Motto
Acest secol a dat noian de sfinti si de martiri, numai ca nu-i cunoastem. Hristos este prezent in lumea de azi prin sfinti, martiri, marturisitori si eroi. Dar lumea de azi nu e solidara cu sfintii ei, caci nu le poate urma exemplul. Daca sfintii de acum ar fi fost la inceputurile crestinismului, toata suflarea crestina ar fi trait cu ei, prin ei, catre ei. Noi nu suntem crestini si de aceea nu ne cunoastem sfintii.
Aceasta constatare a fost lasata pentru noi oameniia cestui turbat secol XXI chiar de parintele duhovnicesc Valeriu Gafencu.
Nu stiu cum va simtiti dupa ce ati lecturat aceste lucruri, insa eu am ramas umilit, am ramas siderat de ceea ce parintele a spus, cu un minim de mijloace (nu cuvinte cautate, pompoase sau "DE EFECT') CI SIMPLU SI DIRECT!
Ceea ce se stie, ceea ce se vrea a se incerca in aceasta lume "tehnologizata" ce a uitat virtutea si doreste sa slujeasca si cauta altceva este intr-adevar magistral evocat de parintele Valeriu Gafencu prin acel sentiment al departarii...Nu suntem solidari! Nici nu vrem, parca nici nu ne dorim!
Totul merge din inertie! Totul este mistificat! Banul conduce totul! El este instrumentul de control! Iubirea intre oameni este nula, trecatoare sau bazata numai si numai pe interes(e)...
Cu acel Duh de viata datator parintele admite si prooroceste departarea de Dumnezeu...Sfintii nu numai ca nu-i cunoastem dar ii si ignoram, ii gonim prin calitatea tuturor faptelor noastre.
Acum, sa nu credeti ca subsemnatul nu ar fi altfel...Dimpotriva, sunt si ma consider un om pacatos ce mi doresc sa evoluez si sa ma mantuiesc deoarece am ferma credinta ca aici suntem doar in peregrinare,incercati de probe care sa ne desavarseasca acele calitati ce ne-au fost oferite de Providenta si care trebuie sa ni le slefuim!
Aceasta trista constatare a parintelui Valeriu Gafencu , cu acel conditional-optativ "daca sfintii de acum ar fi fost la inceputurile crestinismului, toata suflarea crestina ar fi trait cu ei, prin ei, catre ei" este inecata in lacrimi deoarece omul modern,in toate aceste dezvoltari ale stiintei, ale tehnologiei ale medicinei, artei etc UITA de singurul si DEVARATUL izvor a TOATE ce-l reprezinta DUMNEZEU -Tatal, Fiul si Sfantul Duh!
Este mare pacat e de-a dreptul revoltataor sa ne uitam unii la altii si sa ne intrebam de ce suntem atat de rai, de ciudati sau sa ne minunam de ce ar veni atatea si atatea incercari (crize economice) sau cauze naturale (de la ploi acide, epidemii, boli, alunecari de teren, secete etc)...Nu cumva omul a uitat de Creator si, in acest fel ne atragem mania?
Acum sa nu credeti ca as avea ceva cu cei din jur...Insa, prea s-a ajuns asa departe!SI AM INTREB SI EU CA UN OM ce isi mai adreseaza cateva din acele "de ce-uri"...Nu cumva incercam chiar sa ne impotrivim si sa cautam in altceva cauza? Nu cumva ne-am FACUT responsabili de atatea si atatea ciudatenii, de tot atatea si atatea lucruri negative (ce nu doresc sa le enuram deoarece le-as da forta...)prin tot ceea ce lucram,speram sau gandim?
Imi voi incheia aici aceste randur,repetand acea rugaciune de umilinta:" Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui Dumnezeu miluieste-ma si iarta-ma pe mine pacatosul!"
Zadkielix alias D.M
Ne pierdem zi de zi(zic eu) in mult prea multe chestii neimportante, fara nici un sens sau drum, uitam sau vrem sa uitam cine suntem in esenta. Nu prea mai vrem sa fim crestini, am devenit niste egoisti, niste pseudooameni, pentru ca un om are acele calitati asemanatoare dupa firea si asemanarea Celui de Sus...unde sunt acei oameni ?...eu nu ii mai gasesc...rar se intampla sa gasesc si eu pe cineva care sa imi vrea binele, sa fie langa mine cand am nevoie, sa ma sustina, inteleaga si care sa ma ridice. Despre credinta , aproape ca nu se mai discuta...iubirea e undeva pierduta in fundul sufletului(daca mai exista) si este bazata in primul rand pe interes, anumite fapte, extrem de rar pe sentimentul nobil. Ne amintim de ceea ce am vrea sa fim si de acest sentiment nobil printr-o melodie sau film, stim ca l-am trait, am vre sa reajungem la el, dar nu prea facem pasii necesari spre a ajunge la el...de ce ?...aici ramane intrebarea...la fel ca si aceasta : de ce ne simtim bine cand vedem ca altii o duc rau ?...cand vom gasi raspunsul la aceste intrebari, poate ne vom da seama ca doar de noi depinde totul pentru a fi fericiti, credinta(atat cat exista) si adevaratele sensuri ale faptelor noastre ar trebui sa ne faca fericiti. Doamne Ajuta !
RăspundețiȘtergereP.S.:Tot ceea ce am scris mai sus reprezinta ceea ce simt, gandesc, traiesc si parerea mea pe care nu ezit sa mi-o spun. A nu se intelege ca lovesc in anumite persoane sau ca vreau ca prin aceste cuvinte sa par a fi trimisul Sfantului Andrei pe Pamant. Nu e asa, daca as fi facut asta,nu eram nici mai mult, nici mai putin decat ca acei "oameni" pe care ii descriam mai devreme...sper ca dincolo de toate, credinta si iubirea(pe care ar trebui sa le opunem fricilor si indoielilor) sa triumfe. Cu Dumnezeu inainte !
RăspundețiȘtergereLaudabil ca un tanar este atras de sfintii lui DUMNEZEU!Cel ce mareste pe DUMNEZEU prin sfintii sai aceluia ii daruieste DOMNUL IISUS MANTUIRE!AMIN!AMIN!AMIN!
RăspundețiȘtergereHmmm! De cate ori am observat ca pe-aici a inceput sa se manifeste nebunia...
RăspundețiȘtergereA inceput fara convingere, ca de acum incolo sa-si dea in stamba (de fapt in petec) aceasta creatura cu acest infect de blog!
De cate ori nu am ajuns sa comentez, stiindu-l foarte bine pe acest baietas nelinistit, zurbagiu si usor inflamabil, exact ca un cauciuc de anvelopa uzat...
Imi revine sarcina, ca in functia pe care o detin sa i raspund ca va avea si de acum incolo "prietenia " si "sprijinul" nostru ne conditionat, indiferent de ce "coloratura" sau "inventive stratageme" ar aborda!
Asaadar, sa ai grija creaturo!