Schita sau O pedeapsa ..."dulce-amara"

Nota bene!
Ceea ce mi-am imaginat pe drumul de intoarcere catre "land-ul" lui Mazare- Constanta , promit sa o public mai devreme sau mai tarziu...



..." Si cand stai si te gandesti cine sunt eu...Ca doar eu sunt CINEVA...Eu reprezint ceva si ea...o zdreanta ce m-a refuzat...Alta data o sa fiu ceva mai agresiv! Ca deh, sunt sef si am functie..."

" Bagami-as picioarele! Atatea si ataea zile...nu am timp decat de hartii! Hartii si hartii! Bine ca am facut rost de la derbedeii aia de bani! Macar atat!..Opa! Am auzit sau e o impresie? O fi venit Eva?

- Eva? Ai venit la munca?Neata domnita!
-....
- Auzi, sa aduci si statele ale de plata... Am de oferit si eu ceva, nu-i asa/ Oricum te apreciez ca m-ai scutit de atata munca cu afacerea aia...Plus ca ai platit toate alea...Ce mai! Esti asa cum imi place-un exemplu! Hai vino ...
-...
- Mai Eva! Pisicuto! Poate ca vrei sa iesim mai incolo, pe dupa-masa la un suc...Am si surpriza aia ...Am filmele alea carele vrei!
-...
- Bine,te las sa lucrezi...Dar e cam urat sa ma lasi singur asa si sa vorbesc tare...
-...
-Ca uite trebuie sa fac si eu ordine p-aci...Poate vii sa ma ajuti....

Uitandu-se foarte atent, cu binecunoscuta sa scrupulozitate si degajand acelasi aer pretios,din acel morman de foi alese si atent selectate (de catre Eva sau altele ca ...Eva), remarca o foaie destul de ingalbenita, mototlita si cam neingrijita.

Fara sa mai clipeasca, prinse a o mototoli
" Ce drecu! Imi lasati aici mie...Toate gunoaiele...Ca doar eu nu-s colectionar de asa ceva..."
Insa, in aceeasi secunda, usa biroului sau, din senin prinse a se deschide cu forta. Un val de caldura invada cu obraznicie linistea biroului.
- Eh,dracia dracului! Ce e asta? Nu mai au respect nici usile de mine?
Se scula nervos, iritat la culme,insa,dand sa inainteze,fara sa forteze aluneca pe gresia(imitatie de Carrara ce-l costase o avere) cu zgomot surd. Socul il ameti si totodata il innebuni de-o durere surda.
Bufnitura cat si icnetele ce se transformara usor-usor cu strigate prelungi de durere rasunara in tot imobilul.
" Acum sunt si obosit...Ametit...Nici cafea nu am baut in dimineata asta...Si acum uite...ma impiedic de parca as fi drogat..."
Cauza?Mai bine decat necunoscuta....
Efectul?
Cu piciorul rupt si fata zdrelita, plina de sange, Sardonicus se simti atins ca prin vis de catre cineva sau ceva.
Tresari...Ca si cum ar fi simtit un curent prin tot corpul, se simti ravasit dupa acest...nou soc!
" Of Doamne....De ce nu mai e nimeni prin departament? Eu sa fiu atat de tont sa muncesc de dimineata si ei...?"
- Hei! E cineva pe aici?
Nici un raspuns....Ba mai mult, florile de iris din imensul bol de cristal se rasturnasera si ele la comanda. Cristalelel de apa cat si cioburile de sticla navalira amenintator aproape razant cu mainilesale...
- Ei, asta mai lipsea! Ce e balamucul asta? Eva, tu esti? Fii mai atenta! Ai daramat totul....
O durere in coaste il percuta fulgerator...
- Aoleo!Ma si calci acum? NU mai urlu, dar fii buna si ridica-ma....Doar pentru tine dulceato...Acum nu te mai holba la mine...Lasa mandria de o parte!ERAU PENTRU TINE FLORILE...ACUM LASA-LE..ITI VOI LUA ALTELE...AJUTA-MA SA MA POT RIDICA!
Nici un fel de raspuns...Doar soarele ucigator al dupa-amiezei, ca intr-un viu spectacol de tonuri si lumini ce patrundeau prin termopanele noi si largi se reflectau in acele cioburi si flori.
- Eva! Evaaaa! Scumpo,imi pare rau pentru noptile trecute...Nu am reusit sa te mai vizitez...Am venit din delegatia aia nenorocita...Aoleo ce ma doare...Nu-mi mai simt nici mana acum! Vine apa asta peste mine! Hai...Daca nu poti si nu vrei sa ma misti, suna macar dupa ceva...Vezi la Salvare sa vina si asistentele alea focoase....Nu de alta , dar chiar nu e de gluma! Ma simt asa de amortit si, plus de asta, apa asta cu cioburile astea sa nu-mi intre in piele....
Incerca sa inainteze , asa anchilozat..,dar mii de dureri ii strabatura corpul!
- evaaa! Nu te-am inselat! Doar stii ca-s ursuletul tau! Nu ma crezi ca as face ceva...nepermis!
Un sunet puternic de inchidere a celor trei unitati, a celor computere se auzi in sistemul de boxe "5+1" ce-l detinea.

