Un altfel de Istorie

Un altfel de Istorie

Istoria se repeta. Banal sau nu , aceasta propozitie simpla e rostita mai mereu. Oameni de orice fel, tineri sau batrani repeat obsesiv transformand sau revalorizand, cu ajutorul acestor vorbe, realitatea.
Nu-I asa ca o auzim tot timpul? Iar pentru cei care isi fac timp sa observe, sa se intereseze, ne cam dam seama ca asa si este. Si oamenii s-au obisnuit cu asta. E ceva acceptat tacit. Pur si simplu asa trebuie sa se intample.

Dar cati dintre noi ne intrebam de ce se intampla asa si nu altcumva.Posibilul meu raspuns e cumva legat de anumite cauze ca aceea ca oamenii ar uita. Pur si simplu uita! Nu ca s-ar programa sau s-ar abona la asa ceva!
Multi se lasa ancorati, prinsi de problemele cotidiene, de nimicuri cu care isi umplu viata inutil.

Spre exemplu, c ear fi sa luam o bucata de istorie, asa din lungul sir al evenimentelor.
Primul Razboi Mondial, cu siguranta a fost ceva care a speriat lumea. In momentul in care s-a terminat, sunt sigur ca cei mai multi oameni au fost fericiti, mai ales dupa ce au simtit si au vazut ce orori poate sa fie comise. Poate ca si-au zis ca nu se va mai intampla niciodata asa ceva. Dar uite ca, la mai putin de cateva zeci de ani, un nou prilej de galceava se naste si astfel mai avem de a ne…intalni si”delecta” cu un alt Razboi Mondial.Stau si ma intreb asa usor intrigat- oare sa fi uitat oamenii ca razboiul este ceva ce aduce tristete si e de rau augur?
…

De fapt, intarnd in esenta lucrurilor si mai mult, as indrazni si as incerca sa aduc si eu o remarca! Adica, o afirmatie!
Daca in zilele acestea se tot observa si se impugn “respecte” mai bines-ar vorbi “la subiect” despre altceva. Oamenii nu au uitat.Nu au cum sa uite perioadele istorice! Fie ca vrem, fie ca nu ele exista in acel subconstient ce lucreaza!
Fraza aceasta, usor interpretata dupa un mare istoric roman mi se pare vde-a dreptul emblematica pentru orice fel de viitoare sau posibila conducere. E asemenea unui diagnostic!
Si, degeaba se tot incearca, prin diverse motive, momente sau interventii “stergerea”acestui amanunt!
Ca doar in anul 2009 nu s-a reinventat nici osia, nici roata dar nici nu s-au schimbat oamenii in asemenea masura incat altii sa ajunga sa fie sefi, sa vorbeasca numai despre principii, etica, moral ape toate canalele media, dar , in secunda imediat urmatoare sa renege sis a uite subit despre acestea!
E acelasi scenariu! Se tot repeta?
Asa cum si azi ne aducema minte de Primul Razboi Mondial, ba chiar stim de luptele dintre romani si daci, spre exemplu. Si daca noi am uita, avem istorici care ne-ar putea aduce aminte. Deci oamenii nu au uitat, ci ceea ce face ca raul sa revina, este altceva.

La baza faptului ca raul revine tot timpul sta faptul ca raul se face tot timpul auzit, vazut. Raul este afara. Pe cand bunatatea, sentimentele frumoase, bunul-simt… ele stau inauntru, nu striga, nu se lauda.

De aceea vedem tot timpul oamenii rai mai mult decat pe cei buni. Pentru ca cei rai ne sar tot timpul in fata, pe strada, in birou, la televizor , la radio. Ei fac galagie, ei se dau mari cu masinile lor, ei injura. Ei apar la televizor pentru ca toata lumea vorbeste de ei, iar aparitia lor creeaza rating, iar rating-ul aduce bani.

Dar cum?
De ce?
Uite, fara sa exagerez am sa amintesc si de acei anonimi!
De ce sunt anonimi?
Simplu! Ei sunt oameni ce nu ies …”in fata!”
Oamenii cuminti stau linistiti. Sunt oameni inteligenti cu sufletul bun. Ei au bun-simt si nu striga, nu urla, nu alearga cu masini pe care, de multe ori nici nu si le doresc. Pe acesti oameni nu-I vedem. Ei nu apar la televizor, pentru ca nu produc rating.

Asta am vrut sa zic prin faptul ca raul sta afara si binele inauntru. Raul il vedem peste tot, pentru ca ne atrage atentia, e zgomotos. Pe cand bunul-simt e tacut, e in interiorul oamenilor. E tacut si cuminte.

Nu o sa scoatem niciodata bunul-simt afara, nu o sa-l punem sa se ia la tranta cu raul. Trebuie doar sa cultivam mai mult bunul-simt, sa-l facem sa straluceasca in interior, atat de tare incat sa orbeasca raul, sa-l topeasca.

Raul e afara, binele…inauntru.

Zadkielix alias D.M