Aspecte si povestiri cu autostrazi (partea a 2-a)

Luminile unui proaspat rasarit inunda fetele pline de expresii jalnice ale nefericitilor muncitori, adusi cu masina inca de la primele ore ale diminetii. Ca niciodata sefii au avut inspiratia sa imparta pe langa obisnuitele tigari si bidoabne de bere si doua sanwich-uri fin aplicate in folie de staniol.
Peste tot, salopetele zburau. In mai putin de 10 minute,strigatele de "fiti atenti!" RAZBATEAU asemeni unor ciocane peste campia solitara.
O lumina soarelui aproape suspect de puternica il deranja pe intendentul Aromel Tantavitul-mana dreapta a acestui grandios eveniment ce se proiecta.
" Da-o in ma-sa de treaba...BAH FRATE! vIN SI EU IMBRACAT CA UN DOMN SI...caldura ma face sa ma dezbrac si culmea ma face sa mai si miros ca si lacustele astea...!" gandea eoul nostru.
Culmea, cu fix jumatate de ora prinse a intra in febra unui sef cu adevarat...Nu slabea pe nimeni. "
Lumea asta e chiar atat de ignoranta?"
-Miscati-va domnilor! Acum vin sefii si sa nu ma ia pe mine la 11 m din cauza voastra! La munca! RADULE, ADU MASINILE tocmai pe cam,p,,,Tu Filipescule arunca mizeriile ale a si pune covorul rosu! Tu adu sampania de la rece si piscoturile.uMBRELA UNDE E?
vIORELEEEE, misca-te mai cu viata si monteaza aici!
Asa ma baieti! VEDETI cand sunteti atat de vrednici, meritati si voi dupa o pauza mai lunga....
Aromel nu-si mai incapea de piele de bine! Era cel mai fdericit om de pe planeta...Cine i-ar fi raspuns la toate intrebarile sale risca sa pastreze distanta.
Mai mult decat atat...O adevarata stare de entuziasm nu-l ocoli intr-atat incat sa sew serveasca un gat de Jack Daniels.
Un zgomot nefiresc il trezi la realitate...Ooarecare dar nefireasca armonie de girofare suna in departare...
" Ciudat...Vin mai devreme! Vezi ce destept sunt ca i-am adus pe fraierii astia...Ha-ha!"
Nici o masina nu traversa la ora acea autostrada nr. 2, care uneste Soltuzii
de Jos cu Giurtelecu Hododului Impins .
AM stiut atunci ca a sosit momentul.
Scuturindu-si amorteala dulce de atata "treaba" a mers hotarit, a pus o MANA pe asfalt, pe urma alta, si alta, si alta (oare cite picioare de fier sa fi avut?) pana se inveli cu acel covor,ca sa nu se zgribuleasca de frig!
"Secaturilor...Ce mi-ati facut...O sa platiti!"
Stia ca se apropia sa reuseasca imposibilul. Degradarea lui era mai aproape decat credea...
Se gandea la succes. La glorie. La faima. De aceea n-a vazut acel Bentley alb
fara lumini. De acea n-a prea auzit zgomotul rablagit al motorului dubei...
" Ia-l de aici! E irecuperabil...Un betiv in plus....Cica era Aromel...Mai degraba aromat..Baga-l la racoare si da-i apa ca sa se rugineasca! Ha-ha-ha-ha-ha!"

Daniel Mihai