- Evaaa! Nu inchide! De dimineata tot ma chinuiesc ...si plus de asta aveam si niste filme de-alea mai romantice...Ca sa le urmarim impreuna...De ce?
Sardonicus, cu o fortare supraomeneasca,ridicandu-se si uitandu-se inspre birou nu remarca nimic. Totusi, vrand si reusind , doar pe jumatate sa se ridice, se lovi violent de canapeaua care ricosa in masa...Ceva se rostogoli cu zgomot inspre el...

Doar aerul conditionat mai functiona...

Iritat mai prinse a mormai ceva...

- Bine Eva! Nu mai zic nimic...Dar macar sun-o pe nefericita si proasta aia de nevasta a mea si spune-i ca ma suimt rau...ca am avut un accident. Chit ca nu o sa sune! Cateaua....Parca vad ca o sa se si bucure si o sa mi ranjeasca asa murdar, cu gura pana la urechi...Nevolnica!
............................................................................

- Haide! Nu malasa....Haide scumpo...Deja nici piciorul nu mi-l mai simt! Uite, promit ca, de fata cu toti angajatii si inferiorii mei ca nu o sa te mai vorbesc de rau...Si o sa fiu si mai tandru cand o sa te mangai....Am nevoie de tine acum, nu ma intelegi???

Si, ca prin minune, sticla de bourbon primita cadou, prinse a se rostogoli tocmai langa el, de pe birou. In aceeasi secunda tarandu-se si injurand mai ceva decat ultimul huligan de pe stadion, Sardonius, vrand sa o salveze si cu acea dorinta febrila de a nu se sparge licoarea lui favorita, cu o indemanare de om...fara de reflexe si datorita unei miscari bruste sparse sticla si lasa si o baltoace de o mare frumusete.
Suvoiul de vin nobil se amesteca cu sangele p[ierdut. Cu ambele picioare, unul zdrelit si altul fracturat, cu mana dreapta avand o cicatrice impresionanata taiata de cioburi, cu fata tumefiata aproape invinetita,cu aerul conditionat dat la zero grade si imbatat de vin, ametit de dureri , dupa o zi jumatate fu gasit de catre...prietenul oficial al Evei, sau asa cum ii placea sa se exprime"papagalul prost-prost"...intr-o stare de completa dezolare.
Paradoxal, dupa spitalizarea de 2 saptamani gasi un bilet pe aceeasi hartie galbena mototolita ce nu o apucase sa o arunce la cosul de gunoi:
" Sa nu-ti mai inchipui sa sa-ti mai bati joc vreodata de cineva! Sa fii multumit ca ai avut zile si ai scapat! Crede-ma , a doua oara jur ca nu o sa le mai dau idei angajatilor tai sa te apeleze sau sa-ti faca vizite! Ai foarte mare grija! Inca o abatere si crede-ma vei patimi mult mai rau! Linisteste-te si vezi-ti de treaba!
Si fara glume proaste! Lasa fetele si femeile in pace!"

Zadkielix alias D.M