Libertate sau libertinaj

Libertate sau libertinaj

„ Libertate, libertate
Ochii plânşi cer să te vadă...”


Conceptul de libertate a avut de-a lungul istoriei utilizări multiple mai mereu contradictorii. Pentru o înţelegere corectă a semnificaţiei acestui concept este nevoie să se cunoască contextul filosofic sau intelectiv în care acesta l-a determinat.
Libertatea este mai mult decât un simplu cuvânt.Darul cel mai important cu care fiecare individ este ĩnzestrat ĩncă de la naştere a fost mai mult decâ un subiect de bârfă, un subiect comentat ĩn termeni peiorativi. Dacă „libertatea este posibilitatea de a alege binele”, esenţa umană, din totală inconştienţă şi dureroase nefericiri a urmat drumul contrar, complăcându-se ĩntr-o iritantă, sufocantă stare de fapt a lucrurilor.
Nu doresc a remarca ceva sau altceva. Dimpotrivă, fără de cea mai mică intenţie de a interpreta sau a mistifica superba noţiune, un adevărat atu al omului şi totodată un atribut divin, voi expune câte ceva,din propriul meu punct de vedere.
Libertatea e considerată o stare de spirit ce se obţine ĩn condiţii normale, de pace.Unii dintre noi, dintre contemporani au demonstrat , experimantând opusul că s-ar preta la o anumită realitate obiectivă ce ar lua ĩn calcul avatarurile sau moda celor ce le-a ĩngăduit Providenţa să conducă destinele ĩntr-un anumit interval de timp, deseori limitat.
Istoria este astfel expresia şi mărturia de necontestat ĩn care, asemeni unui film derulat firesc, normal termenul, valoarea de a „fi liber” se amestecă cu toată pleiada de interese ce au luat dintotdeauna prim-planul.Cu alte cuvinte, recunosc şi susţin cu tărie argumentul privitor la amestecarea sau denaturarea acestei virtuţi ĩn cele mai multe dintre ocazii.
Desigur, marea utopie pe cere şi-au construit-o indivizii, mai precis conducătorii ce s-au succedat, alimentându-şi părerea despre ei ĩn raport cu semenii e una ce nu mai miră şi nu stârneşte decât unele comentarii mai mult sau mai puţin favorabile, mai mult sau mai puţin acide.Motivul e fără ĩndoială bine infiltrat ĩn forul interior al fiecăruia ce a sperat sau a nutrit iluzia de a „fi liber”, uitând de cel de lângă el, sau nepăsându-i sau mai rău, subjugându-l, ĩngrădindu-l.
De altfel, dată fiind marea varietate a regimurilor politice din secolul al XX-lea, ce, ĩn virtutea unor caracteristici comune, unanim acceptate cu destulă greutate, ĩn a fi denumite ca fiind populare sau democratice, limitele acestei voinţe de a fi liber, de a conduce şi persistenţa unor idei dezvoltate apoi ĩn ridicole utopii au creat cadrul optim de a se elibera de această povară sau de a se folosi ,indirect sau direct, mistificând dintru ĩnceput nici o urmă de aşa- zisă conştiinţă sau ignorând iniţiatica denumire de remuşcare.
In fond, nu sunt partizanul conform căruia destinul ar fi asemeni unuifilm pe care il pot viziona singur având impresia puternic ancorată sau „nevinovata” senzaţie că aş fi cumva implicat.Motivele ar fi nenumărate.
Unul dintre ele ce prevedea axioma „un om informat e un om liber” a ajuns a fi denaturată. Pentru ca orice informaţie a ajuns a fi asimilată (vrând-nevrând) cu un rest din modul in care a fost prezentata. Din structura deja existentă, ĩnainte de a fi „prelucrată” după capriciile, toanele fiecăruia s-a ajuns a fi o realitate ce numai ĩn ură, intoleranţă şi război şi-au aflat ...ĩmplinirea.
De altfel, nu prea mai exista informaţie pură.Secolul trecut cât şi acesta „al vitezei” au asigurat climatul propice ĩn care toate manifestările negative cunoscute să posede acel grad de acceptare, chiar de a fi protejate,ĩn perfectă legitimitate.Ura rasială, intoleranţa religioasă, decalajele economice au creat tocmai acea stare de emanaţie a unei libertăţi ce a fost autentic mascat ĩn tot acest libertinaj ce ĩmpiedică armonia, pacea sau fericirea să fie prezente nu numai „pe hârtie”, noţional, abstract ci efectiv ĩn viaţa cotidiană.
