Viaţa oamenilor era anostă şi foarte plictisitoare dar nicidecum REALITATEA era in contradictie cu toate visele care se tot repetau intoate constiintele collective ale acestor nefericiti.
Calatoria era pe cale sa se termine. O zi de munca se afisa exact ca un program de calculator extrem de exact , ca pe un display draconic.
Eroul nostru, asa cum era el "pregatit", slabit si fara de chef se inghesuia sa se ascunda.
Insa, ochiul vigilent al cyborgil-or si niste electrosocuri "de prietenie" si de a nu-l scapa "din vedere" ca sa-l controleze ii condimenta dimineata.
Totul era altfel!
El era acolo,incolacit de durere, prabusit si vazand acest spectacol grotesc , pentru cateva momente prinse a lacrima.
"Totul e zadarnic? De ce Dumnezeule? Cum am ajuns asa?"
Dusul cu gheata al cyborgilor cat si cateva cravasari cu un bici electric il "inzdravenira"...
.." Clar, acum am sa sar si peste mizeria aia de pranz!"
O voce metalica ii rasuna aspru:
- Prizonier 07121984 e ultima abatere ce nu va fi pedepsita decat cu masura disciplinara de privare de pauza si hrana. La o a doua vei suferi judecata Curtii Inalte de Judecata a Cyborgilor!
Asadar, daca in cateva secunde nu te vei apuca de munca, vei fi "tratat" cum se cuvine!"
................................................................................
Mai mult decat atat, ii captase atenţia şi acum sperau, din tot sufletul, la o schimbare radicală.
Cătrobăind prin tot amalgamul de idei si de actiuni, Zadkielix se lovi de mai multe întrebări domestice şi parcă peticul de linişte din mintea lui se dărâma ca un zid de nisip.
Cyborgii erau si controlau totul!Totul era asa cum prevazuse.
O privire aruncată unei fotografii vechi, îi reîmprospătă forţele şi putu, în cele din urmă, să aleagă una dintre zecile de armei atârnate pe umeraşe.
Îndesă arma roşie într-o pungă de plastic, cu ochii plini de speranţă şi mintea plină de întrebări. Simţi o undă de compătimire, milă şi ură, centrată pe propria-i persoană şi faţa îşi schimbă brusc culoarea. Prin faţa ochilor defilau, rând pe rând, fragmente din existenta lui marcata de numeroase conflicte cu autoritatile ce l-au asuprit din toate incheieturile.Totodata isi aminti si victoriile pe care le repurtase prin forta cuvantului pe care o considera cea mai grozava avere. Cu toate ca aceasta perioadă a vieţii sale era pe cale sa-l darame, fara sa-i pese şi ,in plus de asta se razboise cu toata fiinta si mijloacele posibile si suportase timp de şapte ani multe altele, cu acea speranta ca se apropiase momentul in care vroia sa moara ca un martir isi rememora trecutul.
Stia mai mult oricare altul ca acum ori niciodata ceva se apropie de un sfarşit.
Zadkielix alias D.M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu