"Nu exista nici fericire, nici nenorocire pe lume; exista doar compararea unei stari cu cealalta si atata tot. Doar cel care a simtit nefericirea cea mai cumplita e in stare sa simta cea mai mare fericire."
Alexandre Dumas
Poate ca acest domn, romancier genial are nu nuymai dreptate, dar parca sondeaza problemele mai ceva decat cel mai incercat sau versat psiholog...
In actuala conjunctura, fericirea este doar lipsa tristetii sau vice-versa...Am trait in ultima perioada clipe mult mai linistite,senine, insa sunt constient ca luptele se vor intoarce!
Paoate ca acum o sa alunec un pic intr-o panta usor depresiva... Am sa las cateva suflete ce ma citesc destul de surprinse, insa fericirea absoluta sau perpetua NU prea EXISTA...
Nu cred ca ar vrea cineva sa lase asta scris...Nu este cazul sa incerc sa explic...ASTA inseamna ca nu voi fi toata viata un demn urmas aal generatiei...emo!
Nu...Circumspect, voi sta intr-o aparare activa, in care voi incerca sa nu deranjez (decat atunci cand este cazul...) si voi fi permanent atent...
Ca sa revin la starea de fericire... Voi relua ideea referitoare la starea de bine...Dar daca, dintr-o data, inexplicabil un eveniment ce l-am fi dorit ia o turnura periculoasa?
Nu le doresc asta nici celor mai antipatici ce inca imi poarta ...sambetele...
Am marea si extraordinara stare de bucurie. Da, sunt amintiri ce parca nu le-am experimentat si acea zicala.."traieste viata cu fericirea si zambetul pe fata " se cam pliaza!
Nu mai e nici un secret....Sunt, fara sa recunosc un personaj destul de sentimental...Asta doar timpul vas decide daca am fost util sau bun...Pana atunci cand ma...inunda acele amintiri cu...si despre anumite fapte sau actiuni ale mele ce nu prea au un inteles clar vreau sa mai divaghez pe baza aceasta...Exista deswtule motive sau semi-explicatii.
Unu la mana,nu prea apreciez eu momentele cand, fara sa imi doresc iese altfel decat am dorit!Sau, mai precis e altcumva...Similar celor ce ma apreciaza si tin la mine sunt si "amicii" de ocazie carte, fara sa le pese ma vad ca pe oi sursa de venit, ca pe o bucata de carne ce ar dori-o sa fie vesnic apetisanta....
Nu risc sa duc ideea la final, deoarece nu m-as opri in a le dedica destule...Dar, cu acea noblete si decenta am taria de a le scrie si de ami dezvalui acea parte frumoasa din mine... Fara de agresivitate, fara de ranchiuna trebuie sa admita un lucru...
Dany nu este un oarecare!De ce? Simplu...Nu sunt facut sa suport sau sa am aceeasi gandfire ca a unora ce ar profita non-stop!
Pe final am si o mini-dedicatie...Sa stiti ca nu pot ramane insensibil...Atunci cand o sa mi fie greu, cu siguranta aceasta ma va cali...De ce?
Logic!E similar acvelei anecdote..." cand vad pe unul mai mic de inaltime decat mine - fizic, normal nu trebuie sa il faci sa se simta prost prea greu, numai sa-l provoci ,doar-doar s-o impiedica!"
Dar stati linistiti...Nu ma impiedic eu asa de usor.." Nu mor cainii cand vor lupii!"
D.M
Frumos articol! Ma surprinzi din ce in ce mai mult prin ceea ce scrii si asta nu face altceva decat sa ma bucure prin faptul ca treci printr-o perioada frumoasa, care a reusit sa schimbe cu mult tonul articolelor de pana acum.
RăspundețiȘtergereNu ai cum sa ramai insensibil la orice ti s-ar intampla pentru ca pur si simplu nu e firesc! Tine de natura noastra sa ne emotionam, sa ne impresioneze in mod placut (sau neplacut) lucrurile care se petrec in jurul nostru.
1. Izvorul nefericirii se afla in asteptarile noastre. Diferenta dintre asteptari si realizari dimensioneaza nefericirea. In absenta asteptarilor, orice realizare ne bucura. Nenorocirea este ca atunci cand suntem tineri ne proiectam asteptari uriase, aproape in legatura cu orice. Probabil, pentru ca venim din copilaria in care vroiam ca ursuletul sa fie neaparat mare!
RăspundețiȘtergere2. Voi exploata scaparea-ti din formularea "...nu prea apreciez eu momentele cand, fara sa-mi doresc, iese altfel decat am dorit". In legatura cu asta, a-mi a-ti spune doar ca trebuie sa te hotarasti daca ai dorit sau nu. Ce voi exploata? Voi exploata acest paragraf pentru a semnala ca exista oameni care au randament supra-unitar. Probabil cineva ar trebui sa ma propuna la premiul Nobel, sau macar un Oscar, intrucat pana acuma nu se descoperise nimic care sa aiba randament supra-unitar. Cine sunt cei cu un astfel de randament? Cei care zic, atunci cand fac ceva, de obicei nedorit: "Aaa, dar n-am vrut sa fac asta!". Unde e randamentul supra-unitar? Pai, in general, mai niciodata nu reusim pe deplin ceea ce incercam. Exista pierderi, in orice, nu am descoperit eu asta. Deci, vrem ceva si, in cel mai fericit caz, realizam chiar ce vrem. Adeseori, nu realizam chiar tot ce vrem. Deci, avem randament sub-unitar sau, in cazurile fericite, randament egal cu unu. Pai, oamenii care fac ceva desi n-au vrut, nu se cheama ca au randamnt supra-unitar!?!
Daca nu va zambi nimeni, inseamna ca ti-am ocupat spatiul redactional degeaba, iar eu voi fi nefericit intrucat mi-am proiectat o asteptare nerealista.
Ganduri bune, totusi!
@ singur - eu am zambit. Asa ca.. ti-ai indeplinit scopul, cel putin in privinta unui cititor. Ii asteptam si pe ceilalti sa ne spuna...
RăspundețiȘtergere