De aceea, omenirea se tot ĩntreabă ĩn zadar cam ĩn ce masură suntem dependenţi de modul ĩn care am primit (extras) „moştenirea” sau ĩn ce proporţie am fi corect conectaţi la ..."resturile" asimilate. Si-atunci, ĩndrăznesc a lansa un semn de mirare referitor la acea „cantitate” de pseudo-libertate ce ne-ar rămâne ĩn a stabili exact ceea ce credem, ceea ce ştim sau ceea ce vrem.
Desigur, avatarurile politicii au fost de demult radiografiate, fiecare generaţie crezând că e facil să aibe o existenţă ĩn a trăi liberi,dar nu ĩn... libertate.Paradoxul e real,nefiind mai deloc deranjat de opiniile celor puţini ce cred cu adevărat ĩn valori ca libertatea.Ĩnsă, majoritatea pare teleghidată trăind ca ĩntr-un film cu un scenariu negativ cu o mică licenţă-aceea de a fi mai mult decât imprevizibil.
Revin la ideea filmului,cu o singură menţiune.Autenticitatea e singura dovadă că ĩnainte de a ĩncepe acest proces de a fi mistificat, libertatea a existat şi totodată va exista!
Am ĩnţeles ĩn toată această accelerare de evenimente din ultimul secol ce a generat două războaie mondiale ucigătoare că ,de exemplu , fiecare curent de opinie a creat numeroase animozităţi, singura consolare finnd aceea a trecerii iremediabile a timpului.Libertatea a fost astfel anulată, desfiinţată ĩmtr-un mod barbar, brutal.
Istoria e o carte deschisă, dar niciunde nu se află acea idee de libertate „totală”. Nici ĩn Eden omul nu a profitat de libertate, nesocotind-o şi „confundând-o” cu accea de a realiza ceea ce vrea, din dorinţa de a cunoaşte mai târziu toate aceste „binefaceri” ale ĩncălcării poruncii.
Dar, implicarea şi aroganţa au fost suportate din prea-plin...Multitudinea de tirani nemiloşi e dovada cea mai vie!
Şi astfel filmul poate rula ĩn continuare. Fără stop-cadre, fără opriri nejustificate sau pledări de cauze. Genocidul a luat locul tuturor libertăţilor de absolut orice fel.
Rămân astfel ĩn memoria conştientă doar acele „resturi”, deoarece ororile nu se pot şterge deloc uşor. Dar, ĩn prezent totul poate fi dat uitării sau mistificat. Totul depinde de ceea ce se vrea sau se urmăreşte.Fiecare regim politic actual posedă „reţeta” adecvată.
Şi filmul poate continua pe viteza repede-ĩnainte sau invers. Rămân ĩnsă dovezile, informaţiile de necontestat.
Un om caruia i s-ar fi "servit" doar informaţie pură, fără "resturile" valorice - bun-rău - ar fi capabil sa ia o decizie? Ĩ ndoctrinare la care predecesorii noştrii au fost supuşi a lăsat loc de interpretare până ĩn zilele actuale.Vrem, nu vrem trebuie să admitem aşa circumstanţe. De aceea filmul ce ĩn continuare rulează nu poate să amintească de nici un fel de libertate, nici cea utopică-aşa zisă „libertate absolută”.Acest fapt generează de fapt o simplă ĩntrebare ce mai nimeni nu a găsit un răspuns. Nu cumva libertatea aceasta absoluta ar fi, de fapt, sursa unui blocaj?
Istoria doar consemnează. Filmul acela imaginar continuă. Libertatea sau blocajele sunt doar elemente. Unii ĩl iau prea ĩn serios, se implică, suferă dar realizează că totul a fost zadarnic ĩnainte de moarte cand văd rezumatul filmului vieţii lor ce se pliază peste acea realitate de-a dreptul imposibil de conceput!
