De Profundis

"Inima omului se gândeste pe ce cale sa mearga, dar Domnul ii indrepata pasii" Proverbe 16:9

Am sa scriu despre Dumnezeu, din simplul imbold ca El este Stapanul tuturor celor vazute si nevazute...
POate ca aceasta dimineata, una extrem de lunga si obositoare am sa o dedic acestei minunate experiente de a avea si de a multumi Divinitatii ca exist!
El este Cel ce ne-a daruit viata si automat m-a invrednicit de acea rasplatire-Imparatia Cerurilor! Tot Providenta este acel Ceva ce ne-a mai zis sa luptam pentru ea.
Cum asa?
Bineinteles...Nu am nici un fel de opinie personala privind atributele Dumnezeirii deoarece as risca acelor "interpreti", acelor scismatici ce au provocat multe rele si rani Bisericii Mama.
Intr-o lume de lupi feroce am ferma convingere ca pentru a lupta pentru viata trebuie sa fii si tu un pui de lup. Nu cred ca a exista o alta cale iar pentru energia magnifica de care fiecare ne-a invrednicit trebuie sa ii multumim Creatorului.
Sau vi se pare ca eu nu as fi uman, chit ca unele lucruri aproape ca nu trebuie sa le adun pentru a imi aduce aminte de cum este cu adevarat...a fi om.
Insa, fara sa va intristez am si o alta idee...Poate ca nu sunt eu etalon, insa nu tot ce e pe pamant merita iubit...Luimea e inselatoare si plina de provocari, dintre cele mai diverse!
Este ca si cum Dumnezeu nu ne-a pregatit calea pentru a-L studia ezoteric.Caile lui nu sunt ascunse,nu a vrut sa-l descoperim complicat.In general am observat ca persoanele care au legatura cu domeniile cu adevarat inalte, de esenta nu sunt "in frunte" ci,stau aproape retrase. Ca exista si farisei care se dau experti si aduc amintre si teoretizeaza cum ca oamenii care vorbesc despre Dumnezeu par importanti,nu este o noutate!
Insa, ceea ce imi place in mod deosebit si admir la preoti nu este continutul dogmatic sau frumusetea explicatiei ci acea idee ce poate sa imi transmita ca "Dumnezeu Exista!" este viu si tocmai Logos-ul prezent poate fascina intreaga audienta!
Si cunosc asemenea oameni ce acorda o deosebita importanta discursului ce reiese din folosirea imaginii lui Dumnezeu.
Poate ca ma veti considera indoielnic...Insa cunosc si acel aspect ce e prezent si in Noul Testament...
"Rugaciunile in piete publice" condamnate insusi de Mantuitorul Iisus Hristos isi au ecou si in zilele noastre...
Nu-i asa ca v-ati cam saturat de unele chestiuni ce atenteaza tocmai libertatea de exprimare, acea campanie agresiva (nu vreau sa nominalizez ...cultele)?
Nu vorbele ne unesc cu Dumnezeu,nu multele rugaciuni,intortochiate si complicate. El ne-a daruit totul si nu mai putem sa ii cerem nimic. E atat de simplu sa te pui in genunchi sau intr-un colt de univers,sa te rogi sincer?
Calea e sa-l primesti pe Dumnezeu cu inima curata,fara nici o teorema...Poate ca e abstract sa te dezbarci de toate gandurile si sa-l lasi curat la tine in suflet,sa fie aerul pe care il respiri,ploaia care te uda,apa care o bei,racoarea si soarele vremii,in toate sa-l simti,sa nu fie colt si chip in care sa nu vezi prezenta Lui si in special in tine....
In tine trebuie sa vezi cel mai mult lucrarea Sa. Il cautam pe Dumnezeu prin stele,prin univers,il cautam in toate si la final el se afla in noi. Ramane cumva la buna noastra apreciere de a ni-l scoatem din suflet. Pe Dumnezeu nu ti-l daruieste nimeni. El e acolo inainte de a fi tu. Pe Dumnezeu nu ti-l poate lua nimeni,in afara de propria convingere,persoana...
Cu speranta ca nu am batut campii, inchei aici aceste ganduri...

Zadkielix alias D.M