Reflectie amara

Stau si ma gandesc ce bine si natural erau oamenii in vechime!Sau cat de repede nu aveau acest stress si nu -l capatau asa , ca o "mostenire" a acestei civilizatii incontrolabile...
Cateodata ma framanta tot felul de intrebari ciudate. De exemplu: De ce Lumea in care traim e o adunatura asa de pestrita, un amalgam atat de insinuant?
De ce numai anumiti baietei sunt trasi de urechi cand nu sunt cuminti, iar restul nu?
Astea sunt cuvintele la ordinea zilei in ceea ce priveste ordinea...
Ca tot veni vorba de ordine,sincer m-am cam saturat de acea "goana" dupa disciplina si mai ales impunerea ei mai mult decat fortata...
Nu vreau sa devin patetic, nici acid insa...Nimeni nu recunoaste ceva "din principiu"...Traim vremuri ciudate, care ne ataca cu agresivitate. Multi imi vor spune ca traim o epoca a vitezei. Dar catre ce mergem? Catre ce alergam?
Nu exista, de asemenea, libertate!
Suntem focalizati pe bogatii,pe egocentrism,pe lucruri trecatoare… Oare aceasta stare nu ne va afecta in curand? De foarte multe ori ma intreb:”ce voi lua cu mine cand voi muri?”. Raspunsul vine de la sine, sec : NIMIC.
Si acel NIMIC poleit...SI Investmantarea sa nu o cereti de la ei, ca materia se va disipa!

Zadkielix alias D.M