Memento-partea 1

N-as avea mai nimic spectaculos de povestit...
Dar sa nu credeti ca nu as mai dori asa ceva...Vacanta si relaxarea nu ma pot corupe chiar in asa masura ...
Dar, de unde pana unde se poate explica si tacerea mea din ultimul timp? Insa macar de ACEST SUPER-MOFT de a -mi da c u parerea si a "lucra" cu stil si "arta" in blogsfera ma simt oarecum responsabil sa mai arunc o fraza-doua asa cu ce-mi trece la intamplare prin tartacuta mea!
In acest loc am decis sa inaugurez altceva, sa scriu si altceva...

Povestirea abstracta va purta titlul ...'Memento' si es te dedicata tuturor celor ce se regasesc prin si in aceasta...


Memento(partea 1)

Calatorii erau supravegheati atent de Sistemul de cyborgi si roboti ,zelosi si atenti ai Noii Ordini Mondiale. Incartiruiti, atent incolonati, rand pe rand, se urcau in vechiculele speciale, nu inainte de a fi controlati daca au acel cip de identificare si protectie.
Intr-un colt al acestui vechicul, alaturi de o gascadestul de zgomotoasa de cyborgi stateau ascunsi doi copiI.
Si nu stiu cum, prin ce alchimie sofisticata, tristetea LOR CONTRASTA extrem de aparte cu acele sunete harsaite si metalice ale tehnologiei..
E ca si cum ai resimti o durere dupa ce ai pierdut ceva ce nu se mai poate echivala cu nimic altceva.
Insa, acesti nefericiti erau doar o masa de manevra ce trebuia plimbata, fara a fi distrata de la un loc la altul pentru a munci si a duce tot greul ACESTUI MONUMENTAL DAR SI INFAM SISTEM AL ORDINII!
Cu toate acestea,parca nici acele amenintari ca pot fi executati si trimisi in alte dimensiuni nu-i faceau sa para sa renunte la cerbicie si la acea ura mocnita impotriva acestor elemente ce pusesera stapanirea pe intreg Mapamondul.
Cu un nou sistem de gesturi, de mimica , acesti oameni nefericiti dialogau in aceste rare ocazii de a mai schimba impresii!
Acum, aceasta naveta spatiala propulsata cu ajutorul combustibililor descoperiti de savanti parea a nu gasi locul indicat de a mai ateriza..
Memoria colectiva a tuturor acestor nefericiti era intesata de nenumarate traume si experiente cu adevarat catastrofale pe care, de-a lungul acestei domnii de jumatate de secol le resimtisera.
Unii dintre acestia, isi doreau chiar sfarsitul deoarece , numai in moarte gaseau acea mult-dorita eliberare.
Insa, ca de fiecare data, nu este asa de usor de a-ti dori si a se implini!
Rugamintile fierbinti se stingeau de acele priviri mate, reci,inflexibile. Diriguitorii Sistemului, cu acea "stiinta" si "rabdare" de-a DREPTUL MALEFICA limitasera multe din asa-zisele drepturi ale umanitatii.
Totul se traducea prin tereare si dictatura,Mai toate sistemele de coordonate,cat ar fi ele de performante sau de adanci sau direct proportionale cu acea cantitate de munca in exces ce secera pe zi nenumarate vieti crea tocmai acel gol imens ce tocmai se crea perpetuu.

Cam asta era atmosfera…

Zadkielix alias D.M