Translate

miercuri, 7 iulie 2010

Sânge şi zâmbete în istoria Mondialelor

“Unii oameni cred că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte….Vă asigur eu că este mult, mult mai important de atât!”, spunea spunea Bill Shankly, fostul antrenor legendar de la Liverpool, cu puţin înainte de a muri în 1981.







Siphiwo Ntshebe, cântăreţul de operă sud-african ales de Nelson Mandela să o concureze pe Shakira la ceremonia de deschidere a CM 2010, a murit de meningită cu câteva zile înainte de începerea Mondialului. Avea 34 de ani, iar piesa pe care trebuia să o interpreteze se intitula “Hope” (Speranţa). Comentariile sunt de prisos. În 1938, pe fondul tensiunilor Celui De-al Doilea Război Mondial, finala s-a disputat între Italia şi Ungaria. Înainte de marele meci, Benito Mussolini le-a transmis jucătorilor săi un mesaj simplu şi clar – „Învingeţi ori muriţi!”. Portarul maghiar Antal Szabo a decriptat ad-litteram acest slogan, astfel că a lăsat să intre în poarta sa patru goluri ale adeversarilor, de teamă că aceştia vor fi executaţi de Musollini. “Am luat eu patru goluri, dar am salvat vieţile a cel puţin 11 oameni”, a mărturisit Szabo, dar istoria consemnează sec că Italia a învins Ungaria cu 4-2 în finala din ’38, salutată în stil nazist de victorioşi. La aceeaşi ediţie, brazilianul Leonidas a marcat desculţ un gol împotriva Poloniei, preşedintele Franţei a ratat lovitura de începere şi a căzut caraghios, iar salutul nazist al jucătorilor germani s-a produs cu un fundal sonor în care se auzea Marseilleza pe 21.000 de voci.



 
Cupa Mondială din 1974. Brazilia conducea Zairul cu 3-0 şi avea o lovitură liberă din preajma careului. Brusc, un jucător din zidul africanilor, Ilunga Mwepu, se năpusteşte asupra balonului şi degajează terenul din faţa porţii sale înainte ca arbitrul să fluiere. Tribunele rămân siderate, colegii lui Mwepu nu înţeleg nimic, brazilienii protestează fără aplomb. Explicaţia avea să o dea tot Mwepu. Leoparzii pierduseră cu 0-9 meciul cu Iugoslavia şi cu 0-2 partida cu Scoţia, iar acoliţii dictatorului Mobutu le transmiseseră că un scor mai mare de 0-3 cu Brazilia le-ar fi fatal. “Credeţi că m-aş fi comportat ca un idiot de bună voie? Trebuie să ţineţi minte că noi jucam pentru vieţile noastre,” a declarat fundaşul ulterior, explicând că el nu făcuse altceva decât să tragă de timp.







Fotbalul se joacă pe goluri, dar se poate disputa şi pe cereale. Noua putere argentiniană avea nevoie de o victorie cu 4-0 în faţa naţionalei din Peru pentru a trece de grupe în 1978 şi dorea să folosească de CM de fotbal ca mijloc de propagandă. Înainte de meci, generalul Jorge Videla a vizitat echipa peruană în cabine pentru a le vorbi jucătorilor de u “unitatea latino-americană”. Rezultatul a fost un 6-0 în faţa echipei care rezistase fără să primească gol din partea mult mai titratei Olanda. Imediat după CM, un transport cu 35.000 de tone de grâne a făcut traseul Buenos Aires – Lima, iar în conturile trezoreriei din Peru a fost virat un împrumut de 50 de milioane de dolari, fără dobândă.


....
 
Articol preluat integral de pe VoxSport
Multumirile de rigoare,
                                                                   Zadkielix alias D.M

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu