolizeaza inceputul. Daruim martisoare pentru a arata ca ne pasa de cei din jur, pentru a arata ca tinem la cineva, ca iubim. E o nevoie de a ne incadra in normalitate. Daca nu se primesc martisoare, mai ales femeile, se intreaba daca e vreo problema.

Ce trebuie sa facem de 1 Martie?

Indiferent ca suntem barbati sau femei, tineri sau batrani, 1 Martie trebuie sa ne prinda curati si imbracati in straie de sarbatoare. Intampinam venirea primaverii, un nou inceput, care poate sa fie mai frumos, mai bogat, mai puternic. De Martisor, acum, nu mai exista decat o singura regula – aceea de a darui. Daca la inceputurile martisorului cea care il daruia era femeia cea mai batrina din casa, iar cel care il primea – copilul, acum nu se mai tine cont de aceasta regula. Ne-am obisnuit insa ca barbatii sa daruiasca femeilor, iar copiii – celor mai in virsta. Doar in unele zone din Moldova – in nord – fetele daruiesc baietilor, urmind ca ele sa primeasca daruri de 8 Martie. Insa, indiferent cine da si cine primeste, un lucru este cert: inceputul primaverii este si va ramine un prilej de a darui, de a arata celor din jur ca ne pasa de ei.
 
                                                           Zadkielix alias D.M

Un comentariu:

  1. M-ai intrebat la un moment dat si nu ti-am raspuns:

    ``Milostenia si fapta buna sunt , dupa umila mea parere , acele atuuri ale crestinilor ce vor atarna in balantza, la cea de-a doua Venire a Mantuitorului nostru Iisus Hristos!
    In afara de aceasta NU exista pasaport pentru fericire in Regatul Cel de Sus!
    Esti de acord cu aceasta, Daniela?``

    Imi cer iertare ca-ti raspund tarziu la comentariu .

    Raspunsul meu ,care se poate gasi si pe blog , este acesta:

    -A face un bine ar trebui sa fie ceva firesc pentru noi-``Când veţi face toate spuneţi: Slugi netrebnice suntem ``(Luca, 17, 10)

    -``Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat.``-Isaia ,cap.64.
    Deci , ca o carpa lepadata este toata dreptatea noastra si nu ar trebui sa ne incredem in faptele bune pe care le facem .

    Numai cu fapte bune si fara harul si mila lui Dumnezeu nu ne putem mantui .

    RăspundețiȘtergere