Tiranii din fiecare din noi ar avea ca simplă şi singură consolare a acestei "libertăţi" senzaţia de a-i supune pe ceilalţi. Nimic mai fals!Ipocrizia devine virtute iar sclavagismul o posibilă formă de a monitoriza orice şi mai ales pe oricine.Dacă statutul de şef e acela de a comanda unii oameni, de a manipula sau ĩndoctrina se ajunge la o altă aberantă temă ce devine exact ca o plagă, ca o pecete asupra unei comunităţi ce incomodează dreptul la libertate,la viaţă.Tocmai acestea omenirea le-a promovat la rang de cinste.
Nu depinde exclusiv de „restul” ce se cam pierde din peliculă! Mai degrabă se poate dezbate mult pe acea facultate a spiritului, de a dori libertatea,ĩnţeleasă din această perspectivă ce nu a găsit deloc ĩmplinirea.
Ĩacest moment filmul ĩnaintează cu greutate.Scenariul se schimbă, urmaşii actorilor , personajele ce au ĩmpărţit dreptatea şi implicit libertatea se află ĩntr-un moment de ezitare.Salvarea de după ororile războaielor, refacerea umanităţii bazate doar pe materie şi nicidecum pe spirit e propovăduită cu o fervoare demnă de orice fel de eveniment cosmic.Ĩnsă mai există mai există o categorie restrânsă de oameni.Ei se remarcă, orice ar face, chit că ar fi desconsideraţi, batjocoriţi.
Ispita de a fi altcumva , de a nu mai fi „ĩn rând” şi de a simţi altcumva a fost a primilor mucenici, a mărturisitorilor, a celor ce nu au acceptat toate doctrinele sau crezurile depărtate de adevăr.Ei sunt cei ce valorifică cu adevărat libertatea, nicidecum cercul de „iniţiaţi” ce au falsa impresie că ar conduce până şi destinele fiecăruia.Şi această e o formă de libertate,dar una limitată ce mă transferă cu gândul la ĩngrozitoarea Inchiziţie.
Soluţia e asemeni unei chei ce e inscripţionată ĩn fiecare dintre noi. Secolul actual nu se poate compara cu acele vremuri de ĩnceput, ĩnsă miza uriaşă ĩn care libertatea nu mai există iar vorbe goale precum "lipsa constrângerilor" aduc doar beneficii urmaşilor tiranilor.
Iar filmul poate continua...cu unele intermezzi.
.
Credinţele noastre sunt acele chei ce evoluează din interior ce ne oferă repere care ne ajută să tăiem nodurile gordiene. Astfel ne scuteşte de multe blocaje psihice şi emoţionale, ne ajută sa mergem ĩnainte cu acel debordant impuls ce, ĩn marea Lui generozitate Dumnezeu ni l-a acordat.Totodată nu ar trebui să ĩngheţăm ĩn faţa unei probleme a carei soluţii trebuie aleasă. Dar suntem noi liberi, cu adevarat, atunci când luăm decizia? Sau suntem, de fapt, dependenţi de frica noastră de a fi liberi ĩn această societate modernă?
Şi filmul se poate derula sau se poate opri după caz, dar nu pentru multe momente.
Numai astfel ĩmi mai pot explica momentul acela când poporul român a strigat ĩn fatidicul şi tumultoasa lună decembrie a anului 1989- “Libertate, libertate” !Nu pot să ascundă toţi ce ne conduc cum anume s-a prefăcut totul ĩn mit.Iar factorul divin şi ajutorul Său nu poate fi negat.Iar mitul a devenit legendă vie ce a semănat cu o altă perioadă de ani cu trude şi suferinţe.
Ĩndrăznesc a face o paralelă cu un alt moment istoric important. Libertatea ce a fost un deziderat puternic, o miză uriaşă a mai ĩnregistrat un episod.
Revoluţia franceză a răsturnat monarhia absolutistă , proclamând acel slogan ce va fi baza ideologică a multelor frământări sociale ce le-a cunoscut omenirea-“Libertate, Egalitate, Fraternitate”.Dar, din nefericire acest lucru l-au trecut cu vederea confraţii noştrii.
Iar filmul din acest moment involuează. Noţiunile se confundă, se amestecă.Libertinajul ia locul acelei mult-dorite libertăţii.
Dar ce este libertinajul? Nu cumva e o pastişă nereuşită ce reprezintă tocmai alternative denaturată a acestei societăţi?
Libertinajul ce este promovat cu nesaţ e doar unul din factorii care au condus la provocarea obscenităţii mondiale, pentru ca omenirea să “evolueze”. Asemeni acestor elemente ale noii mode ce promovează plenar, global ideile liberale pe un ton ĩngăduitor atât de diversificate totul pare a fi introdus ĩntr-o altă buclă temporară.Ĩnsă se produce un alt fenomen, aproape generalizat ĩncât cei ce formează marea masă vor avea din ce “să aleagă”….Această situaţie mă face să mă ĩntreb de ce lumea savurează ĩn mod deosebit acest “decent libertinaj” al diferiţilor actori ce populează ĩn exclusivitate majoritatea locurilor publice
Mai emit o ipoteză referitoare la ideea antagonică de libertate şi libertinaj.Societatea pe care o merităm preluată şi “ĩmbogăţită” de fiecare ĩn parte e mai mereu ĩn stare de a amâna şi desconsidera Binele de Rău.
Sau ne complacem cu toate ce conduc la scopul tuturor acţiunilor noastre ce ar fi doar plăcerea de a fi mai mereu confuzi ?
Fără a fi virulent am observat că ĩn societatea modernă avem obiceiul destul de bine ĩnrădăcinat ĩn loc să ĩnmulţim lucrurile ce aduc bine le sporim pe cele de tristă şi regretabilă amintire.
Ceea ce ne cam lipseşte nu reprezintă libertatea!Mai nou fiecare este o importantă verigă ce ar implica şi antrena mai multă cunoaştere de sine.Realitatea e alta, din păcate !Alţii se disociază de ceilalţi, dar ĩn special respinge orice numai de dragul acţiunilor precedente minţindu-se prin intermediul gândurilor, iar rezultatul e acela ce-l dorim-fuga de orice principiu şi implicit ĩnnegrirea spiritului.

M-ar curpinde acelaşi sentiment de tristeţe ce e legat de ceea ce se perindă. Libertatea nu are de a face cu libertinajul cu toate că mulţi caută doar să aleagă a –şi hrăni numai vanităţiile cinice cât şi ego-ul din umilinţele,degradările sau poveştile tulburătoare ale altora. Obişnuinţa şi ceea ce se consideră a fi “normalitate” ajunge pe fiecare, după caz, fie să ĩl adoarmă , fie să ĩl denatureze ĩn cu totul altceva, mai ales ca, ĩntr-adevăr: “oamenii sunt in stare să găsească o justificare socială pentru orice ticăloşie”.
“Conştiinţa este ochiul lui Dumnezeu în sufletele noastre” sau ne refugiem ĩn modernitate uitând de El?
Filmul astfel se complică, scenariile urmând a fi scrise sau rescrise…

Fericirea ca şi libertatea nu pot să genereze ceva ce nu ar avea aproape nimic de-a face cu absolut tot ce ar exista prin preajmă.Iar unul dintre cele sigure mijloace de a experimenta, de a proba nu se rezumă la acea fervoare, la acea speranţă de-a dreptul convulsivă.Deoarece, omul oricât de agil, de fin cunoscător ar fi,şi de asemenea oricât va tinde şi va alerga după ea, nu o va regăsi ĩn totalitate.
Şi dacă, printr-o intervenţie de-a dreptul miraculoasă va avea impresia că o va deţine, că o simplă consecinţă sau inutil joc al unui nemilos hazard ĩi va rezerva această presupusă variantă, el se va ĩnşela şi va afla doar...contrariul.Bineĩnţeles, fericirea rezidă ĩn valorile şi bine-facerile libertăţii,dar de regulă omul poate ĩntâlni sau accelera tocmai contrariul, cu dezamăgirea.
De altfel există şi mediul propice ĩn care libertatea, fericirea pot fi regăsite, reĩntâlnite.Sunt de acord cu celebrul dramaturg Voltaire ce admitea că „libertatea este sănătatea sufletului “ deoarece numai ĩntr-un climat de linişte şi pace se poate pune ĩn valoare această bogăţie sufletească ce înseamnă răspundere, chit că din diverse motive toată muţimea majoritatea oamenilor se teme cu adevărat de ea.
Iar filmul imaginat , fără a fi imaginar poate să fie pus ĩn continuare ĩn scenă…


Zadkielix alias Mihai Daniel
Intre altele profesor titular de vioară la Colegiul Naţional de Arte “ Regina Maria” Constanţa